La această dată s-a născut părintele Arsenie Boca, în Vața de Sus din judeșul Hunedoara, părinții săi fiind Iosif și Cristina. La botez a primit numele Zian. Se spune că acest nume ar avea legătură cu sărbătorirea Sânzienelor din 24 iunie, ziua când s-a născut Sfântul Ioan Botezătorul..
Încă de mic a fost crescut cu rugăciune. Povestea că îi plăcea foarte mult o icoană a Maicii Domnului de la ei din casă și întrebând-o pe mama lui de ce îi place această icoană, ea i-a spus că atunci când a fost însărcinată cu el, foarte mult i-a plăcut și s-a uitat mereu la această icoană. Mama a fost cea care s-a ocupat de creșterea și de educația copilului, fiindcă tatăl lucra în America. Primele 4 clase, Zian le-a făcut în satul natal, apoi a urmat Liceul Național Ortodox „Avram Iancu” din Brad. Ca elev, Zian avea o curiozitate intelectuală și îi plăcea să învețe orice. Era bun la toate. Avea o memorie formidabilă, o putere de muncă și o tenacitate ieșite din comun. La terminarea liceului, după serbarea de sfârșit de an, promoția de absolvenți în frunte cu dirigintele au mers în curtea liceului pentru a sădi un stejar, ca simbol al biruinței, întrat în tradiția poporului. Dirigintele l-a numit pe Boca Zian să planteze stejarul, iar colegii au hotărât ca stejarul să poarte numele „Gorunul lui Zian”, șeful promoției de absolvenți ai liceului.
Cu zestrea spirituală și intelectuală dobândită la Brad, s-a înscris la Înstitutul Teologic din Sibiu, unde este foarte sârguincios și studios, încât colegii, fără să fie ironici, l-au poreclit „Sfântul”. Un coleg al său explica firea retrasă, puțin sociabilă, introvertită pe care o avea acum, prin faptul că în tinerețe,nu s-a bucurat de căldura unei vieți familiale,pentru că în timpul cât a fost elev la liceu, părinții au divorțat, Zian a fost încredințat tatălui, iar mama s-a recăsători într-o comună vecină. De mic îi plăcea desenul, sculptura și mai ales pictura. El a fost cel care a realizat pictura bisericii parohiale din Drăgănescu, de lângă București, la care a lucrat timp de 15 ani.A obținut o bursă de merit la Academia de Arte Frumoase din București. În paralel cu studiile de la acest Institut, urmează cursuri de medicină și frecventează și alte cursuri în domeniul culturii și artei.
A fost trimis la Muntele Athos pentru a cunoaște felul de organizare de acolo, unde a stat 3 luni. În 1940, are loc tunderea în monahism la Mănăstirea Sâmbăta de Sus, când părintele primește numele Arsenie, iar în 1942,este hirotonit preot. Harul său aducea mulțimi de oameni la această mănăstire, ceea ce nu era pe plac regimului de atunci. A fost chemat la Securitate și arestat. Negăsind motive pentru arestare, a fost eliberat atrăgându-i-se atenția asupra comportamentului său. Pentru a nu mai fi în atenția Securității, Părintele Bălan, mitropolitul Ardealului l-a adus la Mănăstirea Prislop care se afla într-o situație jalnică, Aici părintele Arsenie Boca depune o activitate intensă pentru restaurare mănăstirii. Din nou este urmărit de Securitate, alungat din mănăstire și i s-a interzis, timp de 30 de ani slujirea în biserică . Cât timp a fost închis a fost trimis la muncă la Canal. După mai multe evenimente și transformări petrecute la Mănăstirea Prislop, în anul 1959, obștea fiind izgonită forțat, s-a organizat într-un așezământ mănăstiresc în orașul Sinaia. Aici părintele Arsenie Boca a avut chilia și atelierul de pictură până în anul 1989 când a încetat din viață.
După dorința sa, a fost înmormântat în cimitirul Mănăstirii Prislop care a devenit loc de pelerinaj după cum însuși prevăzuse.
N.B. Aceste informații le-am preluat din cartea „O alinare pentru români, Părintele Arsenie Boca”, scrisă de Eugen Neculai Vrăjitoru.
Dacă ți-a plăcut:
Apreciază Încarc...
Am mai scris articole despre eșecurile noastre, dar zilele aceste am citit următoarea parabolă: „Unicul supraviețuitor al unui naufragiu a fost aruncat de valuri pe o insulă nelocuită. Sărmanul s-a rugat din toate puterile să fie salvat și zi de zi scruta cu dorința aprigă orizontul.
