Arhivele lunare: Iulie 2013

Sadako Sasaki și cei o mie de cocori

Standard

Omul este singurul însuflețit de o sete de cunoaștere, de inventivitate. Contemplă universul, cunoaște stelele, constelațiile.Sadako și cocorii ei de hârtie Pe cele care nu le vede și  le imaginează. Face calcule care nu dau greș privind astronomia cerească. Știe să socotească data eclipselor și le prevestește cu mult timp înainte. Cunoaște vremea solstițiilor, a echinoxurilor și după cum îl citează Tudor Vianu pe Campanella : „… când Dumnezeu schimbă ceva în cer, omul bagă de seamă notează anomalia și iregularitatea;  necontenit ridică table noi și indice de  lucruri foarte îndepărtate și cunoaște prin rațiune nu numai moartea și viața omului, dar a tuturor animalelor, a statelor și domniilor,  ba chiar a lumii întregi care urmează să piară prin foc”.

Cu mintea, cu mâinile și cu talentul său a creat atâtea și atâtea lucruri benefice pentru omenire. Dacă asemenea invenții sunt lăudabile nu același lucru se poate spune despre descoperirile cu caracter distructiv.Mă cutremur când mă gândesc la cele întâmplate în anul 1945,  când în 6 august a fost lansată bomba atomică peste Hroshima, iar la trei zile după aceea a fost bombardat orașul Nagasaki. În dimineața liniștită a acelei zile, Orașul Hiroshima fremăta de viață. Oamenii se treziseră pentru a-și începe ziua de muncă fără să bănuiască ceva. La 8 și 15′ a fost lansată bomba.

efectul exploziei

efectul exploziei

După explozie, orașul era acoperit de un nor îngrozitor, care  fierbea și se umfla ca o ciupercă, incredibil de înalt. Cei mai aproape de explozie au murit pe loc carbonizați; hainele au ars pe ei și corpul a devenit cenușă. Păsările care se aflau în zbor s-au aprins instantaneu. La câteva zile după explozie. oamenii mureau pe capete. Cei care trecuseră peste perioada de 8 săptămâni , aveau să trăiască toată viața sub spectrul cancerului declanșat de expunerea la radiații. Îmi vine în minte imaginea acelei fetițe, despre care se vorbea atunci, Sadako Sasaki care îmbolnăvindu-se de leucemie, era tratată într-un spital. În speranța că va scăpa cu viață, după o tradiție niponă în fiecare zi , făcea câte un cocor de hârtie cu care își decora pereții camerei.Prietenii ei confecționau cocori din hârtieConform acestei tradiții, celui care va reuși să împăturească 1000 de cocori de hârtie, urma să i se împlinească cea mai fierbinte dorință. Sadako Sasaki n-a reușit  să facă cei o mie de cocori  cum își propusese , stingându-se din viață la cel de al 664 – lea cocor,  fiindcă  „”uriașa pasăre de foc învinsese aripile delicate de hârtie”‘. Prietenii ei au continuat munca și au terminat cei o mie de cocori. În Parcul Păcii din Hiroshima se află statuia fetiței cu un cocor în mână.

Nu trebuie să condamnăm omul în general pentru mințile diabolice ale unora. Dovadă că azi Hiroshima este de nerecunoscut. Prin efortul oamenilor de acolo, orașul s-a dezvoltat mult.Din punct de vedere industrial a devenit un centru important al oțelului. Numărul locuitorilor din zona metropolitană a crescut mult. A devenit un oraș viu. A primit distincția de ” Orașul Păcii” . Hiroshima a renăscut ca pasărea fenix din cenușă.