Arhive pe categorii: Articole

Respectul ca atitudine, de-a lungul timpului

Standard

Respectul ca atitudine a existat din cele mai vechi timpuri, dar nu s-a ținut seama de el în suficientă măsură și de către toți oamenii.

De exemplu expresia „Civis romanus sum!”, „Sunt cetățean roman!”, datează din epoca sclavagistă când imperiul roman era cel mai puternic și cel mai întins din lume. Calitatea de cetățean roman conferea drepturi foarte importante. Când se folosea această expresie, era ca o pavăză la orice atac sau atingere a libertății sau demnității. Mai târziu, această formulă se întrebuința în sens mai larg spre a spune: am o calitate, un titlu sau un merit pentru care îmi datorați respect și vă impune să nu vă atingeți de mine. Chiar în zilele noastre este valabilă această cerință. Nu se obișnuiește a se spune copiilor sau tinerilor când aceștia sunt obraznici: Sunt mai în vârstă decât tine, am trecut prin mai multe, știu mai multe decât știi tu, deci trebuie să mă respecți? Experiența de viață pe care o are cel în vârstă este plusul și meritul de care se bucură  și pentru care trebuie respectat, Dintr-un alt punct de vedere există și reciproca acestei atitudini. Iuvenal, în una din satirele sale, spunea: „Maxima debetur puero reverentia”, „Cel mai mare respect îl datorăm copilului”. Aceasta însemna că nimic din ceea ce supără văzul și auzul nu trebuie să calce pragul unei case unde se află un copil, pentru ca să-l ferim de vorbe urâte și obiceiuri rele, întocmai sau încă și mai mult decât se impun bunăvoința și respectul față de cei maturi. Aceste cuvinte ale cunoscutului satiric latin capătă astăzi, când trebuie să se acorde cea mai mare atenție creșterii și educației copiilor, o actualitate și o importantă aplicare.

După cum afirma Tacit: „Depărtarea sporește prestigiul”, sau: „De departe e mai mare prestigiul”. Prin aceasta, marele istoric latin voia să spună că oamenii sunt mai înclinați să-și arate admirația față de vitejii, savanții, artiștii de care îi despart veacurile, decât față de talentele timpului lor. Aceasta o știm și noi din proprie experiență. Pe de altă parte, dacă depărtarea atenuează unele sentimente,cum ar fi  în cazul „Ochii care nu se văd se uită”, în cazul respectului, dimpotrivă depărtarea face tot mai puternică admirația.

Situația dificilă prin care trece azi țara noastră, mă face să cred că pe undeva este de vină și lipsa respectului față de cei din jurul nostru, față de lege, dar mai ales față de românii acestui popor care are o istorie atât de zbuciumată.

„Pământul viu”

Standard

Sub acest titlu apare în Fălticeni revista de dialog cultural. Răsfoind-o, nu te afli în situația dragostei la prima vedere, dar insistând să-i pătrunzi conținutul, te atrag ca un magnet atât titlul cât și mesajul ei afișat pe prima pagină, acesta fiind necesitatea regenerării oamenilor ca ființe sociale, mesaj ce străbate ca un fir roșu  mai tot conținutul revistei.

În realizarea acestui mesaj, pe lângă altele, un rol important are arta care prin capodoperele sale trezește în noi admirația pentru frumos, bine și adevăr, atât de benefică într-o lume alertă a zilelor noastre. În perceperea acestor valori artistice, o menire deosebită revine organelor noastre de simț care în articolul „Interetorica senzorială” sunt personificate și într-un mod hazliu, ce degajă mult umor sunt ironizate, pentru că în loc să ne conducă în a percepe ceea ce trebuie să percepem, ne derutează la fel ca și realitatea , uneori. Iată cum sunt prezentate: Ochiul drept:” Eu văd în fiecare zi, cum oamenii nu mai au curajul să se privească unul pe altul. Voi știți ce-nseamnă asta? S-a dus umanitatea pe apa Sâmbetei, amici”. Urechea stângă: „Nici nu mai știu cum e să te bucuri de muzica aia liniștitoare pe care o ascultam împreună înainte să adormim. Tot circuitul meu interior și-a pierdut sensul. Ce bine ar fi fost să nu mai fiu ureche…Că doar tu și numai tu înțelegi  ce-i în capul vorbelor tale. Înțelegi, băi organ smotocit în ceară? Sau te-ai înfundat de tot?” Creierul:”Voi, cred că v-ați scurtcircuitat într-o altă direcție, măi ceată de organe…Eu trebuie să fiu manager peste 86 miliarde de neuroni și să fac ordine în tot haosul ăsta al umanității, iar voi nu vă puteți duce târâiala de zi cu zi.”

