Arhivele lunare: August 2012

Generalul Ion Drăgălina

Standard

„Să fii cinstit, fiul meu, că cinstea este apanajul omului demn. Munceşte ca şi când ai de trăit un veac”. 1) . Acestea sunt cuvintele  pe care Alexandru Drăgălina i le-a spus fiului său, tânărului Ion Drăgălina, atunci când acesta a plecat de-acasă să se înroleze în armata austro-ungară, unde fusese repartizat ca ofiţer.

Născut la Caransebeş, în 16 decembrie 1860, dintr-o familie de grăniceri, Ion Drăgălina a primit o educaţie frumoasă. Trăind în zona graniţei bănăţene, a cunoscut obârşia românilor şi viaţa lor sub dominaţia imperiului austro-ungar. Cu toate interdicţiile  imperiului, în graniţă se cultiva sentimentul naţional. Ion Drăgălina dimisionează din armata austro-ungară şi se înrolează în armata română unde se va dovedi un bun comandant. Meritele sale îl vor urca pe ierarhia militară până la gradul de general. În timpul primului război mondial, Ion Drăgălina conducea Divizia 1 infanterie din Turnu Severin. În cadrul planului ofensiv al Marelui Cartier General, Divizia 1 avea misiunea de a pune stăpânire pe  Orşova, pe defileele Cernei la nord de Mehadia şi pe înălţimile ce domină valea Cernei dinspre vest, misiune pe care o îndeplineşte cu succes desfiinţând complet batalionul 2 din regimentul 23 unguresc. Această victorie stârneşte mare interes şi bucurie în rândul românilor, fiind un pas important al înfăptuirii României Mari. În acest entuziasm nimeni nu mai vedea decât desăvârşirea unităţii naţionale. Ion Drăgălina cuprins de un asemenea suflu nou , nu avea decât să se dăruiască acestui deziderat. Primeşte o serie de scrisori din partea unor tineri din Transilvania ca să fie înrolaţi în armata română. Generalul îi primeşte în Divizia 1 din subordinea sa, în care aceştia îşi puseseră toată speranţa. Situaţia de pe front impune modificări ale dispozitivului şi mişcări de trupe. Sunt luate efective din Dvizia 1 şi duse pe Olt şi Jiu ceea ce îl îngrijorează pe general, dar nu-l descurajează. În carneţelul lui scria: ” Câte şi câte idei negre nu mi-au trecut prin cap tulburându-mi mintea. Capul sus, Domnule Drăgălina, nu te lăsa sclavul gândurilor negre. Cu trupe multe oricine ştie să lupte; arată că ştii şi cu puţine să faci mult” 2) Generalul era foarte apropiat de subordonaţi având pentru fiecare cuvinte calde şi mobilizatoare. În 11 octombrie 1916 este numit comandantul Armatei 1 Române. Evenimentele precipitându-se, numai la câteva zile după această numire, cade eroic pe câmpul de luptă, fără să mai poată participa la marele eveniment pentru care luptase cu atâta dăruire, acela al făuririi unităţii naţionale.

„Dar vai ! De dup- o stâncă, un foc de mitraliere
Îl încadrează zdrobindu-i cu putere
Şi braţul stâng şi-un umăr. Atacul se începe,
Eroul „Moş” din patu-i, conduce cum pricepe.
…………………………………………………………….
Am năvălit în duşman, pe moşul răzbunarăm.
Victorie deplină prin el o căpătarăm
Dar ….ce folos ! …. Noi veseli de fructele culese
Aflarăm cu durere că moşul se stinsese „.3)

După ce a fost grav rănit în luptă, generalul a fost a  dus penrtu îngrijiri medicale la Târgu Jiu, Craiova, la Spitalul Militar de la Palatul Regal din Bucureşti, unde moare în ziua de 24 octombrie 1916. Pentru meritele sale deosebite a fost decorat cu Ordinul „Steaua României”, Ordinul „Coroana României”, iar regele Ferdinand îi conferă pe patul de spital Ordinul” Mihai Viteazul” . Mi-a făcut plăcere să scriu despre acest mare om şi un adevărat erou al neamului nostru pentru calităţile sale deosebite, dar şi pentru faptul că liceul în care am activat şi l-am condus mulţi ani, îi poartă numele.

Note:
1) Virgil Drăgălina, „Din însemnările tatălui meu „, ( lucrare în manuscris).
2) I. Groza, „Faptele de armă ale mehedinţenilor în primul război mondial sub comanda generalului Ion Drăgălina”, în „Mehedinţi…istorie şi cultură”. vol. 2 , Drobeta- Turnu Severin, 1980, p. 308.
3) Serafim Ionescu, „Povestea lui ” Moş Drăgălina” în  „Cultul eroilor noştri”, Bucureşti, nr. 11-12, 1923.
 
Anunțuri