„Orice s-ar întâmpla este spre bine”.

Standard

 

Aceasta este fraza magistrală a unui sfetnic înțelept, care în timp dobândise o adevărată experiență de viață, după cum se vede și în cele ce urmează.

Un împărat puternic al cărui sfetnic era, s-a dus într-o zi la vânătoare și în urma unei săgeți trase greșit, a rămas fără un deget la o mână. Ca de obicei sfetnicul s-a străduit să-l consoleze folosind fraza lui magistrală: „Totul este spre bine”. Împăratul uluit s-a mâniat și a poruncit să fie băgat în temniță. După un timp, rana s-a vindecat și împăratul a plecat iarăși la vânătoare în adâncul unui codru unde se aflau o mulțime de fiare, dar unde sălășluiau niște sălbatici care l-au luat rob pe împăratul nepoftit.Ei au hotărât să-l aducă jertfă pe împărat zeilor lor. L-au dezbrăcat, l-au uns cu uleiuri aromatice, l-au culcat pe altar,însă în ultimul moment, preotul a observat cu groază că-i lipsește victimei un deget. Cum după credința lor, zeilor nu le plăcea o jertfă cu hibă, cu părere de rău l-au lăsat pe împărat să plece nevătămat.

Întorcându-se la curte, împăratul l-a scos din temniță pe sfetnic și i-a povestit ce i s-a întâmplat:

– Ai dreptate, în ceea ce mă privește pe mine, a zis împăratul, dar tu că ai stat la închisoare , ce bine vezi în asta?

-Dacă nu mă băgai la închisoare, m-ai fi luat cu tine și nu știu ce s-ar fi întâmplat cu mine, că degetele mele sunt întregi. Poate eram eu jertfa acelor idolatri, i- a răspuns sfetnicul.

Deci și pentru împărat și pentru sfetnic ce li s-a Întâmplat a fost spre binele lor.

Alergând după ambalaje frumoase, pierdem gustul vieții adevărate

Standard

De multe ori suntem obișnuiți să ne concentrăm pe cele exterioare care nu au prea mare importanță și neglijăm calitățile conținutului intern care este mult mai important.

Așa s-a întâmplat cu niște studenți care la 10 ani de la absolvirea facultății, au venit în vizită la profesorul lor de psihologie, După atâta timp de când nu se mai văzuseră, discuțiile s-au încins. Gazda le-a ascultat nemulțumirile privind greutățile vieții. Atunci le-a propus să bea împreună cafea. A adus tava cu ceștile,  atât simple cât și rafinate, din sticlă , porțelan, ceramică , cristal și ibricul cu cafea, invitându-i să-și ia câte o ceașcă;; după ce fiecare și-a luat ceașca, le-a turnat cafeaua spunându-le: Observ că au fost luate toate ceștile scumpe; din ceașcă ieftină nimeni n-a vrut să bea. Tocmai dorința de a avea ce-i mai bun este sursa problemelor voastre. Ceașca nu face cafeaua mai bună și mai aromată, chiar dacă v-ați ales cele mai scumpe cești uitându-vă care ce ceașcă și-a ales. Revenind la problemele voastre și făcând o comparație, viața este cafeaua, iar munca, banii, cariera, poziția socială și celelalte lucruri care vă îngrijorează sunt ceștile: doar instrumente pentru viață, Ceașca pe care o avem nu definește viața noastră și nu-i modifică valoarea, așa cum ați văzut;  nu face cafeaua mai bună sau mai aromată, fie că este din ceramică, fie că este din cristal.

Așa se întâmplă și când suntem concentrați pe cele exterioare, nu după calitățile conținutului intern, gustul vieții adevărate, care este mult mai important.

„Trecând prin durere sufletească, dragostea se maturizează sau se stinge”

Standard

Am înțeles acest destin din experiența multor cupluri, dar mai mult m-a impresionat viața compozitorului austriac Johann Strauss și a soției sale Poldi despre care am citit de curând într-o carte, că de când cu pandemia asta avem mai mult timp disponibil pentru lectură.

Tânărul compozitor s-a îndrăgostit la nebunie de cântăreața de operă Carla Donner care era frumoasă, răsfățată având mulți admiratori din aristocrație. Când între ei a luat naștere un roman furtunos, a sosit clipa alegerii. Poldi înțelegea totul ce se petrecea, dar nu se manifesta, fiindcă Johann, soțul ei era pe primul loc și nu dorea să-l pună într-o lumină  proastă, deși suferea foarte mult din această cauză. În cele din urmă, mâhnită, se duce la operă, unde este impresionată de muzica magnifică și de spectacol. Acolo o întâlnește pe Carla, amanta soțului ei. Poldi stă de vorbă cu Carla mărturisindu-i că pentru ea fericirea lui Johann este mai importantă, adresându-i-se:  „Dacă o să-i fie bine cu dumneavoastră, nu voi sta în calea fericirii lui”. Cântăreața este impresionată de abnegația și noblețea lui Poldi și își dă seama că nu are dreptul să distrugă căsnicia lui Strauss. Pleacă la Viena, dându-i acestuia să înțeleagă să se întoarcă la soție, că nimeni nu-l iubește mai mult decât îl iubește aceasta. Compozitorul nu s-a despărțit de soția legitimă care l-a păstrat împărțind cu el necazurile și bucuriile vieții.

