Rațiunea poate salva România

Standard

descarcare-3Mă doare inima când văd ce se petrece în România. Trăim momente extrem de dificile, țara fiind împărțită în două:Unii protestează de câteva zile în Piața Victoriei, din cauza ordonanței emisă de guvern și continuă să protesteze,chiar dacă aceasta a fost abrogată, cerând acum demisia guvernului. Înseamnă că pentru cei care au pierdut alegerile din decembrie, ordonanța nu a fost decât un pretext pentru a-și arăta revolta. Cealaltă parte, până acum tăcută, majoritatea românilor care au votat alianța P.S.D.- A,L.D.E a venit și ea în ultimul timp să protesteze la Palatul Cotroceni, indignați că președintele țării nu-i consideră ca făcând parte din „poporul lui”, cerându-i demisia.

De fapt președintele țării, imediat după alegeri, a promis că va duce război împotriva celor aleși și îl duce punând bețe în roate mersului bun al activității guvernului: acceptarea cu întârziere a premierului, a bugetului, că de aceea a fost emisă la o oră târzie ordonanța despre sare se face atâta caz, participarea la protestele din stradă, stârnind prin această atitudine pe unii împotriva celorlalți, în loc să-și exercite atribuția pe care o are de mediator între instituții, între stat ți societate, și altele care sunt cunoscute.images-3 Acestea toate au dus la dezbinarea oamenilor.

Se impune ca acum și unii și alții, care sunt factori de decizie, să se așeze la masa dialogului, fără ambiții, fără prejudecăți, să ia măsurile necesare pentru încetarea protestelor, pentru o Românie unită, pentru ca liniștea să se așeze în țară, ca guvernul să-și continuie activitatea de aplicare a programului de guvernare spre binele poporului și al țării. Sper ca și președintele țării să vină în Parlament cu un asemenea mesaj, fiindcă numai rațiunea poate salva România din situația în care se află.

Un nou an, un nou parlament, un nou guvern

Standard

big_sedintaAcțiunile care au dus la aceste importante înnoiri, prin felul în care s-au desfășurat, au confirmat zicala „câinii latră, ursul merge”. Toate partidele  mai vechi sau mai noi s-au aventurat într-o luptă acerbă pentru putere, numai că unele au deraiat de la atitudinea pe care ar fi trebuit s-o aibă pentru acest scop foarte important, pierzându-se în declarații nefondate, critici nejustificate ale unora împotriva celorlalți.

Singurul partid, P.S.D., de fapt cel mai mare și cu o experiență în a conduce o țară, a intuit ce are de făcut. Sub conducerea lui Liviu Dragnea, n-a luat în seamă toate aceste critici, vorbe răutăcioase, defăimări la adresa lui, ci și-a văzut de scopul său ca și când „câinii latră, ursul merge”. Și-a organizat din timp activitatea mergând în teritoriu pentru a cunoaște nevoile oamenilor, a început să lucreze la programul de guvernare ținând seama de realitatea din țară, program la care au colaborat mai mulți membri din partid, chiar și specialiști din unele domenii, pentru a nu se face greșeli. Mai primea câte o săgeată de la un partid sau altul, în special de la P.N.L.al cărui scop fățiș propagat în campania electorală era lupta ca P.S.D. să nu ajungă la guvernare, îndemnând și pe oameni să nu-l voteze. Dacă acesta mai poate fi un scop electoral, rămâne să vă spuneți părerea!!! P.S.D. fiind preocupat de realizarea unui bun program de guvernare, n-a reacționat, ca și când „câinii latră, ursul merge”. A fost acuzat că nu spune numele premierului pe care trebuia să-l propună. Atât s-au frământat toți să afle acest nume. Ar fi fost firesc să se știe din timp, ca într-o țară normală, dar la noi s-a procedat așa  pentru ca cel propus să nu fie o posibilă țintă a D.N.A,-lui. Era oare drept să i se reproșeze  acest fapt de către unele partide care n-au fost în stare să-și aleagă un premier din rândurile lor, ci au apelat la vecini?; P.N.L. la Dacian Cioloș, P.R.U. la Victor Ponta, bazându-se pe notorietatea acestor oameni care le-ar fi adus voturi. P.S.D. le-a spus că nu  fac bine, dar alegerea era a lor, așa că și-a văzut de treburile sale, ca și când „câinii latră , ursul merge”.

