1 Decembrie, marea sărbătoare națională a României

Standard

 

„Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie,

Țara mea de glorii, țara mea de dor?

Brațele nervoase, arma de tărie,

La trecutu-ți mare, mare viitor!

Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie,

Tânără mireasă, mamă cu amor!

Fiii tăi trăiască numai în frăție

Ca a nopții stele, ca a zilei zori, 

Viață în vecie, glorii, bucurie, 

Arme cu tărie, suflet românesc, 

Vis de vitejie, fală și mândrie, 

Dulce Românie, asta ți-o doresc!”

ROMÂNIE, ȚARĂ DRAGĂ, SĂ-NFLOREȘTI ÎNTRU MULȚI ANI ÎMPREUNĂ CU GLORIOSUL TĂU POPOR ROMÂN!

 

„Uneori un prea devreme, la fel ca și un prea târziu poate strica totul”

Standard

Viața ar putea fi atât de frumoasă, dacă noi am fi pregătiți în permanență de a o trăi cum se cuvine. Cât de mult ne-ar folosi, dacă nu ne-am irosi timpul în zadar și l-am valorifica la maximum posibil. Și mai important ar fi, dacă nu ne-am grăbi ca fata mare la măritat și nici nu am pierde ultimul tren spre izbândă.

Sunt atâtea și atâte fapte, mai mari sau mai mărunte, care ne dau palme că nu le-am încadrat în timpul potrivit. Ne uităm cu drag cum copiii cresc sub ochii noștri, dar uneori ne uimesc cu graba de a arăta bine, de a face pe grozavii.images-3Fetele, mai ales, la o vârstă prea fragedă, încep să-și dea pe față cu fel și fel de farduri, cu creme, își lungesc genele, își arcuiesc sprâncenele, își vopsesc părul, merg le coafor, ca să arate frumos și sunt încântate de isprava lor. Prea devreme, că ani trec împreună cu ele și ajung la vârsta când le apar ridurile prea repede, când părul nu le mai este natural și mătăsos ca înainte și le umbrește regretul că s-au cam grăbit  cu înfrumusețarea când erau atât de frumoase și mult mai frumoase cu fața lor naturală, decât cu cea cosmetizată.De asemenea atât ele cât și băieții o iau prea devreme cu fumatul, cu cafeaua, cu băuturile când organismul le este prea fragil, devin dependenți de toate acestea și astfel încep problemele privind sănătatea. Atunci ,când e prea târziu, ce mai pot spune decât „Capul face, capul trage”. Acestea sunt valabile și pentru cei maturi, nu numai pentru cei tineri. Mai în toți anii, în primele zile frumoase de primăvară, dăm jos cojoacele de pe noi, ne îmbrăcăm mai lejer, ca să ne simțim mai comod, fără să mai luăm în seamă vorba bătrânilor: „Cu o floare nu se face primăvară”. O simțim pe pilea noastră că ne prinde răceala, gripa, pneumoniile,etc.Ne pare rău că ne-am cam aventurat, dar e prea târziu.

Aceste expresii „prea devreme” și „prea târziu” cu consecințele lor sunt valabile și într-un spațiu mai larg. Ca de pildă, nu înțeleg de ce uneori se fabrică anumite dosare penale cu atâta grabă, fără a se cerceta  după normele judiciare cazul în speță, fără a se aduna toate probele doveditoare?! Ca D.N.A. să trimită câți mai mulți oameni la închisoare pentru a-și face planul? Chiar dacă unii dintre aceștia sunt nevinovați? Cu ce se aleg acești  oameni care au stat ani de zile la închisoare fără nici o vină? Cu pierderea libertății, a locurilor de muncă, cu sănătatea șubrezită. dar mai ales cu demnitatea știrbită, sau chiar cu destrămarea familiei? Și cine plătește pentru asemenea erori? Nimeni! Câtă nedreptate!!!descarcare-2 La fel se poate spune și despre acei conducători ai noștri care după Revoluție, s-au grăbit să ne vândă străinilor industria , să-i lase să taie  pădurile după bunul lor plac și-au continuat cu aceste fărădelegi până în zilele noastre. Nici o altă țară nu a procedat ca noi, ci și-a apărat patrimoniul național cu dinții. Ne doare sufletul văzând cum arată munții noștri după tăierile ilegale! Regretăm noi oamenii de rând, poporul deposedat de asemenea bogății, nu vânzătorii care s-au îmbogățit peste măsură. Este prea târziu de a se mai pune la loc tot ce am pierdut.

