Arhivele lunare: Iulie 2014

Pași spre porți divine, pe meleaguri moldovene

Standard

Ca de fiecare dată, în acest an, Societatea femeilor ortodoxe din orașul nostru condusă de profesoara Aspazia Mancu a organizat pelerinaje la mănăstiri din Moldova. Unul dintre acestea, de care s-a ocupat profesoara Viorica Iordăchescu, ce face parte din comitetul de organizare al acestei Societăți, a fost la mănăstiri din județul Neamț: Bistrița, Bisericani, Pângărați, Tarcău.

Mănăstirea Bistrița

Mănăstirea Bistrița

Mănăstirea Bistrița se află nu departe de orașul Piatra Neamț. Ctitorul fondator a fost Alexandru cel Bun a cărui statuie din marmură străjuiește în curtea mănăstirii. Este cea mai importantă ctitorie mușatină din Moldova, fiind singurul ansamblu medieval religios și de artă care păstrează piese de arhitectură de la cei patru mușatini care au contribuit la înființarea și dezvoltarea acestui ansamblu: Alexandru cel Bun, Ștefan cel Mare, Petru Rareș și Alexandru Lăpușneanu. Aici se află icoana făcătoare de minuni a Sfintei Ana, dar bizantin făcut lui Alexandru cel bun pentru soția sa Ana. La această mănăstire , ne-a întâmpinat un preot dornic de a ne da sfaturi și exemple de ce se poate întâmpla , dacă nu avem grijă de sufletul nostru , cât timp suntem în viață.A fost o expunere sinceră, critică, dar exprimată din sufletul acestui duhovnic ceea ce ne-a determinat să reflectăm la ceea ce ne-a spus și ne-ar fi tot spus, dacă timpul nu ne presa. A insistat asupra celor două taine spovedania și împărtășania. Nu te poți împărtăși fără să te spovedești, cum se mai întâmplă uneori. La spovedanie trebuie să spui și cele mai grele păcate, fără să te rușinezi. Dacă nu le mărturisești, Dincolo, nu se mai poate, rămâi cu ele și îți primești pedeapsa. Ne-a vorbit despre un păcat, pe care eu nu-l consideram păcat și anume să mărturisim dacă am fost la nunți, am jucat, am cântat…A subliniat și ținuta pe care s-o avem când mergem la biserică, despre care știam: fără fard, fără podoabe, purtând rochii sau fuste, nu pantaloni, cu capul acoperit. Ne-a mai povățuit că dacă nu facem milostenii, măcar să ne rugăm și pentru alții: rude, prieteni, cunoscuți.

De aici ne-am îndreptat pașii spre Mănăstirea Bisericani situată la 12 km. de Piatra Neamț.La IconițăEste așezată într-un loc foarte frumos înconjurată de păduri seculare de stejar. În a doua jumătate secolului al XV-lea , cuviosul Iosif venind aici cu ucenicii săi călugări sihaștri de la  un schit de pe valea Iordanului, a zidit o biserică de lemn. Aceasta a fost jefuită și incendiată când de turci când de tătari. Atunci ei s-au hotărât să plece la Muntele Athos (‘Grădina Maicii Domnului’). Pornind spre Sfântul Munte, au fost opriți în drum prin arătarea în chip minunat a Prea Sfintei Născătoare de Dumnezeu dintr-un trunchi de stejar.Maica Domnului le-a spus; „Nu plecați , nu plecați și aici e grădina mea”. Atunci ei n-au mai plecat. În stejarul în care s-a săvârșit minunea, cuviosul Iosif a așezat o icoană a Maicii Domnului  și locul se numește până azi La Sfânta Iconiță, unde există un paraclis.
Intrând înăuntru, am văzut și noi o bucată din trunchiul stejarului sub care era mențiunea: ” Trunchiul copacului unde s-a arătat Maica Domnului, cuviosul Iosif- 1499″ . Peste drum de acest paraclis , este în construcție localul nou al mănăstirii. Cel vechi se află puțin mai departe de paraclisul La Iconiță. În această veche mănăstire, în 1911, ia ființă un azil pentru oamenii bolnavi de tuberculoză. Ulterior ansamblul mănăstirii Bisericani devine Sanatoriu T,B:C: care azi se numește  Spitalul de ftiziopneumologie. Pentru că numărul viețuitorilor a scăzut, cei rămași aici, s-au retras la Sfânta Iconiță, unde s-a ridicat o chilie și unde se construiește noul local al mănăstirii.

Mănăstirea Pângărați

Mănăstirea Pângărați

Nu departe de Mănăstirea Bisericani se află Mănăstirea Pângărați Primul întemeietor și egumen a fost cuviosul Simeon care cu bani de la Ștefan cel Mare a construit aici o mică biserică de lemn în 1458. Năvălind turcii în Moldova și biruindu-l pe Ștefan cel Mare în lupta de la Valea Albă, cuviosul Simeon și-a luat ucenicii și a trecut Carpații în Transilvania unde a și murit, iar ucenicii săi s-au întors la sihăstria lor după retragerea turcilor.Biserica Mănăstirii Pângărați a fost apoi zidită de domnitorul Alexandru Lăpușneanu în 1560. Intrând în biserica de jos, m-a impresionat fresca întregului interior ce înfățișează o mulțime de sfinți, unul lângă altul.

Grupul pelerinilor la Mănăstirea Tarcău

Grupul pelerinilor la Mănăstirea Tarcău

Am recunoscut printre ei, pe Ștefan cel Mare și pe Daniel Sihastru. Mai sus în deal este adevăratul locaș al mănăstirii. Urcând până acolo, te copleșește frumusețea locului cu multă verdeață, mulți brazi, cu aer curat ca pe la mai toate mănăstirile din această regiune. În interiorul mănăstirii se găsesc  moaștele unor sfinți.Mi-a atras atenția un mic oscior al Sfântului apostol Iacob, rudă a Domnului Iisus și câteva oscioare ca niște  pete ale unor copii uciși de Irod din timpul când acesta urmărea să-l piardă pe Mântuitorul.

Ultimul popas al acestui pelerinaj a fost la Mănăstirea Tarcău așezată în inima muntelui, înconjurată de ” păduri de liniște și taină”.Schitul Tarcău a fost fondat între anii 1828-1833 de către ieroschimonahul Avramie și alți donatori. Numele sschitului a fost împrumutat de la pârâul din apropiere,Tarcău și de la munții din jur.Biserica este făcută din lemn de frasin. După 1989, schitul s-a îmbogățit cu un paraclis și cu noi clădiri de locuit, iar după 1991, a fost ridicat la rangul de mănăstire. Aici am trecut pe sub icoana  Maicii Domnului și un preot binevoitor ne-a făcut o slujbă frumoasă și ne-a miruit cu un mir al cărui miros plăcut de smirnă l-am simțit până acasă ca o binecuvântare pentru pașii cu care ne-am ostenit spre porțile divine. Și ca mulțumirea să ne fie sporită, doamna Anilu care a făcut fotografii pe tot parcursul pelerinajului, ne-a fotografiat și în grup spre aducere aminte.