1 Martie

1 Martie când sosește, / Pe toți ne înveselește / Că aduce primăvară / Peste draga noastră țară./  Cine-s vestitorii ei?/ Albi și gingași ghiocei./ Natura se dezmorțește/  Și la viață se trezește/ Florile încep să crească/  Pomii să înmugurească/ Soarele blând ne-ncălzește/  Vântul se mai potolește/ Buburuze, buburuze/ Încep plimbarea pe frunze / Fiind primele vestitoare/ A altor mici viețuitoare./ Câmpul e plin de verdeață,/ Cerul fără nori și ceață,/ Sub albastrul cerului / Auzi cursul râului/  Când privești în depărtare,/ Zărești cârduri de cocoare/  Ce se-ntorc la noi în țară / Simțind că e primăvară. / Oamenii sunt mai voioși, / Copiii sunt mai frumoși / Zâmbind care mai de care,/ Fiindcă poartă mărțișoare / Dorind ca să înflorească / Tradiția românească!

Ce ne-aduce Moș Crăciun?

În desaga lui cea mare,/ Va veni cu portocale?/Nu! cu nuiele și cu bețe/ Ca pe toți să ne răsfețe,/ Că prea suntem certăreți, / Răi de gură, măi , băieți!/Unii cu alții ne luptăm / Toți vrem ca să câștigăm/ Unii țară-nforitoare / Alții pusă pe frigare / Și toți suntem dezbinați / Am uitat că suntem frați? / Unii strigă „jos penalii!” / Alții „jos cu liberalii! „/ Atunci  ce va fi în țară? / Sărăcie , jale amară / Cei care-s lacomi de bani / Se poartă ca și dușmani / Ar vinde totul din țară / Cum pe vremuri se-ntâmplară / Nu văd cum cei din afară / Rând pe rând ne tot furară? Ne-au lăsat fără păduri, / Doar cu niște uscături. / Cum nu vii, tu Țepeș Doamne, / Ca punând mâna pe ei, / Să-i împarți în două cete / De smintiți și de mișei…. / Hai, să dăm mână cu mână / Cei cu inima română /Să-nvârtim hora frăției / Pe pământul  României! / Iarba rea din holde piară / Piară dușmănia-n țară / Între noi să nu mai fie / Decât flori și armonie / Și atunci și Moș Crăciun / Ne v-aduce tot ce-i bun, 

Vă doresc tuturor sărbători de iarnă cu bucurii, multă sănătate, un Crăciun îmbelșugat și un An Nou mult mai bun! La mulți ani!

 

 

Prefacerile interne ale omului îl determină să devină altul

Bineînțeles că această schimbare se face în timp, dar uneori chiar imediat, așa cum s-a întâmplat cu niște pelerini. Aceștia au plecat în grup pe muntele Sinai, fiind oameni credincioși.     Preotul  unei biserici care a organizat pelerinajul a invitat și pe doi prieteni ai săi, niște bancheri care nu erau bisericoși. Pelerinii l-au întrebat de ce i-a luat , că nu înțeleg nimic din cele ale bisericii, grija lor fiind banii. Preotul le-a răspuns că a pus la cale pelerinajul special pentru cei doi.

Când au ajuns să urce pe muntele Sinai, fiindcă locul este strâmt, trebuia să meargă în șir fiecare în ritmul și după puterile sale. Una dintre pelerini mergea alături  de soția bancherului vorbind pe teme neduhovnicești, ci despre frumusețea locului.  Vorbind, la un moment s-au îndepărtat una de cealaltă și pelerina tot mergând aude după un timp un plâns de neînchipuit. S-a tot uitat, urcând și a văzut că soția bancherului stătea pe vârful muntelui Sinai sprijinită de zidul unei biserici pe jumătate dărâmată. Vreme de trei ceasuri a plâns în continuare . Lângă ea stătea soțul ei bancherul, când într-un genunchi, când în celălalt ștergând lacrimile când ei, când lui, Ajungând lângă ei, pelerina i-a întrebat ce s-a întâmplat, la care soția bancherului a răspuns. „Cum am trăit eu până acum? Pentru ce am trăit noi până acum?”