Când s-a votat programul de guvernare al alianței P.S.D.-A.L.D.E. în Parlament, nici atunci partidele din opoziție n-au înțeles sau n-au vrut să înțeleagă eșecul lor și că românii în marea lor majoritate au fost de partea Alianței P.S.D.-A.L.D.E. dându-i un vot de încredere covârșitor.descarcare-1 În plină ședință, cu toate că se terminase campania electorală, cei din această alianță,în frunte cu Liviu Dragnea și Călin Popescu Tăriceanu au fost atacați; ba că Dragnea taie și spânzură în partidul său, ba că și-a alcătuit singur programul de guvernare. Chiar dacă ar fi fost așa, ce este rău în asta? Bravo lui! L-a dus mintea. Ce bine ar fi dacă am avea cât mai mulți bărbați ca el în țară; ba că A.L.D.E. cu C.P.Tăriceanu nu au au venit cu propuneri de dreapta în programul de guvernare, deși ele se regăsesc acolo, ba că pesediștii sunt niște mincinoși că au venit cu atâtea promisiuni ca să atragă electoratul, dar nu vor avea bani ca să le susțină, etc..

Cu toate acestea, în seara în care au depus jurământul , miniștrii împreună cu premierul Sorin Grindeanu s-au dus la Palatul Victoria și chiar a doua zi dimineața și-au intrat în pâine, mai bine zis în rolul lor, de parcă ar fi lucrat acolo de când lumea.descarcareÎn timp ce criticile nu încetau, ca și când „câinii latră, ursul merge”, din primele zile de guvernare, se implementau promisiunile făcute românilor pe bandă rulantă, conform calendarului întocmit, începând cu cele care vor intra în vigoare de la data de 1  februarie, printre care:creșterea salariului minim la 1450 de lei, majorarea cu 20% a salariului din administrația locală,majorarea cu 50% a venitului actorilor și artiștilor, creșterea pensiei minime de la 400 lei la 520 de lei, introducerea transportului gratuit pe C.F.R. pentru studenți, și altele….

După cum se poate observa, guvernul a pornit cu dreptul și hotărât pe drumul responsabilității pe care o are, a gestionat impecabil starea de urgență privind rezolvare capriciilor iernii, a implementat primele măsuri din programul său,chiar din primele zile de guvernare, pentru care trebuie aplaudat.De aceea am încredere  că-și va duce la bun sfârșit mandatul, depășind toate greutățile ce-i stau în cale, printre care lipsa în buget a 10 miliarde de lei, despre care se vorbește, lăsată moștenire de la partidul tehnocraților în frunte cu Dacian Cioloș. Va reuși să-și îndeplinească programul de guvernare pentru binele nostru și al țării. Să fie receptiv la toate observațiile și criticile bine intenționate, nu ca cele lipsite de un suport rațional spuse de unii și de alții doar ca să se afle în treabă, să ia imediat măsurile necesare pentru rezolvarea oricărei nereguli, fiindcă în asemenea situație, se impune valabilitatea zicalei: „nu lăsa lucrul de azi pe mâine!”Sper să trăim mai bine. Doamne ajută!

1 Decembrie, marea sărbătoare națională a României

Standard

 

„Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie,

Țara mea de glorii, țara mea de dor?

Brațele nervoase, arma de tărie,

La trecutu-ți mare, mare viitor!

Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie,

Tânără mireasă, mamă cu amor!

Fiii tăi trăiască numai în frăție

Ca a nopții stele, ca a zilei zori, 

Viață în vecie, glorii, bucurie, 

Arme cu tărie, suflet românesc, 

Vis de vitejie, fală și mândrie, 

Dulce Românie, asta ți-o doresc!”