images-4Nu este însă prea târziu ca cei care vor ajunge la conducerea țării după 11 decembrie, să aibă ca prim obiectiv de a da legi privind răspunderea magistraților, interzicerea tăierilor ilegale a pădurilor, vinderea intreprinderilor, a terenurilor agricole….iar cei care au facilitat și au profitat din furtul și vânzarea avuției naționale să plătească, fie că sunt români, fie că sunt străini, că acești magnați au devenit atât de bogați că li se revarsă banii peste seifurile băncilor în care i-au depus. Așa că pot plăti și cu banii și cu libertatea. Vor fi exemplu pentru cei care ar mai îndrăzni să facă asemenea mârșevii.

Cutremurul recent ne-a cam pus pe gânduri!

Standard

images-1Eu am avut parte de 2 cutremure și știu cum pot să bage groază în oameni asemenea fenomene. La cel di 1940, eram copil, nici nu l-am simțit, dar am aflat ce s-a întâmplat atunci din cele ce povesteau ai  mei, mulți ani după aceea.Tata n-a vrut să iasă din casă. A îngenuncheat în mijlocul camerei și s-a rugat.Frații mei, mai năstrușnici au alergat repede în curte și au auzit un vuiet puternic din adâncul pământului simțind că se leagănă pământul cu ei. La cel din 1977, priveam , la ora aceea de seară, la televizor. Deodată imaginile au început să joace, să fie tot mai pale, să dispară de pe ecran în timp ce am simțit o zguduire puternică și candelabrul se legăna. Repede am ieșit toți afară, strigând „cutremur!”. În uliță ieșiseră vecinii și eram toți speriați că s-ar mai putea să fie replici ale acestui fenomen, de aceea am intrat târziu în casă, dar numai liniște și odihnă n-am putut avea, din cauza posibililor replici.

De fapt seismologii afirmă că un cutremur mare poate fi avertizat de cutremure mai mici și poate să fie urmat de alte cutremure. Problema este că deși cutremurele fac ravagii, încetul cu încetul timpul trece, spaima supraviețuitorilor  se șterge  și mergem mai departe ca și când nu ar fi fost nimic.Nu numai la noi se întâmplă așa, ci în toate timpurile și în toate locurile, oamenii nu se învață minte. Am citit, chiar zilele acestea, un articol despre cutremurul din Lisabona din 1 noiembrie 1755, care a nimicit orașul și locuitorii lui. Deși până la această dată, locuitorii Lisabonei mai trecuseră prin vreo zece seisme, care s-au solvat cu mii de morți, acesta din urmă i-a găsit nepregătiți. descarcare-1Placa tectonică purtând Africa și Mediterana s-a afundat foarte lent sub placa Europei. Pe zona de contact, în Provence,  în Portugalia,pământul s-a cutremurat la intervale regulate, cu o violență inegală care a culminat în 1755. Erau la Sărbătoarea Tuturor Sfinților care a atras pe străzi o mare mulțime. De câteva decenii unii predicatori profețiseră un dezastru. Cam pe la anul 1750, ei au anunțat „strigăte până la cer ale oamenilor sfârtecați și zdrobiți în anul ce va avea doi de cinci” (1755). În acest an, fiind Sărbătoarea Sfinților,bisericile au fost pline, bolțile lor s-au prăbușit peste credincioși, undele de șoc i-au surprins pe toți și pe cei de pe străzi, când mulțimea înăbușită de jeturile de aburi și sulf ce țâșneau din crăpăturile din solul crăpat în diferite locuri, dă năvală peste dărâmături și surpături. Un suflu violent se dezlănțuie în aerul nemișcat intensificând incendiile care au izbucnit de la primele cutremurări. Câteva zile au urmat replici secundare.

Cu toate profețiile, cu toate avertizările, cutremurul dezastros îi găsește nepregătiți. Lipsea cu totul hrana, nu exista un corp de pompieri  sau un serviciu de urgență care să-i ajute pe miile de răniți. Doar preoții mergeau ici ,colo ducându-le celor în agonie ultima împărtășanie. Nu exista niciun mijloc de ridicat mari greutăți ca să salveze pe cei rămași îngropați în casele lor, etc…..

De data aceasta se pare că noi suntem mai precauți. Primarul general al Capitalei, Gabriela Firea a luat în serios această problemă. A prezentat proiectele în această direcție și măsurile pe care deja le-a demarat, Bucureștiul fiind cel mai  expus în asemenea situație. Este în interesul nostru să fim pregătiți, chiar dacă nu va mai veni peste noi vreun cutremur și bine ar fi să nu mai apară, căci pregătirea nu strică.