Toți au fost tulburați de cele auzite. Nu a fost o izbucnire emoțională de moment.Acești doi oameni și-au schimbat complect viața! Ei s-au întors de la Sinai cu totul alți oameni.

Nu este singurul exemplu privind prefacerile din  interiorul nostru, Cei care au putut ajunge la mormântul Domnului Iisus din Ierusalim și au vizitat locurile sfinte, se întorc acasă ca fiind alți oameni,

Dacă ne gândim bine și ne analizăm pe noi înșine, ajungem să ne întrebăm uneori: Cum de am  putut să fac așa ceva? Unde mi-a fost capul? atunci când ne condamnăm pentru o faptă de netolerat; sau când suntem mulțumiți de noi, exclamăm cu bucurie și cu uimire:Nu mi-a trecut prin minte că voi reuși să realizez așa ceva, că voi putea să fac așa ceva ,la care nu mă așteptam niciodată. Și iată că totuși am putut și am reușit să traduc  în fapt cea  mai frumoasă realizare din viața mea.

„Ce ție nu-ți place, altuia nu-i face”

Am citit povestea unui băcan pe care îl furau băieții din prăvălie. Îi înlocuia cu alții care aveau recomandări excelente, dar după o vreme, și aceștia deveneau hoți. Băcanul se plângea prietenilor săi negustori, care îi spuneau că așa sunt oamenii acum.

Într-o zi , au intrat în prăvălia lui niște călugări  care adunau bani pentru o mănăstire.Băcanul s-a plâns și acestora de băieții din prăvălie,. Cel mai bătrân dintre călugări îl întreabă cu ce măsoară cumpărătorilor săi și îl sfătuiește  să le dea peste măsură cu câteva grame la toate produsele. Abia acum a înțeles negustorul de ce era furat, pentru că  și el îi fura la cântar pe cumpărători., A început să vândă ca negustorii din vechime, dând fiecărui cumpărător cu prisos câteva grame în plus  de orez, zahăr, făină, cafea, etc, și furturile au încetat. Băieții din prăvălie au început să lucreze cinstit și afacerea mergea bine.

Desprindem de aici cât de importantă este cinstea ilustrată în numeroase proverbe: „Mai bine sărac, dar curat,  decât negustor încurcat”, „cinstea cu rușinea nu pot sta împreună”, „pe omul  cinstit nici capul nu-l doare”, „cinstea e mai scumpă decât toate”…….

Prin gura copiilor grăiește adevărul

Așa reiese din următorul dialog , pe care l-am citit, dintre un tată și fiul lui. Acest tată foarte bogat, într-o zi, îl ia pe fiul său și merg la o fermă cu scopul să-l facă să cunoască viața simplă a truditorilor de acolo și să-l învețe să-și prețuiască moștenirea și să o și înmulțească.

După ce s-au întors acasă, tatăl l-a întrebat dacă i-a plăcut ferma. Copilul  a început să înșire tot ce a văzut acolo  printr-o frumoasă comparație:

– Tată, la noi acasă trăiește un singur câine, iar ei au în curte patru dulăi. Noi avem un bazin în grădină, ei au acolo marea căreia nici nu i se văd marginile. La noi luminează felinare, la ei – stelele. Noi avem în curtea din spate o verandă și un gard viu, ei au orizontul fără sfârșit. Mulțumesc tăticule, că mi-ai arătat altă viață! Cât de bogați sunt acei oameni!

Nu vă închipuiți ce surprins a fost tatăl auzind aceste cuvinte, fiindcă nu se aștepta  ca fiului să-i placă mai mult viața modestă a acelor truditori de la fermă decât viața îmbelșugată a familiei lui și deci nici nu și-ar fi dorit să-și înmulțească moștenirea, așa cum gândea tatăl.

De fapt Sfântul Isidor Pilusiotul afirma: „A nu avea nevoie de bogăție- iată cea mai mare bogăție!”

Toate sunt cu susul în jos

Martie este înghețat

Scrisul ne-mpidecat

De tehnologia nouă

Care ne rupe în două.