ROMÂNIE, ȚARĂ DRAGĂ, SĂ-NFLOREȘTI ÎNTRU MULȚI ANI ÎMPREUNĂ CU GLORIOSUL TĂU POPOR ROMÂN!

 

„Uneori un prea devreme, la fel ca și un prea târziu poate strica totul”

Standard

Viața ar putea fi atât de frumoasă, dacă noi am fi pregătiți în permanență de a o trăi cum se cuvine. Cât de mult ne-ar folosi, dacă nu ne-am irosi timpul în zadar și l-am valorifica la maximum posibil. Și mai important ar fi, dacă nu ne-am grăbi ca fata mare la măritat și nici nu am pierde ultimul tren spre izbândă.

Sunt atâtea și atâte fapte, mai mari sau mai mărunte, care ne dau palme că nu le-am încadrat în timpul potrivit. Ne uităm cu drag cum copiii cresc sub ochii noștri, dar uneori ne uimesc cu graba de a arăta bine, de a face pe grozavii.images-3Fetele, mai ales, la o vârstă prea fragedă, încep să-și dea pe față cu fel și fel de farduri, cu creme, își lungesc genele, își arcuiesc sprâncenele, își vopsesc părul, merg le coafor, ca să arate frumos și sunt încântate de isprava lor. Prea devreme, că ani trec împreună cu ele și ajung la vârsta când le apar ridurile prea repede, când părul nu le mai este natural și mătăsos ca înainte și le umbrește regretul că s-au cam grăbit  cu înfrumusețarea când erau atât de frumoase și mult mai frumoase cu fața lor naturală, decât cu cea cosmetizată.De asemenea atât ele cât și băieții o iau prea devreme cu fumatul, cu cafeaua, cu băuturile când organismul le este prea fragil, devin dependenți de toate acestea și astfel încep problemele privind sănătatea. Atunci ,când e prea târziu, ce mai pot spune decât „Capul face, capul trage”. Acestea sunt valabile și pentru cei maturi, nu numai pentru cei tineri. Mai în toți anii, în primele zile frumoase de primăvară, dăm jos cojoacele de pe noi, ne îmbrăcăm mai lejer, ca să ne simțim mai comod, fără să mai luăm în seamă vorba bătrânilor: „Cu o floare nu se face primăvară”. O simțim pe pilea noastră că ne prinde răceala, gripa, pneumoniile,etc.Ne pare rău că ne-am cam aventurat, dar e prea târziu.

Aceste expresii „prea devreme” și „prea târziu” cu consecințele lor sunt valabile și într-un spațiu mai larg. Ca de pildă, nu înțeleg de ce uneori se fabrică anumite dosare penale cu atâta grabă, fără a se cerceta  după normele judiciare cazul în speță, fără a se aduna toate probele doveditoare?! Ca D.N.A. să trimită câți mai mulți oameni la închisoare pentru a-și face planul? Chiar dacă unii dintre aceștia sunt nevinovați? Cu ce se aleg acești  oameni care au stat ani de zile la închisoare fără nici o vină? Cu pierderea libertății, a locurilor de muncă, cu sănătatea șubrezită. dar mai ales cu demnitatea știrbită, sau chiar cu destrămarea familiei? Și cine plătește pentru asemenea erori? Nimeni! Câtă nedreptate!!!descarcare-2 La fel se poate spune și despre acei conducători ai noștri care după Revoluție, s-au grăbit să ne vândă străinilor industria , să-i lase să taie  pădurile după bunul lor plac și-au continuat cu aceste fărădelegi până în zilele noastre. Nici o altă țară nu a procedat ca noi, ci și-a apărat patrimoniul național cu dinții. Ne doare sufletul văzând cum arată munții noștri după tăierile ilegale! Regretăm noi oamenii de rând, poporul deposedat de asemenea bogății, nu vânzătorii care s-au îmbogățit peste măsură. Este prea târziu de a se mai pune la loc tot ce am pierdut.