Toți trei au suferit pentru dragostea lor. Cel mai mult a suferit Poldi, în tăcere, dar dragostea ei s-a maturizat iubindu-l în continuare pe Johann și rămânând împreună cu el. Johann, după aventura sa, a suferit că a fost părăsit de Carla din care cauză dragostea pentru ea s-a stins, maturizându-se dragostea pentru Poldi, fiindcă și-a dat seama că ea este femeia care îl iubește cel mai mult. De aceea nu a renunțat la ea și au rămas împreună. Suferința sufletească  a Carlei pierzându-și amantul, face să se stingă dragostea pentru el și poate va fi fost înlocuită cu o nouă dragoste pentru o altă persoană sau doar pentru cariera ei.

Această poveste de dragoste a celebrului compozitor Johann Strauss și a soției sale Poldi a stat la baza scenariului filmului „Marele Vals”.

„Cine sapă groapa altuia, cade el în ea.”

Standard

Această zicală românească este veche și ilustrată de atâtea și atâtea cazuri. Am citit într-o carte o întâmplare căreia i se potrivește.

Un sătean interzicea vecinilor să aducă apă de la izvor pe cărarea care trecea pe pajiștea lui. Le-a tot spus să nu meargă pe acolo , dar ei tot mergeau. Ca să-i oprească , a făcut un gard. Oamenii săreau peste gard. că le venea mai ușor decât să ocolească. Înfuriat stăpânul pajiștei a pus o capcană acoperită cu paie. Prima care a căzut în capcană a fost chiar fiica lui care a rămas invalidă toată viața. Disperat omul a lăsat liberă calea către izvor, după ce răul s-a întors împotriva lui.

Asemenea întâmplări le întâlnim mereu, pentru că așa cum se spune: „Bine faci , bine primești, rău faci, rău găsești”.

Surogat de primăvară

Standard

În zori de zi, deschid fereastra,

Ca să intre primăvara,

Fiindcă  1 Martie a sosit

Și-o așteaptă toată țara.

Fulgi de nea îmi vin pe față

Și un vânt mă șficăie

Mă întreb ce se întâmplă?

Și un gând mă chinuie.

Îmi arunc ochii-n grădină

Îndreptați spre ghiocei,

Zăpada strălucitoare

Îi acoperea pe ei.

Niciun cânt de păsărele,

Nici o rază de la soare,

Nici miros de viorele,

Ce să fie asta oare:?!

Vântul suflă cu putere

Ca adevărat erou ,

Parcă să-l îndepărteze

Pe coronavirus nou.

Închid fereastra la loc

C-o supărare amară.

Mâine, sper să am noroc

Să simt că e primăvară!!!

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Când șansele sunt egale cu zero

Standard

Atunci când regulile jocului vieții, chiar dacă nu prevăd o victorie, se cere de la noi o luptă neîncetată. Am citit într-o carte o întâmplare interesantă.

Um cunoscut misionar a văzut pe podul ucigașilor un tânăr bine îmbrăcat ce se pregătea să facă ultimul pas. Misionarul s-a apropiat și l-a întrebat dacă are bani la el. Tânărul a tresărit, s-a căutat prin buzunare, a găsit portofelul și ca pe o zdreanță l-a azvârlit misionarului. Acesta cu ochii în lacrimi i-a vorbit despre niște orfani cu durere și l-a rugat să ducă el banii bieților copii orfani, înmânându-i un petec de hârtie pe care scrisese în fugă adresa lor. Tânărul, care puțin timp în urmă voia să-și ia viața, nici nu știe cât de repede a plecat, cu mâna umedă strângând banii și petecul de hârtie, îndreptându-se  spre sărmanii orfani. Cu cât mergea mai departe viața în el revenea, cu gândul de a nu se mai întoarce pe podul morții, știind că acum cineva are nevoie de el.

Iată cum faptele bune sunt un sprijin și un excelent mijloc de a umple pustietatea lăuntrică ce ne ucide și de a alunga simptomele dureroase  născute de crizele din viața noastră.Așa cum se știe,dacă întindem o mână de ajutor aproapelui și Dumnezeu ne ajută pe noi.