 

 

 

 

 

De-a lungul Dunării

Standard

Dunărea este graniță cu mai multe țări, drum de circulație, ofertă bogată a atâtor peisaje frumoase, În vara aceasta, am ajuns la Baziaș, locul unde Dunărea „pupă” România, așa cum spun oamenii de pe acolo, fiindcă în această parte, Dunărea pătrunde în țara noastră, după ce trece prin Serbia, continuându-și drumul mai departe.

Noi la BaziașBaziaș este un sat în comuna Socol din județul Caraș- Severin. Mai sunt 28 de case în acest sat și o biserică ortodoxă sârbă care țin de Belgrad. Având în vedere datele istorice,localitatea Baziaș s-a construit după anul 1225 în jurul acestei mănăstiri. Numele  mănăstirii și al localității este legat de numele primului arhiepiscop al sârbilor, Sfântul Sava. Legenda spune că acesta s-ar fi oprit aici din cauza unei furtuni produsă de vântul Coșava. El s-ar fi adresat vântului cu cuvintele:” Baș ziaș”, de aici numele așezării și al mănăstirii după cum se menționează în „Istoricul așezării Baziaș. Istoricul mănăstirii Baziaș” ce a apărut în Editura Uniunii Sârbilor din România.

De cum intri în Socol, simți atmosfera pescărească. Vezi din loc în loc, de-a lungul Dunării, pescari cu undițele-n apă, alții cu corturi, cei care rămân mai multe zile la pescuit, simți mirosul de pește și îți zboară gândul la preparatele culinare din acești zbenguitori în apele  fluviului.Mergând de-a lungul Dunării, obișnuiți  fiind cu lățimea ei, deodată am ajuns la Baziaș, unde m-a impresionat  imensitatea spațiului larg deschis, cu abundența pe măsură a unei ape argintii strălucitoare sub razele de soare, o adevărată mare cu valurile care în această porțiune nu mai erau paralele cu cursul apei ca până aci, ci se unduiau spre malul de pe care le priveam cu  clipocitul lor molcom, nu  învolburate și zgomotoase ca ale unei mări când se sparg de țărm. Ne-am întors iarăși prin Socol, îndreptându-ne spre Moldova Nouă.Eugen la Dunăre Aci am mers la un restaurant de pe malul Dunării, unde am servit masa cu specialitatea casei privind preparatele din pește. După aceea am mai zăbovit puțin că nu ne puteam despărți atât de ușor de Dunărea argintie.Ne-am plimbat pe drumul amenajat de-a lungul Dunării, ne-am așezat pe o bancă, pentru a compara cele văzute acum cu cele din anii trecuți, când tot la Dunăre am fost, dar pe o altă porțiune a ei.

După acea zi plăcută petrecută la Dunăre, ne-am continuat drumul spre casă fredonând melodia atât de frumoasă a „Valurilor Dunării:” Barca pe valuri plutește ușor,/ Inima-mi bate plină de-amor/ …..Povestea lor e-acum  un dans / E melodia unui vals/ Ce-l duce Dunărea cântând/ Pe unda ei cea de argint”.

 

La drum cu „Semmeringul bănățean”

Standard

14012106_1765611830380861_2114161154_nRevenind pe locurile unde mi-am desfășurat profesiunea și pe care le-am părăsit cu mulți ani în urmă, am avut ocazia să mai călătoresc cu „Semmeringul  bănățean” de la Oravița la Anina. Această călătorie, pentru mine, a fost cu totul deosebită de cele din trecut, deși traseul este același,, locurile aceleași, doar vremurile sunt altele.

Atunci împovărată de îndatoririle pe care le aveam nu-mi stătea gândul la a admira peisajul. mă grăbeam să ajung cât mai repede la locul de muncă preocupată de ceea ce trebuia să fac și tot atât de mult , când mă întorceam, mă grăbeam să ajung acasă, unde mă așteptau ai mei și atâtea treburi de rezolvat. Acum, ca o simplă turistă printre ceilalți turiști, eliberată de toate acestea, am avut răgazul să mă bucur de frumusețea traseului amplificată de atâtea și atâtea amintiri.