images-4Nu este însă prea târziu ca cei care vor ajunge la conducerea țării după 11 decembrie, să aibă ca prim obiectiv de a da legi privind răspunderea magistraților, interzicerea tăierilor ilegale a pădurilor, vinderea intreprinderilor, a terenurilor agricole….iar cei care au facilitat și au profitat din furtul și vânzarea avuției naționale să plătească, fie că sunt români, fie că sunt străini, că acești magnați au devenit atât de bogați că li se revarsă banii peste seifurile băncilor în care i-au depus. Așa că pot plăti și cu banii și cu libertatea. Vor fi exemplu pentru cei care ar mai îndrăzni să facă asemenea mârșevii.

Cutremurul recent ne-a cam pus pe gânduri!

Standard

images-1Eu am avut parte de 2 cutremure și știu cum pot să bage groază în oameni asemenea fenomene. La cel di 1940, eram copil, nici nu l-am simțit, dar am aflat ce s-a întâmplat atunci din cele ce povesteau ai  mei, mulți ani după aceea.Tata n-a vrut să iasă din casă. A îngenuncheat în mijlocul camerei și s-a rugat.Frații mei, mai năstrușnici au alergat repede în curte și au auzit un vuiet puternic din adâncul pământului simțind că se leagănă pământul cu ei. La cel din 1977, priveam , la ora aceea de seară, la televizor. Deodată imaginile au început să joace, să fie tot mai pale, să dispară de pe ecran în timp ce am simțit o zguduire puternică și candelabrul se legăna. Repede am ieșit toți afară, strigând „cutremur!”. În uliță ieșiseră vecinii și eram toți speriați că s-ar mai putea să fie replici ale acestui fenomen, de aceea am intrat târziu în casă, dar numai liniște și odihnă n-am putut avea, din cauza posibililor replici.

De fapt seismologii afirmă că un cutremur mare poate fi avertizat de cutremure mai mici și poate să fie urmat de alte cutremure. Problema este că deși cutremurele fac ravagii, încetul cu încetul timpul trece, spaima supraviețuitorilor  se șterge  și mergem mai departe ca și când nu ar fi fost nimic.Nu numai la noi se întâmplă așa, ci în toate timpurile și în toate locurile, oamenii nu se învață minte. Am citit, chiar zilele acestea, un articol despre cutremurul din Lisabona din 1 noiembrie 1755, care a nimicit orașul și locuitorii lui. Deși până la această dată, locuitorii Lisabonei mai trecuseră prin vreo zece seisme, care s-au solvat cu mii de morți, acesta din urmă i-a găsit nepregătiți. descarcare-1Placa tectonică purtând Africa și Mediterana s-a afundat foarte lent sub placa Europei. Pe zona de contact, în Provence,  în Portugalia,pământul s-a cutremurat la intervale regulate, cu o violență inegală care a culminat în 1755. Erau la Sărbătoarea Tuturor Sfinților care a atras pe străzi o mare mulțime. De câteva decenii unii predicatori profețiseră un dezastru. Cam pe la anul 1750, ei au anunțat „strigăte până la cer ale oamenilor sfârtecați și zdrobiți în anul ce va avea doi de cinci” (1755). În acest an, fiind Sărbătoarea Sfinților,bisericile au fost pline, bolțile lor s-au prăbușit peste credincioși, undele de șoc i-au surprins pe toți și pe cei de pe străzi, când mulțimea înăbușită de jeturile de aburi și sulf ce țâșneau din crăpăturile din solul crăpat în diferite locuri, dă năvală peste dărâmături și surpături. Un suflu violent se dezlănțuie în aerul nemișcat intensificând incendiile care au izbucnit de la primele cutremurări. Câteva zile au urmat replici secundare.