„Viziunea inimii să fie proiectul vieții tale!”

Standard

Am găsit într-o carte, următorul citat: „Adu-ți aminte ori de câte ori este necesar, că ești creatura lui Dumnezeu  și că ai puterea de a îndeplini orice vis cultivând gânduri înalte”.

Desprind din acest citat că omul fiind creatura lui Dumnezeu, este înzestrat cu puterea gândirii, a cunoașterii, cu harul înțelepciunii, toate acestea dovedind cât de mare este Dumnezeu în omul pe care l-a făcut. Cu pogorârea Sfântului Său Duh peste unii oameni, face să rodească arta pictorilor, inspirația poeților,, gândirea savanților.Cu puterea cunoașterii de sus aceștia  pătrund legile Sale. Nu numai talentații și savanții, ci și oamenii de rând sunt pătrunși de puterea cunoașterii de sus, datorită căreia își pot fixa idealurile lor pe care le pot îndeplini cu același har dumnezeiesc, dacă gândurile lor sunt înalte. Nu există om să-și fi propus ceva, cât de neînsemnat acel ceva, dar pentru el foarte important și să nu reușească să și-l îndeplinească printr-un plan bine întocmit, printr-o muncă asiduă, prin harul de la Dumnezeu. Bineînțeles că nu poți să-ți pui în gând ceea ce este imposibil de realizat , că nu vei ajunge la niciun rezultat, De exemplu n-o să-ți propui să ajungi un cântăreț de renume, dacă vocea nu te ajută, dar poți să-ți propui să-ți construiești o casă și vei munci mai mult ca să câștigi mai mult, vei economisi banii, vei cumpăra cele mai bune materiale pentru construcție și  multe altele și oricât de greu îți va fi, toate acestea le vei face cu plăcere, cu toată inima și vei reuși , că asta este viziunea inimii tale,

Plecând de  la o experiență a vieții mele, aș mai adăuga la acest citat următoarea condiție: Dacă vrei să-ți împlinești un vis, alege momentul potrivit la timpul potrivit, Acesta este criteriul de bază.De pildă mie, cu ani în urmă, mi-a venit în gând să realizez ceva; nu pot spune ce, ca să nu mă deconspir.Acel ceva era prezent mai mult  în mintea mea decât în inima mea gândindu-mă că mai este vreme, luând în calcul alte priorități. Vreme a mai fost, anii au trecut și eu odată cu ei și momentul potrivit odată cu noi.Când am ajuns să-mi  doresc din inimă împlinirea acelui vis, un an întreg am făcut eforturi maxime, m-am luptat cu mine însămi, dar totul a fost în zadar.Voi regreta cât voi trăi că n-am reușit să câștig acel pariu cu mine însămi, cum am câștigat atâtea pariuri cu mine însămi în viața mea, fiindcă n-am ales timpul propice pentru acel vis.

După cum se spune: „Omul potrivit la locul potrivit”, tot atât de reușită este alegerea momentului potrivit la timpul potrivit și de îndată ce  ni l-am fixat să ni-l dorim din toată inima, ca viziunea inimii să fie proiectul vieții noastre.

Ce ne-aduce Moș Crăciun?

Standard

În desaga lui cea mare,/ Va veni cu portocale?/Nu! cu nuiele și cu bețe/ Ca pe toți să ne răsfețe,/ Că prea suntem certăreți, / Răi de gură, măi , băieți!/Unii cu alții ne luptăm / Toți vrem ca să câștigăm/ Unii țară-nforitoare / Alții pusă pe frigare / Și toți suntem dezbinați / Am uitat că suntem frați? / Unii strigă „jos penalii!” / Alții „jos cu liberalii! „/ Atunci  ce va fi în țară? / Sărăcie , jale amară / Cei care-s lacomi de bani / Se poartă ca și dușmani / Ar vinde totul din țară / Cum pe vremuri se-ntâmplară / Nu văd cum cei din afară / Rând pe rând ne tot furară? Ne-au lăsat fără păduri, / Doar cu niște uscături. / Cum nu vii, tu Țepeș Doamne, / Ca punând mâna pe ei, / Să-i împarți în două cete / De smintiți și de mișei…. / Hai, să dăm mână cu mână / Cei cu inima română /Să-nvârtim hora frăției / Pe pământul  României! / Iarba rea din holde piară / Piară dușmănia-n țară / Între noi să nu mai fie / Decât flori și armonie / Și atunci și Moș Crăciun / Ne v-aduce tot ce-i bun, 

Vă doresc tuturor sărbători de iarnă cu bucurii, multă sănătate, un Crăciun îmbelșugat și un An Nou mult mai bun! La mulți ani!