Acest traseu este prima cale ferată din România și a doua cale ferată din Europa, fiind construită la câțiva ani după faimoasa cale ferată Semmering din Austria. A luat ființă datorită necesității transportării cărbunelui de calitate superioară descoperit în această zonă, în anul 1790. Doi ani mai târziu, s-a început exploatarea acestui aur negru care trebuia să ajungă  la Dunăre de unde era transportat mai departe. Vechiul drum Anina- Oravița, supranumit și „Drumul cărbunelui” nu mai putea face față și de aceea s-au luat măsuri pentru proiectul acestei căi ferate. Ea a fost terminată în anul 1863 pentru transport de marfă, iar mai târziu a fost destinată și pentru transport de persoane. Are lungimea de 33,8 km., 134 de curbe, 14 tuneluri, 10 viaducte.

M-a impresionat acum ca și în trecut viaductul de la Jitin prin înălțimea la care se găsește, la nivelul vârfurilor unor copaci, prin lungime, fiind sprijinit pe coloane înalte.13933560_1765611890380855_864026090_n Acest viaduct face trecerea de pe o parte a muntelui pe cealaltă parte. Tunelul de la Gârliște este săpat în stâncă la fel ca și cei 2117 m. de treceri înguste din acest traseu și e atât de îngust, încât îți face impresia că vagoanele se șterg de el. Această cale ferată reprezintă o adevărată artă inginerească a construcțiilor de căi ferate montane. Este unicat în țara noastră și în Sud-Estul Europei. Stațiile de oprire: Brădișorul de jos, Dobrei, Lișava, Cidanovița, Gârliște nu mai arată ca altădată cu multă animație , cu muncitori care lucrau la mina din Anina, cu personalul de la calea ferată prezent la datorie. Acum par pustii. E drept că am călătorit într-o  duminică , nu în zi de lucru, dar mă așteptam la ceva mai bun.13988818_1765611780380866_1267479345_n În schimb natura ne-a oferit tot farmecul ei; stânci abrupte pe o parte, văi adânci pe cealaltă, locuințele din sate ca niște jucării, ca și când ne-am fi aflat într-un avion, păduri  cât vezi cu ochii, cu aer curat pe care le admiram de la ferestrele doar puțin deschise, ca nu cumva crengile copacilor care le atingeau să aducă vătămări vreunui călător ce s-ar fi încumetat să scoată capul pe fereastră. Vagoanele sunt amenajate, curate. În vagonul în care eram, am văzut și soba în care în trecut se făcea focul pentru încălzire, că slavă Domnului, aveau din belșug și cărbune și lemn.

Această veche cale ferată, fiind renumită  pentru frumusețea locurilor pe care le străbate, pentru caracteristicile deosebite ale construcției sale, pentru peisajul unic al naturii montane, este punctul de atracție al turiștilor de la noi și din străinătate, mai ales din Austria.M-am bucurat să fac acest drum, fiindcă se spune că iar va fi închis  periodic,  cum s-a mai întâmplat să fie, pentru lucrările de consolidare a liniei ferate, avându-se în vedere vechimea și uzura ei.

 

 

 

 

 

„Nu există faptă mai afurisită decât furtul!”

Standard
"Nu există faptă mai afurisită decât furtul!", este afirmația ieromonahului 
Hrisostom Filipescu,cel care o explică în poezia sa,de mai jos,întitulată "Furtul",din volumul
"Ascultă Privește Atinge"descărcare
"Aseară în vis mi s-a arătat
că există un singur păcat
și acela e hoția.
Toate celelalte păcate
sunt valențe ale acestuia.
Când omori un om, 
furi o viață,
furi dreptul soției la soț,
furi copilului un tată sau o mamă...
Când spui o minciună,
furi dreptul cuiva la adevăr,
furi o bucurie,
furi o altă minciună...
Când ești desfrânat,
furi o curăție,
furi un templu al Duhului Sfânt,images (1)
furi o inocență...
Când clevetești, 
furi o pocăință,
furi dreptul cuiva la cinste, 
furi o demnitate...
Când judeci,
furi pe Dumnezeu,
furi o viață, 
furi un păcat...
Când ești viclean și laș,
furi graiul neamului,
furi jertfele strămoșilor,
te furi pe tine...
Nu există faptă mai afurisită decât furtul!"

Știam că furtul este însușirea pe ascuns sau cu forța a unui lucru care aparține
altcuiva, păgubindu-l, fără niciun drept de la cineva, menționat ca păcat în De-
calog- cele zece porunci dumnezeiești -, dar abia acum, citind această poezie,mi-
am dat seama că este mult mai complex. Poezia arătându-i valențele cu celelalte pă-
cate, îl definește ca fiind cel mai greu dintre ele și cu toate acestea, unii 
oameni fură ca-n codru fără să fie pedepsiți pe măsură.