Cu toate profețiile, cu toate avertizările, cutremurul dezastros îi găsește nepregătiți. Lipsea cu totul hrana, nu exista un corp de pompieri  sau un serviciu de urgență care să-i ajute pe miile de răniți. Doar preoții mergeau ici ,colo ducându-le celor în agonie ultima împărtășanie. Nu exista niciun mijloc de ridicat mari greutăți ca să salveze pe cei rămași îngropați în casele lor, etc…..

De data aceasta se pare că noi suntem mai precauți. Primarul general al Capitalei, Gabriela Firea a luat în serios această problemă. A prezentat proiectele în această direcție și măsurile pe care deja le-a demarat, Bucureștiul fiind cel mai  expus în asemenea situație. Este în interesul nostru să fim pregătiți, chiar dacă nu va mai veni peste noi vreun cutremur și bine ar fi să nu mai apară, căci pregătirea nu strică.

 

 

 

 

 

De-a lungul Dunării

Standard

Dunărea este graniță cu mai multe țări, drum de circulație, ofertă bogată a atâtor peisaje frumoase, În vara aceasta, am ajuns la Baziaș, locul unde Dunărea „pupă” România, așa cum spun oamenii de pe acolo, fiindcă în această parte, Dunărea pătrunde în țara noastră, după ce trece prin Serbia, continuându-și drumul mai departe.

Noi la BaziașBaziaș este un sat în comuna Socol din județul Caraș- Severin. Mai sunt 28 de case în acest sat și o biserică ortodoxă sârbă care țin de Belgrad. Având în vedere datele istorice,localitatea Baziaș s-a construit după anul 1225 în jurul acestei mănăstiri. Numele  mănăstirii și al localității este legat de numele primului arhiepiscop al sârbilor, Sfântul Sava. Legenda spune că acesta s-ar fi oprit aici din cauza unei furtuni produsă de vântul Coșava. El s-ar fi adresat vântului cu cuvintele:” Baș ziaș”, de aici numele așezării și al mănăstirii după cum se menționează în „Istoricul așezării Baziaș. Istoricul mănăstirii Baziaș” ce a apărut în Editura Uniunii Sârbilor din România.

De cum intri în Socol, simți atmosfera pescărească. Vezi din loc în loc, de-a lungul Dunării, pescari cu undițele-n apă, alții cu corturi, cei care rămân mai multe zile la pescuit, simți mirosul de pește și îți zboară gândul la preparatele culinare din acești zbenguitori în apele  fluviului.Mergând de-a lungul Dunării, obișnuiți  fiind cu lățimea ei, deodată am ajuns la Baziaș, unde m-a impresionat  imensitatea spațiului larg deschis, cu abundența pe măsură a unei ape argintii strălucitoare sub razele de soare, o adevărată mare cu valurile care în această porțiune nu mai erau paralele cu cursul apei ca până aci, ci se unduiau spre malul de pe care le priveam cu  clipocitul lor molcom, nu  învolburate și zgomotoase ca ale unei mări când se sparg de țărm. Ne-am întors iarăși prin Socol, îndreptându-ne spre Moldova Nouă.Eugen la Dunăre Aci am mers la un restaurant de pe malul Dunării, unde am servit masa cu specialitatea casei privind preparatele din pește. După aceea am mai zăbovit puțin că nu ne puteam despărți atât de ușor de Dunărea argintie.Ne-am plimbat pe drumul amenajat de-a lungul Dunării, ne-am așezat pe o bancă, pentru a compara cele văzute acum cu cele din anii trecuți, când tot la Dunăre am fost, dar pe o altă porțiune a ei.

După acea zi plăcută petrecută la Dunăre, ne-am continuat drumul spre casă fredonând melodia atât de frumoasă a „Valurilor Dunării:” Barca pe valuri plutește ușor,/ Inima-mi bate plină de-amor/ …..Povestea lor e-acum  un dans / E melodia unui vals/ Ce-l duce Dunărea cântând/ Pe unda ei cea de argint”.