Share this:

1 Martie când sosește, / Pe toți ne înveselește / Că aduce primăvară / Peste draga noastră țară./  Cine-s vestitorii ei?/ Albi și gingași ghiocei./ Natura se dezmorțește/  Și la viață se trezește/ Florile încep să crească/  Pomii să înmugurească/ Soarele blând ne-ncălzește/  Vântul se mai potolește/ Buburuze, buburuze/ Încep plimbarea pe frunze / Fiind primele vestitoare/ A altor mici viețuitoare./ Câmpul e plin de verdeață,/ Cerul fără nori și ceață,/ Sub albastrul cerului / Auzi cursul râului/  Când privești în depărtare,/ Zărești cârduri de cocoare/  Ce se-ntorc la noi în țară / Simțind că e primăvară. / Oamenii sunt mai voioși, / Copiii sunt mai frumoși / Zâmbind care mai de care,/ Fiindcă poartă mărțișoare / Dorind ca să înflorească / Tradiția românească!

Să fim atenți la greșelile noastre!

Una dintre acestea este că nu ne uităm în direcția în care trebuie  și atunci avem necazuri. Nu este om să nu fi pățit așa ceva. Exemple sunt destule.

Tai zarzavatul pentru ciorbă și te uiți la persoana cu care vorbești, uitând de cuțit și te tai la deget. Te urci pe scaun să-ți iei o carte din bibliotecă, dar cu ochii la carte, te-ai urcat pe marginea scaunului și ai căzut.. La o căzătură ușoară te ridici trântind o înjurătură, dar la una grea poți să te vezi cu un picior în ghips.

Așa s-a întâmplat  cu niște pescari dintr-un sat, din apropierea unui râu. Pe marginea râului creștea un copac mare, Pe o ramură a lui, un  poznaș atârnase un ulcior. Pescarii , trecând pe acolo, au văzut imaginea ulciorului răsfrântă în apă  și au răspândit veste că acolo, în adânc trebuie să fie un  ulcior cu o comoară. Mulți s-au scufundat în locul cu pricina, dar n-au găsit comoara. Odată a trecut pe acolo un călător care i-a întrebat ce caută. Sătenii i-au spus și omul a izbucnit în râs:” Ulciorul atârnă deasupra capului vostru, iar voi îl căutați în fundul râului?”

Toți  și-au îndreptat privirea  spre ramura cu ulciorul și-au izbucnit și ei în râsete, spunând care mai de care: : „Ce proști am fost”!

„Soacră, soacră, poamă acră……”

Această expresie s-a înrădăcinat printre oamenii care consideră că soacrele sunt femei rele, deși nu toate sunt la fel Această părere poate fi avizată de caracterul și de felul de comunicare dintre ele și tinerii căsătoriți, dintre familiile lor și cele ale noilor căsătoriți.

Un exemplu elocvent ni-l oferă următorul caz.: Soția, după nuntă, s-a mutat  în casa soțului ca de obicei., dar nu se simțea bine acolo. Nu suporta reproșurile, mustrările soacrei rele de gură. Într-o bună zi, tânăra s-a dus la un vraci care cunoștea puterea ierburilor și l-a rugat să-i dea niște ierburi otrăvitoare ca s-o otrăvească pe soacră-sa, că nu o mai poate suporta, chiar dacă se înțelegea foarte bine cu băiatul cu care se căsătorise. „Pe asta vrei tu să-ți creezi fericirea, fato,? a mustrat-o vraciul. Uite, ia ierburile astea, că mi-e milă de tine!” I-a explicat să le fiarbă dimineața și s-o servească pe soacră. Ceaiul acesta o va omorî treptat, treptat și ca nimeni să nu bănuiască ce i s-a întâmplat, a mai sfătuit-o să-și schimbe atitudinea. Să fie ascultătoare, binevoitoare față de soacră, s-o ajute la tot lucrul, să se poarte frumos cu ea

Așa a făcut fata. Se scula de dimineață, făcea curat, o ajuta pe soacră, o servea cu ceaiul zi de zi,, făcea mâncare…..încât soacra ajunsese s-o iubească atât de mult, că nu mai putea de dragul ei și astfel, nora, într-o bună zi, dă fuga la vraci, cade în genunchi plângând: „Bunicule,te rog, dă-mi ceva împotriva otrăvii că prea mult ceai i-am făcut soacrei și o să moară, tocmai acum când îmi este ca o mamă bună”,

– Liniștește-te,i-a răspuns vraciul, eu ți-am dat ierburi aromate din care ai făcut ceai gustos și folositor. Otrava era în inima ta, dar cu ajutorul lui Dumnezeu ai scăpat de ea.

