Arhivele lunare: August 2015

În pelerinaj

Standard

În această lună caniculară, am îndrăznit să mergem în pelerinaj și din fericire. am nimerit o zi mai răcoroasă. De data aceasta, am fost pe la schituri și mănăstiri din județul Neamț. Ne-a încântat această regiune cu multe păduri, cu verdeață, cu aer curat.

Primul dintre aceste locuri a fost schitul Urecheni, un schit nou, cu 7 călugări, înființat în anul 2000. Biserica schitului este construită din piatră. Schitul aparține de mănăstirea Petru – Vodă. Acest locaș este în curs de dezvoltare duhovnicească  și gospodărească, așa cum singurul călugăr pe care l-am găsit acolo atunci, ne-a întâmpinat cu o modestie și cu sincere cuvinte care m-au impresionat: „Pe noi nu ne prea caută lumea”, din care am înțeles că eram singurul grup ajuns acolo. Cu toate acestea, ne-a sfătuit să mergem la Țibucani care este mai bine organizat.tibucani 4 Într-adevăr la Țibucani, nu departe de Urecheni, am văzut o bună organizare, având o considerabilă vechime, fiind înființat în 1774, al cărui ctitor a fost spătarul Iordache Cantacuzino Deleanu. De-a lungul timpului, s-au făcut lucrări de amenajare. În anul 1935 s-a ridicat biserica mare cu hramul „Intrarea în biserică a Maicii Domnului”.  Aici l-am întâlnit pe părintele stareț Hrisostom Filipescu, licențiat în teologie și psihologie, autor al mai multor cărți , dintre care am cumpărat și eu două: „Puține lacrimi, multă bucurie” și „Ascultă, privește, atinge”. Am avut bucuria să primim autografe, dar să ne și binecuvânteze printr-o mică slujbă religioasă care ne-a înălțat sufletește, ca și cuvintele și sfaturile pe care ni le-a dat la plecare. S-a referit atât la felul cum trebuie să ne educăm copiii, cât și la modul cum trebuie să ne organizăm viața. Mi-au rămas în minte cuvintele sale, pe care nu le pot reda întocmai, dar totuși:tibucani 5 „Adunăm, strângem, tot mai mult, tot mai mult, fără să ne gândim la moarte și la sufletul nostru și după moarte, cu ce ne ducem? Nici cu carele cu bogății strânse în timpul vieții, nici cu bogățiile sufletului de care nu ne-am îngrijit, ci doar cu rudele, prietenii și câțiva cunoscuți care ne conduc pe ultimul drum și care spun: unii; Ce  om bun era, păcat că s-a dus, Dumnezeu să-l odihnească; alții: A fost un om rău, bine că s-a dus, Dumnezeu să-l ierte!”. Pe scurt, rezumatul vieții noastre: păcat că s-a dus, bine că s-a dus.Înainte de plecare, doamna Anilu, căreia îi place ca de fiecare dată să imortalizeze imaginile importante de pe unde trecem, ne-a fotografiat în grup, pe lângă celelalte imagini din timpul pelerinajului.

Am meditat mult la  cuvintele părintelui Filipescu, până am ajuns la mănăstirea Tazlău, așezată la poalele Măgurii Tazlăului. Această mănăstire este o ctitorie din 1497 a lui Ștefan cel Mare pe locul unei foste biserici din lemn construită de Alexandru cel Bun. Biserica ‘Nașterea Maicii Domnului’  a mănăstirii Tazlău este printre cele mai importante monumente ale județului Neamț. Acest așezământ istoric cu o construcție masivă din piatră a fost jefuit și distrus de mai multe ori și apoi refăcut, dar nu la același nivel artistic. Biserica se află într-o incintă înconjurată de ziduri din piatră prevăzute cu metereze și contraforturi la exterior.tazlau 1 Când intri în această incintă, te simți ca între zidurile unei cetăți, copleșit de întreaga istorie a locului.În timp, domnitori ca Petru Rareș, Alexandru Lăpușneanu, Grigore Ghica, Barbu Știrbei, Alexandru Ion Cuza au contribuit la lucrările de restaurare ale mănăstirii, dar unele inovații au îndepărtat ctitoria lui Ștefan cel Mare de forma ei originală. Am ajuns și la mănăstirea Nechit care poartă numele lui Nichita Sihastrul ca și râul, valea, muntele din acest plai minunat, în care pe vremuri, acest om se ruga lui Dumnezei. În secolul al IV-lea, Valea Nechitului era destul de populată. În jurul lui Nichita Sihastrul s-au adunat și alți rugători în singurătate care au ridicat o biserică din lemn, schitul Nechit. Mult mai târziu, în jurul acestuia, s-a construit o biserică din zid. La Nechit am servit masa.nechit 3 Ni s-a dat un borș de fasole foarte bun, cu un pilaf de asemena bun și cu o porție de colivă gustoasă, plus o apă rece și proaspătă de munte ce ne-a picat numai bine în această perioadă caniculară.A urmat mănăstirea  „Sfântul Vasile cel Mare”, înființată în 1996, care m-a impresionat prin curățenia, ordinea și pictura nouă, toate acestea dând amploare interiorului bisericii și un aer de prospețime. Intrând în județul Sceava, ne-am încheiat pelerinajul cu biserica din Boroaia, unde se află moaștele părintelui Ilarion Argatu. Privindu-le, în acel moment de reculegere, mi-au revenit în minte  cele spuse de părintele Filipescu  la Țibucani, despre viața omului și despre moarte.

Acest pelerinaj, pe tot parcursul lui, mi-a sugerat întrebări provocându-mă să cuget pentru a le da un răspuns. Încă n-am reușit, dar mă consolez cu gândul: „Nu cerceta aceste legi, că ești nebun când le-nțelegi”!?