Arhivele lunare: Ianuarie 2013

2012 in review

Standard

The WordPress.com stats helper monkeys prepared a 2012 annual report for this blog.

Here’s an excerpt:

600 people reached the top of Mt. Everest in 2012. This blog got about 2,600 views in 2012. If every person who reached the top of Mt. Everest viewed this blog, it would have taken 4 years to get that many views.

Click aici pentru a vedea raportul complet.

Anunțuri

CUVINTE PENTRU „WORDPRESS”

Standard

Adresez mulţumirile mele Companiei „WordPress „pentru raportul anual pe 2012. Nu mă pricep la operaţiunile tehnice folosite de calculator, dar îmi imaginez că munca este foarte dificilă, chiar colosală de a urmări întreaga blogosferă şi de a identifica oglinda fiecărui blogger. Pentru mine acest raport anual constituie un sprijin şi în acelaşi timp un adevărat stimulent. Mulţi ani fericiţi, cu deosebite succese în munca pe care o desfăşuraţi!      Cu stimă, Victoria et veritas

Omul, locuitor al Terrei

Standard

TerraPrimele întrebări care îmi vin în minte sunt legate de existenţa omului: Ce este omul? Cum a luat naştere ? Ce scop are? Nici n-ar fi putut să primeze altele de îndată ce facem parte din specia umană. Ar fi fost ca şi când aş căuta în grădina vecinului să găsesc ceea ce este în grădina mea.

Ce este omul? Răspunsurile sunt multiple. Voi reda câteva. După Protagoras, omul este măsura tuturor lucrurilor. Pliniu îl consideră ca un paradox al naturii. După Pascal ” omul este un neant faţă de infinit. un tot faţă de neant, o mijlocie între nimic şi tot „. Una dintre cele mai frumoase definiţii date omului este cea a lui Aristotel. Omul este o fiinţă socială. Platon îmbrăţişează ideea după cate omul este în acelaşi timp trup şi suflet. Această concepţie dualistă despre fiinţa umană se va întâlni apoi în cultura antică, medievală şi modernă. Corpul şi sufletul sunt opuse substanţial, corpul făcând parte din realităţile sensibile fiind mobil, schimbător,perisabil, muritor, iar sufletul asemenea ideilor, neschimbător , nemuritor. Totuşi nu văd justificarea afirmaţiei că ideea este neschimbătoare, pentru că orice s-ar spune, de -a lungul timpului şi unele idei se pot schimba. De exemplu ideea că pământul stă pe loc şi soarele se mişcă în jurul său, a fost infirmată de concepţia heliocentrică a lui Copernic, concepţie confirmată şi dezvoltată de  Giordano Bruno şi de Galileo Galilei. Primul, un filozof materialist şi ateist italian din epoca Renaşterii, a fost întemniţat de Inchiziţie pentru convingerile sale şi ars pe rug la Roma. Cel de al doilea, Galileo Galilei a fost şi el judecat de Inchiziţie pentru acelaşi motiv şi după ce i s-a pronunţat sentinţa, ar fi spus :” Epur si muove”. ” Şi totuşi se mişcă „, referindu-se la adevărul susţinut de el că pământul se învârteşte în jurul soarelui şi nu invers , cum se credea.

Platon

Platon

Într-un fel, chiar şi Platon , la un moment dat ajunge să se îndoiască de eternitatea ideii şi recunoaşte  că pentru el concepţia ce şi-o formase privind ideea era ca o linie directoare, numai că mereu i-a tot scăpat din mână, lăsându-l fără călăuză.Înaintaşul său Socrate, socotit ca cel mai înţelept dintre greci era şi el un idealist. Omul, creaţie a zeilor după concepţia acestui gânditor, ca realitate a cosmosului,este de natură divină, deoarece comportă aceeaşi esenţă ca esenţa lumii, aceasta fiind spiritual divină.   Gânditorii considerau că omul este corp şi suflet,dar privind relaţia dintre acestea, ei se diferenţiau. Pentru Platon exista un corp şi un suflet. În schimb Aristotel considera că sufletul nu există fără corp. Pe de altă parte Heraclit şi Democrit socoteau că sufletul este la fel cu substanţa corporală numai că are şi unele calităţi în plus.Aceste idei despre om au influenţat teologia      Natura duală a omului se găseşte şi în textele biblice. Între teologi şi filozofi există discrepanţe. De pildă teologii şi Descartes afirmă că sufletul este nemuritor, iar trupul pieritor, dar în timp ce teologii susţin că sufletul abdică de la demnitatea sa însoţindu-se cu trupul, filozoful spune că această însoţire este binefăcătoare pentru smbele componente ale fiinţei umane. Dacă pentru teologi pasiunea este un mesaj malefic, inspirat de diavol cu scopul de a tulbura ordinea sufletului, Descartes consideră că pasiunile pot fi un îndemn către fapte mari generoase. Eu sunt şi pentru o afirmaţie şi pentru alta, depinde despre ce pasiuni este vorba.

