Arhivele lunare: Martie 2013

Martie, luna unor tradiții frumoase, românești

Standard

Martie înseamnă redeșteptarea naturii la viață, mai mult soare, mai multă căldură, înseamnă noi speranțe, așteptări, proiecte, elan, optimism. Pe lângă toate acestea, martie vine cu tradiții menite să ne aducă stropi de bucurie.

Coboară în calendar cu prima zi, ziua Mărțișorului, tradiție specifică românilor care ne înveselește pe toți.

Mărțișoare făcute de eleve

Mărțișoare făcute de eleve

În această zi, se oferă mărțișoare  tuturor, de la cel mai tânăr până la cel mai bătrân, așa cum se obișnuiește prin părțile mele. În alte zone ale țării, cum este Moldova, se oferă numai bărbaților, iar femeile primesc la ziua lor de 8 Martie. Mărțișorul se poartă aproape toată luna, până cântă cucul, după care se agață pe primul ram înflorit de cais, zarzăr, cireș , ca să-ți meargă bine tot anul. Pe vremea copilăriei mele, mărțișorul  era un șnur de mătase roșie,gros, pufos având la capete doi ciucuri, unul alb, altul roșu. Mă bucuram  când îl primeam, deși nu avea nicio figurină artizanală  (barză, buburuză, ghiocel, inimioară,etc.)așa cum aveau mărțișoarele mai târziu, pe când s-au născut fetele mele. Încă de când erau bebelușe, le cumpăram de obicei mărțișoare cu câte o barză.

Când eram la școala secundară, departe de casă,fiind în internat, noi elevele făceam mărțișoare din fire de mătase roșie și albă. Când le scoteam din manualele școlare în care le presam, erau atât de frumoase !!! Arătau ca cele din imaginea alăturată,  pe care am găsit-o pe internet și care m-a bucurat nespus de mult,  fiindcă , pe moment,  m-a făcut să  retrăiesc clipele frumoase ale acelor ani ai adolescenței. Le ofeream profesoarelor, colegelor, iar cele mai emancipate, pritenilor scriind pe cărțile de vizită fel și fel de formulări de urare, din care nu lipsea  „1 Martie într-un picior vă aduce un mărțișor”.

Primele 9 zile ale acestei luni ne surprind cu schimbarea vremii de la o zi la alta: când senin, când furtună, vânt, ploaie , lapoviță, frig  și în popor se numesc zilele babelor, sau ” babele „. Conform tradiției, fiecare își alege o babă, adică  una din aceste zile. Dacă ziua aleasă este frumoasă, atunci îți va merge bine tot anul ; dacă nu este frumoasă, vei întâmpina greutăți, neplăceri.

Baba Dochia

Baba Dochia

Una din aceste babe este Dochia, cunoscută mai ales în Moldova, despre care se spune că a plecat împreună cu oile pe munte îmbrăcată în 9 cojoace, fiindcă era foarte frig. Pe drum vremea s-a încălzit și ea a început să-și dea jos cojoacele , rând pe rând.Când a ajuns în vârful muntelui, nu mai avea niciunul. Tocmai atunci a venit un viscol năprasnic și de frig, ea împreună cu oile a înghețat prefăcându-se în stane de piatră.Aceasta este povestea rocilor de pe muntele Ceahlău și oamenii din partea locului o cunosc foarte bine. Ultima din aceste zile schimbătoare este cea de 9 martie ,  când se sărbătoresc cei 40 de mucenici. În această zi, gospodinele  fac mucenici,

mucenici

mucenici

adică niște colăcei în formă de 8, pe care îi ung cu miere de albine și-i presară cu nuci măcinate. Sunt foarte buni și dacă sunt făcuți din cocă de cozonac, sunt delicioși.Abia așteptam, când eram mică,  să vină această zi, nu atât pentru acești colăcei, cât pentru ritualul din grădină. Îmi făceam griji de cu seara să mă trezesc dis-de-dimineață, când ai mei se sculau pe când se îngemăna ziua cu noaptea, își făceau niște șomoioage din cârpe în care puneau cărbuni aprinși cu care afumau grădina ca să piară dăunătoarele și mai ales șerpii. De asemenea băteau cu ciomegele în pământ spunând: ” Intră ger și ieși căldură ! „. Cu șomoioage  nu mă lăsau să umblu ca să nu mă ard, dar cu bățul băteam și strigam cât mă ținea gura,  fără să-mi pese că ai mei mă certau. Aveam o plăcere nebună de a urla, parcă voiam s-audă frigul, s-audă căldura, s-audă tot satul.

Dacă lăsatul postului  Sfintelor Paști cade în această lună, aduce cu el tradițiile respective. De exemplu în Banat, la fășanc, adică la lăsatul acestui post, un rol important îl au ” leoarfele „. Acestea reprezintă mascații care de obicei sunt bărbați. Ei se travestesc îmbrăcându-se în haine de femeie, sau în haine ponosite , își pun măști ca să nu fie recunoscuți și adunându-se în grup străbat ulițele satelor, sau străzile orașelor, făcând fel și fel de năzbâtii ca să-i distreze pe spectatorii care ies să-i vadă. Sunt însoțiți de tarafuri de lăutari din care nu lipsesc taragotiștii toboșarii, pentru a fi simțită prezența lor și pentu a stârni interesul. Nouă, copiilor ne plăcea să mergem cu ei, ca să facem și mai mare vâlvă, chiar dacă nu eram costumați ca mascații, deși ne-am fi dorit din toată inima.

