Ce ne-aduce Moș Crăciun?

În desaga lui cea mare,/ Va veni cu portocale?/Nu! cu nuiele și cu bețe/ Ca pe toți să ne răsfețe,/ Că prea suntem certăreți, / Răi de gură, măi , băieți!/Unii cu alții ne luptăm / Toți vrem ca să câștigăm/ Unii țară-nforitoare / Alții pusă pe frigare / Și toți suntem dezbinați / Am uitat că suntem frați? / Unii strigă „jos penalii!” / Alții „jos cu liberalii! „/ Atunci  ce va fi în țară? / Sărăcie , jale amară / Cei care-s lacomi de bani / Se poartă ca și dușmani / Ar vinde totul din țară / Cum pe vremuri se-ntâmplară / Nu văd cum cei din afară / Rând pe rând ne tot furară? Ne-au lăsat fără păduri, / Doar cu niște uscături. / Cum nu vii, tu Țepeș Doamne, / Ca punând mâna pe ei, / Să-i împarți în două cete / De smintiți și de mișei…. / Hai, să dăm mână cu mână / Cei cu inima română /Să-nvârtim hora frăției / Pe pământul  României! / Iarba rea din holde piară / Piară dușmănia-n țară / Între noi să nu mai fie / Decât flori și armonie / Și atunci și Moș Crăciun / Ne v-aduce tot ce-i bun, 

Vă doresc tuturor sărbători de iarnă cu bucurii, multă sănătate, un Crăciun îmbelșugat și un An Nou mult mai bun! La mulți ani!

 

 

Când șansele sunt egale cu zero

Atunci când regulile jocului vieții, chiar dacă nu prevăd o victorie, se cere de la noi o luptă neîncetată. Am citit într-o carte o întâmplare interesantă.

Um cunoscut misionar a văzut pe podul ucigașilor un tânăr bine îmbrăcat ce se pregătea să facă ultimul pas. Misionarul s-a apropiat și l-a întrebat dacă are bani la el. Tânărul a tresărit, s-a căutat prin buzunare, a găsit portofelul și ca pe o zdreanță l-a azvârlit misionarului. Acesta cu ochii în lacrimi i-a vorbit despre niște orfani cu durere și l-a rugat să ducă el banii bieților copii orfani, înmânându-i un petec de hârtie pe care scrisese în fugă adresa lor. Tânărul, care puțin timp în urmă voia să-și ia viața, nici nu știe cât de repede a plecat, cu mâna umedă strângând banii și petecul de hârtie, îndreptându-se  spre sărmanii orfani. Cu cât mergea mai departe viața în el revenea, cu gândul de a nu se mai întoarce pe podul morții, știind că acum cineva are nevoie de el.

Iată cum faptele bune sunt un sprijin și un excelent mijloc de a umple pustietatea lăuntrică ce ne ucide și de a alunga simptomele dureroase  născute de crizele din viața noastră.Așa cum se știe,dacă întindem o mână de ajutor aproapelui și Dumnezeu ne ajută pe noi.

„Viziunea inimii să fie proiectul vieții tale!”

Am găsit într-o carte, următorul citat: „Adu-ți aminte ori de câte ori este necesar, că ești creatura lui Dumnezeu  și că ai puterea de a îndeplini orice vis cultivând gânduri înalte”.

Desprind din acest citat că omul fiind creatura lui Dumnezeu, este înzestrat cu puterea gândirii, a cunoașterii, cu harul înțelepciunii, toate acestea dovedind cât de mare este Dumnezeu în omul pe care l-a făcut. Cu pogorârea Sfântului Său Duh peste unii oameni, face să rodească arta pictorilor, inspirația poeților,, gândirea savanților.Cu puterea cunoașterii de sus aceștia  pătrund legile Sale. Nu numai talentații și savanții, ci și oamenii de rând sunt pătrunși de puterea cunoașterii de sus, datorită căreia își pot fixa idealurile lor pe care le pot îndeplini cu același har dumnezeiesc, dacă gândurile lor sunt înalte. Nu există om să-și fi propus ceva, cât de neînsemnat acel ceva, dar pentru el foarte important și să nu reușească să și-l îndeplinească printr-un plan bine întocmit, printr-o muncă asiduă, prin harul de la Dumnezeu. Bineînțeles că nu poți să-ți pui în gând ceea ce este imposibil de realizat , că nu vei ajunge la niciun rezultat, De exemplu n-o să-ți propui să ajungi un cântăreț de renume, dacă vocea nu te ajută, dar poți să-ți propui să-ți construiești o casă și vei munci mai mult ca să câștigi mai mult, vei economisi banii, vei cumpăra cele mai bune materiale pentru construcție și  multe altele și oricât de greu îți va fi, toate acestea le vei face cu plăcere, cu toată inima și vei reuși , că asta este viziunea inimii tale,

Plecând de  la o experiență a vieții mele, aș mai adăuga la acest citat următoarea condiție: Dacă vrei să-ți împlinești un vis, alege momentul potrivit la timpul potrivit, Acesta este criteriul de bază.De pildă mie, cu ani în urmă, mi-a venit în gând să realizez ceva; nu pot spune ce, ca să nu mă deconspir.Acel ceva era prezent mai mult  în mintea mea decât în inima mea gândindu-mă că mai este vreme, luând în calcul alte priorități. Vreme a mai fost, anii au trecut și eu odată cu ei și momentul potrivit odată cu noi.Când am ajuns să-mi  doresc din inimă împlinirea acelui vis, un an întreg am făcut eforturi maxime, m-am luptat cu mine însămi, dar totul a fost în zadar.Voi regreta cât voi trăi că n-am reușit să câștig acel pariu cu mine însămi, cum am câștigat atâtea pariuri cu mine însămi în viața mea, fiindcă n-am ales timpul propice pentru acel vis.