 

La drum cu „Semmeringul bănățean”

Standard

14012106_1765611830380861_2114161154_nRevenind pe locurile unde mi-am desfășurat profesiunea și pe care le-am părăsit cu mulți ani în urmă, am avut ocazia să mai călătoresc cu „Semmeringul  bănățean” de la Oravița la Anina. Această călătorie, pentru mine, a fost cu totul deosebită de cele din trecut, deși traseul este același,, locurile aceleași, doar vremurile sunt altele.

Atunci împovărată de îndatoririle pe care le aveam nu-mi stătea gândul la a admira peisajul. mă grăbeam să ajung cât mai repede la locul de muncă preocupată de ceea ce trebuia să fac și tot atât de mult , când mă întorceam, mă grăbeam să ajung acasă, unde mă așteptau ai mei și atâtea treburi de rezolvat. Acum, ca o simplă turistă printre ceilalți turiști, eliberată de toate acestea, am avut răgazul să mă bucur de frumusețea traseului amplificată de atâtea și atâtea amintiri.

Acest traseu este prima cale ferată din România și a doua cale ferată din Europa, fiind construită la câțiva ani după faimoasa cale ferată Semmering din Austria. A luat ființă datorită necesității transportării cărbunelui de calitate superioară descoperit în această zonă, în anul 1790. Doi ani mai târziu, s-a început exploatarea acestui aur negru care trebuia să ajungă  la Dunăre de unde era transportat mai departe. Vechiul drum Anina- Oravița, supranumit și „Drumul cărbunelui” nu mai putea face față și de aceea s-au luat măsuri pentru proiectul acestei căi ferate. Ea a fost terminată în anul 1863 pentru transport de marfă, iar mai târziu a fost destinată și pentru transport de persoane. Are lungimea de 33,8 km., 134 de curbe, 14 tuneluri, 10 viaducte.

M-a impresionat acum ca și în trecut viaductul de la Jitin prin înălțimea la care se găsește, la nivelul vârfurilor unor copaci, prin lungime, fiind sprijinit pe coloane înalte.13933560_1765611890380855_864026090_n Acest viaduct face trecerea de pe o parte a muntelui pe cealaltă parte. Tunelul de la Gârliște este săpat în stâncă la fel ca și cei 2117 m. de treceri înguste din acest traseu și e atât de îngust, încât îți face impresia că vagoanele se șterg de el. Această cale ferată reprezintă o adevărată artă inginerească a construcțiilor de căi ferate montane. Este unicat în țara noastră și în Sud-Estul Europei. Stațiile de oprire: Brădișorul de jos, Dobrei, Lișava, Cidanovița, Gârliște nu mai arată ca altădată cu multă animație , cu muncitori care lucrau la mina din Anina, cu personalul de la calea ferată prezent la datorie. Acum par pustii. E drept că am călătorit într-o  duminică , nu în zi de lucru, dar mă așteptam la ceva mai bun.13988818_1765611780380866_1267479345_n În schimb natura ne-a oferit tot farmecul ei; stânci abrupte pe o parte, văi adânci pe cealaltă, locuințele din sate ca niște jucării, ca și când ne-am fi aflat într-un avion, păduri  cât vezi cu ochii, cu aer curat pe care le admiram de la ferestrele doar puțin deschise, ca nu cumva crengile copacilor care le atingeau să aducă vătămări vreunui călător ce s-ar fi încumetat să scoată capul pe fereastră. Vagoanele sunt amenajate, curate. În vagonul în care eram, am văzut și soba în care în trecut se făcea focul pentru încălzire, că slavă Domnului, aveau din belșug și cărbune și lemn.

Această veche cale ferată, fiind renumită  pentru frumusețea locurilor pe care le străbate, pentru caracteristicile deosebite ale construcției sale, pentru peisajul unic al naturii montane, este punctul de atracție al turiștilor de la noi și din străinătate, mai ales din Austria.M-am bucurat să fac acest drum, fiindcă se spune că iar va fi închis  periodic,  cum s-a mai întâmplat să fie, pentru lucrările de consolidare a liniei ferate, avându-se în vedere vechimea și uzura ei.