O tradiție mai aparte, față de cele amintite mai înainte, o constituie sărbătorirea zilei de 8 Martie, Ziua Internațională a Femeii.

Cuvinte pentru mami

Cuvinte pentru mami

Această zi a fost sărbătorită încă de pe vremea vechilor greci. În fiecare primăvară, o sărbătoreau pe Rhea, mama tuturor zeilor.Mai târziu, această zi s-a sărbătorit în Anglia, Statele Unite, Germania , Austria, Danemarca și în alte câteva state europene, la diferite date. Din 1910, prin Internaționala Socialistă de la Copenhaga, a fost recunoscută ca sărbătoare internațională a  femeilor, dar fără a fi fixată o zi anume. După primul război mondial,s- a fixat data de 8 Martie, deși procesul de emancipare a femeilor nu se încheiase. Organizația Națiunilor Unite oficializează ziua de 8 Martie ca  Ziua Internațională a Femeii în 1975, când se declară și Anul Internațional al Femeii. În această zi, femeile primesc cadouri, flori, felicitări simțindu-se înconjurate de atenția celor din jur.

În urma celor arătate, se poate menționa faptul că indiferent de zone, de felul cum se manifestă, aceste tradiții de primăvară ca și cele din alte perioade ale anului, se păstrează pe întreg teritotiul țării noastre ca o binecuvântare pentru viața românilor.

Ghiocel,candidă floare

Standard
ghiocei

ghiocei

Pentru că această floare este prima care ne întâmpină după o iarnă lungă şi geroasă, desmorţindu-ne parcă sufletul în care aduce primăvară, trezind în fiecare dintre noi o deosebită bucurie, mă determină să-i creez povestea ce urmează:

Pe când Dumnezeu a revărsat florile pe pământ, le-a înzestrat cu atâtea şi atâtea însuşiri frumoase. Crescând şi înflorind, chiar ele au fost surprinse de frumuseţea lor, fapt ce le-a făcut să se bucure din plin.. Voind să împărtăşească această bucurie cu ele, Dumnezeu a coborât într-o zi pe pământ,în mijlocul lor şi le-a întrebat de ce se bucură atât de tare. Fiecare i-a spus ce-i place la înfăţişarea pe care o are. În timp ce toate florile se întreceau să se laude care mai de care cu înfăţişarea lor, undeva, mai la o parte, ghiocelul stătea smerit, cu capul plecat, fără să spună ceva. Dumnezeu, observându-l, l-a întrebat:

– Tu de ce nu te bucuri?
– Păi cum să mă bucur , Doamne, dacă nu am nimic din ce au suratele mele.
– Cum aşa?
-Ghiocelului, atâta i-a trebuit, să fie întrebat, că prinzând curaj, a şi început să-şi motiveze supăraea:
– Eu nu am talia zveltă ca gherghinele sau dalia , ca să mă uit peste toate florile. Nu am nici mirosul plăcut al crinilor,  narcizelor sau al freziilor. Nu mă bucur nici de coloritul pastelat al zambilelor, garoafelor sau al bujorilor.
– Mai ai vreo nemulţumire? îl întreabă Dumnezeu, văzând că ghiocelul se dezlănţuise.
– Aş mai avea, dar măcar una să-mi îngădui a-ţi  spune, Doamne!
– Glăsuieşte, dacă tot te-ai pornit!
–  Nu am o viaţă lungă cum au trandafirii care înfloresc din mai până toamna târziu. Eu cum am venit, am şi plecat, că îndată ce soarele devine mai puternic mă şi doboară.
Dumnezeu se gândeşte un moment şi zâmbind îi spune:
-Uite ce e: Ca să-ţi dispară tristeţea care te frământă, îţi voi da un rol foarte important.
Ghiocelul , curios , îşi ridică atunci căpşorul, se apropie de Dumnezeu şi cu ochii mari îl ascultă atent.
– Tu vei avea menirea să apari o dată cu primăvara pentru a vesti venirea ei. Cu alte cuvinte, tu vei fi vestitorul primăverii şi oamenii se vor bucura la apariţia ta , fiindcă vei aduce şi-n sufletul lor primăvară. De aceea ei te vor iubi, te vor culege şi te vor purta cu drag.

La aceste cuvinte, ghiocelului i se înseninează faţa, pătrunzându-l şi pe el bucuria.

Mulţimea florilor

Mulţimea florilor

Florile entuziasmate de cele auzite, se pornesc, nene, într-o horă mare, în care-l atrag şi pe ghiocel şi dănţuiesc toate de mama focului, fără să le pese, când mai pierdeau câte vreo petală. Acea horă  a florilor aducea atâta farmec !!! Rânduri, rânduri de culori ce-ţi încântau ochii, valuri, valuri de miresme ce îmbălsămau văzduhul. Paşii cadenţaţi ai florilor şi chiuiturile lor de veselie treziseră întreaga natură. Roiuri de fluturi veniţi ca din senin, se roteau deasupra horei bătând din aripioare,în semn de aplauze. Păsările privind curioase de prin crengile copacilor îşi acompaniau cântul  după ritmul jocului. Atâta animaţie ! Atâta frumuseţe ! Ce mai ? O  minunăţie.

Această atmosferă de basm a plăcut şi lui Dumnezeu care  s-a înălţat discret spre înaltul cerului, mulţumit de ceea ce făcuse.