Arhivele lunare: februarie 2020

Când șansele sunt egale cu zero

Standard

Atunci când regulile jocului vieții, chiar dacă nu prevăd o victorie, se cere de la noi o luptă neîncetată. Am citit într-o carte o întâmplare interesantă.

Um cunoscut misionar a văzut pe podul ucigașilor un tânăr bine îmbrăcat ce se pregătea să facă ultimul pas. Misionarul s-a apropiat și l-a întrebat dacă are bani la el. Tânărul a tresărit, s-a căutat prin buzunare, a găsit portofelul și ca pe o zdreanță l-a azvârlit misionarului. Acesta cu ochii în lacrimi i-a vorbit despre niște orfani cu durere și l-a rugat să ducă el banii bieților copii orfani, înmânându-i un petec de hârtie pe care scrisese în fugă adresa lor. Tânărul, care puțin timp în urmă voia să-și ia viața, nici nu știe cât de repede a plecat, cu mâna umedă strângând banii și petecul de hârtie, îndreptându-se  spre sărmanii orfani. Cu cât mergea mai departe viața în el revenea, cu gândul de a nu se mai întoarce pe podul morții, știind că acum cineva are nevoie de el.

Iată cum faptele bune sunt un sprijin și un excelent mijloc de a umple pustietatea lăuntrică ce ne ucide și de a alunga simptomele dureroase  născute de crizele din viața noastră.Așa cum se știe,dacă întindem o mână de ajutor aproapelui și Dumnezeu ne ajută pe noi.