G. Enescu

G. Enescu

De pildă, pasiunea pentru  muzică, manifestată la unii din fragedă copilărie şi cultivată,  a dus la apariţia unor adevărate talente şi  valori nemuritoare în acest domeniu.De exemplu , George Enescu, care a cunoscut folclorul prin intermediul tarafurilor populare, a fost pasionat de muzică astfel încât de la 7 ani studia la Conservatorul din Viena. A ajuns unul dintre cei mai mari muzicieni cunoscuţi în ţară şi peste hotare. Exemplele ar putea continua cu pictori ca N. Grirorescu care a început de la vârsta de  12 ani să picteze icoane şi care a ajuns cel mai mare pictor român din sec. al XIX-lea. cu Blaise Pascal, un adevărat geniu al geometriei, care la doar 12 ani , a formulat teorema despre suma unghiurilor unui triunghi, iar la 17 ani a publicat un eseu de  geometrie.

Blaise  Pascal

Blaise Pascal

Sunt însă şi de partea afirmaţiei teologice că pasiunile generează şi acte malefice. Câte crime nu se fac din pasiunile exagerate din dragoste? Câte vicii nu duc la debusolarea  oamenilor, în special alcoolismul, că dacă virtuozului violonist îi tremură mâna pe coarde din pasiunea de a transpune întreaga sa fiinţă în melodia ce o interpretează, tot aşa şi alcoolistului îi tremură mâna pe pahar de a-l goli cât mai repede pentru a simţi plăcerea băuturii.

Trecând la un alt aspect legat de existenţa omului, mulţi se întreabă cum de a luat naştere. Vechii filosofi greci au emis diferite idei .Au  presupus existenţa  unei substanţe ca principiu,  ca origine, ca o cauză a lumii. Thales credea că apa este această substanţă eternă a lumi

Anaximenes socotea aerul ca pricipiu al tuturor lucrurilor. Heraclit considera că focul este principiul de geneză, esenţa  comună a lucrurilor. Pentru Democrit, principiile sunt atomul şi vidul. Socrate, aşa cum am amintit se opune concepţiilor materialiste care  considerau ca principii necreate şi veşnice ale lumii apa, aerul, focul, pămăntul.După concepţia lui, zeii sunt atotputernici şi ei au creat tot ceea ce există , deci şi aceste elemente. Credinţa în zei o au şi alţi gânditori ,cum ar fi Protagoras.ProtagorasÎn dialogul cu Platon povesteşte mitul  ce este foarte asemănător cu cel al genezei.El povesteşte cum zeii, în momentul hotărât de destîn, întruchipează în adâncul pămăntului din humă din foc şi din substanţele care se pot combina cu huma şi cu focul, toate speciile muritoare. În Biblie, la „Facera lumii”. întâlnim o mare asemănare privind Geneza cu cele povestite de Protagoras: ” Atunci luând Domnul Dumnezeu ţărână din pământ , a făcut pe om şi a suflat în faţa lui suflare de viaţă şi s-a făcut omul fiinţă vie „. Unii cum a fost Anaximandros considerau că omul ar fi luat naştere din peşte şi ar fi evoluat, exact cum pe timpuri era promovată ideea lui Darwin că omul se trage din maimuţă. Dar mă întreb eu, care nu am fost de partea acestei teorii, cum se face că în mii de ani prin evoluţie s- a ajuns de la maimuţă la om, dar nu acelaşi lucru s-a întâmplat, când în iarăşi mii de ani, nu a mai continuat evoluţia şi omul a rămas la stadiul iniţial , ca individ al speciei sale ? !

Fr. Nietzsche

Fr. Nietzsche

Documentându-mă, abia acum am aflat ceea ce nu ştiusem, că asemenea aspect a frământat pe gânditori printre care şi pe Friederich Nietzsche.Dacă toate fiinţele au creat ceva mai bun deasupra lor şi omul trebuie să procedeze la fel prin selectarea tipurilor umane mai puternice,aspirând la supraom, considerau ei. Acesta era sensul, dar după cum am înţeles, această evoluţie se referă mai mult la dezvoltarea aspiraţiilor etice, a funcţiilor intelectuale şi nu la schimbarea înfăţişerii omului. Pe de altă parte, religia ne învaţă că la naştere, omul primeşte harul divin, acea scânteie divină care îi înnobilează sufletul. Maimuţa din care Darwin susţinea că ne tragem, a primit-o oare? Nu cred, că dacă ar fi primit-o, ar fi capabilă să facă ce face omul. Referindu-mă din nou la  Biblie „Facerea lumii”, cap. 2.,iată ce se spune:  „Pe câmp nu se afla niciun copăcel, iar iarba de pe el nu începuse a odrăsli, pentru că Domnul Dumnezeu nu trimisese încă ploaie pe pământ şi nu era nimeni care să lucreze pământul ” .Atunci Dumnezeu a hotărât să-l facă pe om, fiinndcă nu era nimeni care să lucreze pământul. Maimuţa lucrează pământul ? Nu.  Deci Dumnezeu a creat omul cu un anumit scop şi, cu aceasta trecem la un alt aspect al existenţei omului şi anume al scopului său în lume, pe care îl voi prezenta într-un nou articol.