P.S. Nu înțeleg de ce pe textul de pe blogul meu cuvintele s-a înrădăcinat, s-a mutat , s-a dus….. apar cu cratimă și pe textul publicat, cratima lipsește?!?

Nu te da bătut niciodată!

Uneori chiar cele necuvântătoare ne servesc ca exemple, după cum s-a întâmplat cu un măgar bătrân care a căzut într-un puț ce secase.

Fermierul nemilos s-a gândit să-l îngroape pe măgar în puțul vechi în care căzuse , să-și sape un nou puț, și să-și cumpere un măgar mai tânăr. Zis și făcut, Fermierul și ai săi au pus mâna pe lopeți. Dându-și seama ce-l așteaptă, măgarul a început să ragă din răsputeri, după care, spre uimirea tuturor, a amuțit.. El scutura fiecare bulgăre de pământ care-i cădea în spinare și-l bătătorea sub picioare. După o vreme, istețul animal a ajuns sus și a sărit din puț.

Se întâmplă câteodată ca un bulgăre care a căzut și ți-a tăiat calea să-ți fie o treaptă pe care mult mai ușor să te ridici.  De multe ori frica ne seacă de putere. Nu trebuie s-o lăsăm să ne stăpânească și să ne frâneze. Trebuie să cercetăm dacă ne amenință vreun pericol, sau pur și simplu , din greșeală, a pornit o alarmă falsă.

Dacă nu există un pericol real, trebuie să uităm de frică și să trăim normal!

Să nu fim mohorâți!

Când ni se pare că nimeni nu se interesează de noi, nu ne bagă în seamă, parcă nici n-am exista, devenim mohorâți și triști. Dar ne gândim că noi suntem de vină și nu cei din jurul nostru?

În loc să ne plângem de milă, să așteptăm ca oamenii să se intereseze de noi, să facem noi primul pas spre oameni. Maica Tereza  spunea: „Deveniți necesari și ei vor veni la voi. Uitați-vă la trandafirul ce înflorește. El răspândește parfum și toți sunt atrași de el și albinele și fluturii. Toți vor să respire mireasma lui- și asta fiindcă s-a deschis. De ce rămâneți închiși și nu răspândiți mireasmă?”

Pe de altă parte trebuie să fim îngăduitori unii cu alții și să nu ne sara țandăra din nimic. În acest sens , am citit câteva exemple: Cufundată în gândurile ei , o femeie , în troleibuz,, a călcat pe picior un bărbat cu înfățișare mohorâtă, dar nu a reacționat cu enervare când acesta i-a făcut observație de pildă(dacă sunteți atât de delicat ,trebuia să mergeți cu taxiul) ci și-a cerut scuze , că n-a vrut, dar n-a avut de ce să se țină și s-a dezechilibrat. Bărbatul a înghițit ceea ce îi stătea pe limbă, a coborât la stația următoare și n-a ocărât-o pe vânzătoarea de la chioșcul de ziare care îi dăduse greșit restul. „Nu-i nimic grav, mai numărați  o dată. Nici eu nu sunt azi pre tare la socotit”., iar vânzătoarea îmbunată nu a dat la scădere presa nevândută, ci i-a dăruit unui bătrân 2 reviste și un teanc de ziare, căci îi plăcea să citească. Acesta a plecat mulțumit acasă și când a întâlnit-o pe vecina de la etajul de sus, nu i-a făcut scandal ca de obicei că fiica ei sare prin casă ca un cal, că e needucată, ci a exclamat: „Ce frumoasă a crescut fiica dumneavoastră!O să fie o frumusețe Credeți-mă! Am ochiul format.”

Prin urmare, cu cât suntem mai amabili unii cu alții, cu atât devenim mai veseli , mai apropiați, mai civilizați.