Arhivele lunare: August 2014

„Brâncoveanul Constantin,/Boier vechi și domn creștin”

Standard

images (5)Constantin Brâncoveanu a domnit în Țara  Românească în perioada 1688- 1714. În timpul domniei sale, viața culturală și spirituală înflorește, De numele lui este legat stilul arhitectural brâncovenesc în care se desfășoară o amplă activitate de  construcții laice și religioase. A sprijinit dezvoltarea  tiparului și a școlilor din Țara Românească și din Transilvania. În 1694, a înființat Academia Domnească din București în clădirile mănăstirii de la  „Sfântul Sava”  având ca limbă de predarea greaca veche. Pe lângă acestea funcționau și alte școli în incinta unor mănăstiri din București, în care se preda în slavonește și în românește. ( „Sfântul Gheorghe Vechi” și „Colțea” ). De asemena  o serie de școli vechi existau în orașele țării, în mănăstiri și chiar în mediul rural. În unele mănăstiri au luat ființă biblioteci, printre care și biblioteca mănăstirii Horezu, ctitorie a lui Constantin Brâncoveanu. Domnitorul a avut și o activitate diplomatică intensă primind titlul de principe al imperiului habsburgic și recunoașterea de către turci a domniei sale pe viață.

Uneltirile boierești împotriva sa , cât  și faptul că bătuse monede  mari de aur, ceea ce era un act de neatârnare și adunase bogății, toate aceste fac să cadă în dizgrația otomanilor. În Săptămâna Patimilor a anului 1714, este mazilit. Împreună cu familia și cu sfetnicul său Ianache  au fost duși la Constantinopol fiind aruncați în închisoare celor șapte turnuri, Edicule, unde sunt ținuți până în luna august. Brâncoveanu și sfetnicul său Ianache au fost supuși zi de zi la chinuri grele, că nu voiau să spună unde și-au ascuns bogățiile, fiindcă turcii, deși răscoliseră și jefuiseră tot, nu găsiseră cât credeau că vor găsi. În cele din urmă sunt osândiți la moarte. Cum la turci obiceiul era că dacă osânditul își schimbă legea sa și trece la credința lor, putea fi iertat, sultanul le propune acest lucru.Ei refuză să se lapede de legea și de credința strămoșească. Sultanul înfuriat dă ordin să fie executați. Brâncoveanu și-a adunat pe cei patru fii în jurul său și i-a îmbărbătat spunându-le: „Și bunurile și viața ne sunt pierdute. Acum trebuie să ne îngrijim să nu ne pierdem și sufletele. Fiți bărbați iubiții mei și nu vă temeți de moarte. Rămâneți tari în credință și nu vă clătinați nici pentru viața voastră și nici pentru lumea toată!”

Martiriul  a avut loc în ziua de 15 august 1714, ziua când creștinii sărbătoresc Adormirea Maicii Domnului, și când Brâncoveanu împlinea  60 de ani. În cruzimea sa, sultanul a dat ordin ca Brâncoveanu să fie decapitat ultimul, crezând că dacă asistă la moartea fiilor săi, îi va spori suferința și-l va îndupleca.

Execuția lui Brâncoveanu și a fiilor săi

Execuția lui Brâncoveanu și a fiilor săi

Cu toată durerea din inima unui tată care vede cum capetele fiilor lui se rostogolesc unul după altul, nu a cedat și a preferat moartea, decât să renunțe la credința și legea strămoșească. Corpul său a fost aruncat în mare și pescuit de niște greci care l-au îngropat pe o insulă. În anul 1720,văduva sa Maria(Marica) l-a adus în țară și l-a înmormântat la biserica „Sfântul Gheorghe Nou” din București, ctitorie a domnitorului. Pentru ca turcii să nu afle că trupul a fost adus în țară, lespedea nu a fost inscripționată, dar văduva sa i-a inscripționat numele cu litere chirilice pe candela de argint. Această inscripție a fost redescoperită în 1914.

În 15 august 1992, Constantin Brâncoveanu cu fiii săi și cu sfetnicul Ianache au fost declarați sfinți de către Biserica Ortodoxă Română și sunt sărbătoriți pe 16 august, pentru a nu coincide cu sărbătoarea Adormirea Maicii Domnului