Arhivele lunare: Septembrie 2015

S-a desprins toamna

Standard

S-a desprins toamna din salba anotimpurilor anului, cu toate bogățiile și frumusețile ei alunecând încet, încet, ca să  le aștearnă pentru noi, spre a ne încânta cu farmecul pe care îl are. Sosirea ei discretă a inspirat  poeții:

images (38)„A trecut întâi o boare / Pe deasupra viilor / Și-a furat de prin ponoare / Puful păpădiilor”.

Această boare ne prinde și nouă bine, după atâtea zile de caniculă, ca și ploile binefăcătoare pentru recoltă, după o secetă îndelungată. Îi mai scapă câte o rupere de nori, câte o inundație sau vreo furtună, dar asta e. În schimb întreaga natură este în largul ei, fiindcă: „Se plimbă Toamna prin grădini / Cu faldurii hlamidei plini / De crizanteme”. „Peste straturi,  dalia / Ca o doamnă de elită / Își îndreaptă talia”. Pe câmp, „Floarea soarelui bătrână /De pe-acum se sperie / C-au să-i cadă în țărână / Dinții , de mizerie./ Jos pe-un vârf de campanulă / Pururea-n vibrație / Și-a oprit o libelulă / Zborul plin de grație”.

Pădurea peste care s-au revărsat culorile toamnei cu toate nuanțele de galben, roșu ,ruginiu este pregătită să ne invite la drumeții. Acum se umplu hambarele cu grâne, se culeg porumbii și strugurii, se adună fructele și legumele, pe scurt, se strâng toate roadele, fiindcă așa cum se spune „Toamna se numără bobocii”. images (37)Cui nu-i place o pastramă cu-n pahar de rampaș (tulburel), sau miez de nuci cu o cană de must, un porumb fiert sau copt presărat cu-n praf de sare și chiar câteva lingurițe cu miere de albine cu-n pahar de apă proaspătă și câte altele, pe care nu le mai înșir , că deja mi-a lăsat gura apă?! Și atunci mă întreb de ce toamna pare a fi un anotimp al nostalgiei? Pentru că simțim o părere de rău, fiindcă zilele calde de vară, când ne răcoream în apa mării sau a râurilor s-au dus luând cu ele toate ghidușiile de-atunci? images (35) Bătaia de aripi ale păsărilor călătoare în zborul lor spre zările calde, ca  semn de adio pentru noi ,  ne face să ne simțim părăsiți? Soarele care nu mai este atât de darnic , privindu-ne doar cu coada ochiului, ne întristează? Oare? Astea să fie? Sau mai de grabă teama apropierii anotimpului alb care, chiar dacă are frumusețile lui, ne dorim să mai rămână puțin toamna?! De aceeași teamă este cuprinsă și natura de la sfârșitul acestui anotimp  în luptă cu primele semne ale iernii: „Ieri, vedeam pe luncă flori  / Mândri fluturi zburători / Azi, e frig și nori și vânt / Vreme rea și bate vânt”.

Să ne bucurăm, cât mai avem timp,de prima parte a toamnei, când se arată încă în splendoarea ei, pentru a nu fi triști când:

„Și regele codru / Din ultima viață /…moare cu fruntea / Pe pieptul naturii / De jalea pădurii / În toamnă târziu”!

Anunțuri