După cum se spune: „Omul potrivit la locul potrivit”, tot atât de reușită este alegerea momentului potrivit la timpul potrivit și de îndată ce  ni l-am fixat să ni-l dorim din toată inima, ca viziunea inimii să fie proiectul vieții noastre.

Eroare

Am publicat articolul „Nu îngădui nimănui să-ți strice buna dispoziție” , corect pe pagina mea, dar publicația este incorectă . Nu știu de ce?!? Am anunțat și Echipa Facebook

Nu îngădui nimănui să-ți strice buna dispoziție!

Viața ne este firavă și ușor de distrus, oricât ne-am considera de puternici, fiindcă noi  oamenii suntem niște ființe fragile care trecem ușor de la o stare la alta.

De pildă, într-o dimineață frumoasă, te trezești după un somn odihnitor cu o nespusă poftă de muncă, dar pregătindu-ți cafeaua, ceașca cu cafea se varsă tăindu-ți tot elanul, întunecându-ți întreaga zi, fiindcă acest incident te face ca ajungând la locul de muncă să-ți sară țandăra din orice. Dacă nu permiteai acestei întâmplări să te irite, renunțai la  cafea, sau îți pregăteai alta, îndreptându-te spre serviciu la fel de fericit cum te treziseși și ziua ți-ar fi fost frumoasă ca la început.

Nimeni și nimic nu te poate distrage de la faptul de a fi fericit, de a face totul mai bine. dacă nu-i dai voie.Nu te poți izola într-un glob de sticlă , că trăim  printre oameni. Unii sunt invidioși, alții lăudăroși, sau puși pe harță, sau cărora le place să critice…Remarcile acestora ce ți se adresează sunt usturătoare., dar dacă le ignorezi și le scoți din minte, ele în timp își vor pierde influența. Se poate? Nu este deloc ușor , dar cu mult tact și cu perseverență nu permite nimănui să-ți întunece ziua. Și nu răspunde niciodată cu furie invidiei, că așa cum spunea cineva, dacă aprinzi foc în casa dușmanului, este ca și cum ți-ai incendia casa să scapi de un șobolan.

„Exteriorul nu are nicio putere asupra mea”, acesta să ne fie motto-ul care să ne călăuzească în pace în fiecare zi!

Îndeplinirea unui obiectiv poate fi succes sau pedeapsă.

 

 

Pentru succes este necesar  în primul rând să avem răbdare și în al doilea rând, o planificare amănunțită a fiecărui pas ce trebuie făcut. Deci pentru fiecare zi, să stabilim nu proiecte lungi și dificile, ci sarcini mărunte pe care le putem îndeplini.

Lista trebuie limitată ca să nu ne rămână pe mâine ce am putea face azi, deci puțin câte puțin și cu răbdare, că așa cum se spune, „o piramidă n-o poți construi în 24 de ore” sau” cu răbdarea treci marea”.Să ne bucurăm de  ce am realizat în fiecare zi și să ne odihnim mulțumiți. În felul acesta ne putem rezerva timp și pentru noi, pentru viața noastră, pentru cei din jurul nostru și îndeplinirea obiectivului  va fi un succes și nu o pedeapsă. Tolstoi dă ca exemplu pe un țăran rus , Pahomie, un personaj din scrierile sale ce a dat greș în  atingerea obiectivelor lui, care aveau puțin de-a face cu fericirea și cu satisfacția oferită de timpul scurt pe care-l avem de trăit pe acest pământ. Acest țăran își pusese în gând să aibă cât mai mult pământ. Întâmplarea face  să obțină  un premiu, acela de a primi, fără niciun cost, pământ cât va putea să-l înconjoare alergând de la răsăritul și până la apusul soarelui.

El vinde tot ce are pentru a se muta în locul îndepărtat, unde i se făcuse oferta. Ajuns acolo, când soarele răsare, el aleargă cu toată forța să prindă cât mai mult pământ în proprietatea sa.Nu mănâncă, nu se odihnește, nu bea apă, ci aleargă, aleargă, mărindu-și proprietatea pas cu pas. În timp ce ziua era spre sfârșit și soarele apune, depune ultimile eforturi, trece linia de sosire, Victorie! După ultimul pas, Pahomie cade mort, din cauza epuizării, Pământul de care are nevoie acum este numai o bucată de doi metri.

Fiecare cunoaștem oameni care după o muncă nechibzuită, exagerată, zi de zi,, an de an, din dorința de a avea tot mai mult, când ajung să-și vadă visul împlinit se îmbolnăvesc după atâta efort, sau poate nici nu mai ajung să-l vadă, sfârșindu-li-se viața. Păcat!!! Deci, cumpătare, cumpătare, cumpătare!!!

Inspirație instantanee, puerilă

 

Tesa (cățelușă) vine-n poieniță

Însoțită de-o fetiță,

Apare și-o albiniță

Ce zboară pe-o romaniță.

Romanița înflorește

Cu polen ea le stropește.

Tesa-i plină de polen,

Fetița de bun îndemn,

Albinița mulțumește,

Romanița le zâmbește,

Toate florile s-adună

Să le spună; „O zi bună!”