 

Frica și cum o înfrângem

Standard

descărcare (10)Să nu spună cineva că nu-i este frică, fiindcă nu-l pot crede. Că nu este fricos se mai admite, că dacă din când în când îl mai paște o asemenea stare, nu însemnă că trăiește mereu cu ea.Ce este frica?  Așa cum o explică psihologii este un afect pe care nu o dată în viață l-am trăit fiecare dintre noi. Regele Solomon spunea în Pildele sale: „Frica nu este altceva fără numai lipsa de ajutorul pe care îl dă omului propria judecată”.

Frica poate fi produsă de o situație reală (Am răcit, tușim, ne doare capul, ne temem să nu facem temperatură și să nu ne mai putem ridica din pat). Poate să aibă și o cauză închipuită. (Copilul ne-a plecat la iaz cu prietenii să se scalde. Ne cuprinde deodată frica să nu  pățească ceva, fiindcă acolo, în anul precedent, s-a înecat un băiețel de vârsta lui).  O astfel de frică este temperată, fiind reacția firească ce o are omul în fața unei situații reale sau închipuite. De unde vine ea? Din necunoaștere. Această nedefinire a situației ne sperie foarte tare, fiindcă orice lucru despre care nu știm nimic poate ascunde o primejdie.  De aceea frica normală, chiar dacă ne aduce neplăceri, este un sentiment de care avem trebuință, fiind o reacție perfect firească în fața amenințării reale sau imaginare. Ea se dezvoltă dintr-un instinct foarte puternic al omului, instinctul de apărare.images La baza oricărei frici, stă frica de moarte.Această frică este inerentă tuturor oamenilor. Și această frică se bazează pe necunoaștere, după cum aminteam mai înainte. Noi nu știm exact ce ne așteaptă dincolo; știm că ceva este acolo, că viața nu se sfârșește, dar ce se întâmplă cu noi ne este necunoscut. Sunt oameni care după o vârstă, încep să cugete la toate acestea și e firesc să se împace cu gândul că moartea este ceva inevitabil. Cu cât înaintăm în vârstă, ne pregătim sufletește pentru acest moment și începem să-l acceptăm , pentru că n-avem încotro. Am cunoscut o doamnă tânără care pe patul de moarte striga cât o mai țineau puterile: Nu vreau să mor! Nu vreau să mor! Cu această atitudine și-a sporit și mai mult atât durerea cât și frica, săraca.

Frica la fel ca durerea au un scop comun, păstrarea vieții omului. De exemplu dacă, nu ne-ar fi frică, ne-am  arunca din cel mai înalt copac și jos ne-am găsi sfârșitul. Dacă n-am simți durerea, am muri de orice boală care ar lucra în noi până ne dă gata, fără să o prevenim cu un tratament. Sunt boli care chiar dacă ne avertizează cu durere și le tratăm tot ne iau viața, dar cu atât mai mult dacă nu ne-ar durea nimic și nu le-am lua în seamă.

Pe lângă frica normală. sunt oameni care-și crează frici uitându-se la filme de groază, după care nu mai dorm o noapte întreagă și totuși nu renunță la curiozitatea de a le urmări. Nu-i înțeleg de ce nu renunță!!! Frica îmbracă diferite forme: unii oameni se tem să comunice cu cei din jur de frică să nu fie înțeleși, alții fac pe grozavii că nu le este frică de nimic prin aceasta încercând să se descurce cu fricile dinlăuntrul lor,supunându-se la riscuri mari, Pentru a demonstra, recurg la orice încercare ce le-ar putea pune viața în pericol.images (2) Mai sunt și alte forme de frici, dar ceea ce interesează este cum înfruntăm frica.

Documentându-mă pentru acest articol, am înțeles că nu trebuie să ne bazăm doar pe propriile simțiri, propriile sentimente lăsându-le să ia locul rațiunii. Să analizăm orice situație pentru a o cunoaște cât mai bine, ca necunoscutul să nu ne amenințe cu o posibilă primejdie. Să luăm în calcul atât previzibilul, cât și imprevizibilul, să acceptăm ceea ce e de acceptat împăcându-ne cu viața noastră,pentru că așa cum se spune:”Omenii fericiți nu au parte numai de lucruri bune, dar știu sigur să se bucure din suflet de tot ce au”Păstrându-ne autocontrolul și sporindu-ne credința vom birui frica și ne vom face viața mai frumoasă.