Cum fiecare are un crez, cu atât mai mult artiștii au crezul lor, după cum și-l prezintă pictorul de icoane: „Când ești naiv și te încrezi în puterile tale, lucrezi și nu-ți iese nimic. Trebuie să fii în comuniune cu Dumnezeu. Trebuie să te păstrezi în această stare. Icoana este o cale către Dumnezeu.” Revista nu neglijează nici prolemele educaționale, fiindcă schimbările profunde în toate domeniile din societatea contemporană presupun și o reformă privind educația. Elevul nu trebuie să fie doar un receptor pasiv de informații, ci un actor activ în procesul de învățământ. Tinerii trebuie să se implice în cercetare, în crearea de proiecte, să-și formeze abilitatea de comunicare în țară și în afară, comunicarea fiind directiva importantă pentru succesul de viitor.

Nici îndrăgostiții de locuri istorice  nu se lasă mai prejos. Orașul Suceava, fiind situat în regiunea apariției revistei, este avantajat, scriindu-se despre Muzeul de istorie al Bucovinei, Muzeul Satului Bucovinean,Festivalul de Artă medievală „Ștefan cel Mare”, acesta fiind unic în S,E. Europei.Ce să mai spunem despre navigatorii pasionați care își povestesc peripețiile din navigațiile pe zeci de mile spre diferite locuri exotice.?!

În concluzie, revista este un fel de enciclopedie în miniatură care oferă de toate pentru toți.Cei care o citesc nu-și pierd timpul, ci dimpotrivă au multe de câștigat, datorită varietății de informații așternute pe paginile ei; și chiar mai mult: cei care doresc să colaboreze la această revistă să-și încerce norocul.

 

Aprilie

Standard

Este luna care ne întâmpină cu Ziua păcălelilor, ca să ne atenționeze că suntem atât de pricepuți la ele. Și suntem. Îi păcălim pe cei din jur, ne păcălesc și ei, iar uneori ne păcălim singuri. Dacă am rămâne doar la acest tip de păcăleli nevinovate și hazlii, care nu fac altceva decât să ne înveselească, n-ar fi rău.

Ce ne facem însă  dacă ne întâlnim cu păcălelile serioase, care ne influențează viața în rău, făcute intenționat cu acest scop, apropiate de ceea ce se cheamă manipulare? În aceste manipulări, suntem conduși din umbră ca într-un război hibrid ce poate fi la fel de periculos ca și războiul clasic. Cuvântul poate deveni o armă manevrând destine și ucigând la propriu și în masă, așa cum se explica într-o emisiune „În premieră” pe care am urmărit-o cu puțin timp în urmă. În acea emisiune s-au prezentat manipulări din toate timpurile și  la diferite popoare, nu numai la noi, din cauza cărora au avut loc războaie, ca cel din Bosnia Herțegovina, din 1972, care s-a încheiat cu 100.000 de morți și spargerea Iugoslaviei. Au avut toți de suferit; sârbii, croații, bosniecii. Alții, în alte regiuni, au fost manipulați prin vorbe blânde pentru a primi cianură ca să se sacrifice de dragul unei false credințe, propovăduită de cei care le doreau moartea în masă. A fost o scenă îngrozitoare să vezi părinți forțându-și copiii să primească cianura, spunându-le că le va fi bine, iar  cei care în ultima clipă și-au dat seama că s-a pus la cale o manipulare periculoasă și au refuzat să mai primească otrava, cu vorbe mai puțin blânde și mai mult aspre au fost forțați s-o ia, de cei care inițiaseră măcelul. După câteva minute, scena s-a încheiat  cu un câmp de morți: bărbați, femei, bătrâni, dar mai ales copii! Groaznic când există o lume nebună! nebună! nebună!

La noi, Revoluția din Decembrie 1989 s-a pornit tot de la manipulare. S-a început prin mesaje alarmante la T,V.că ne-au invadat teroriștii, că apa e otrăvită pentru public. Această informație a venit ca un adevăr, mai ales că pe atunci aveam ca singură sursă de informație, T.V. Ieșirile  oamenilor în stradă, din februarie anul acesta împotriva ordonanței nr. 13 au avut la bază  iarăși o manipulare, așa cum s-a explicat la televizor. Câteva persoane din partidele de opoziție au ieșit în piață, au început să strige că” i-a nenorocit guvernul”, și-au chemat prin telefoane mobile rude, prieteni, cunoscuți. Aceștia au venit urgent la locul de întâlnire, parcă ar fi luat foc România, anunțând și ei pe alții și în câteva ore s-au adunat tot mai mulți. Vestea s-a răspândit fulger și din zi în zi,numărul protestatarilor era tot mai mare. În final, s-a dovedit că protestul nu-și avea rostul.Faptul că însuși președintele țării a fost printre promotorii acestei acțiuni este de regretat. Păcat! Mare păcat când avem asemenea conducători! Să mai așteptăm la cei din afară să nu ne manipuleze, dacă cei dintre noi fac asemenea lucru?!

O altă caracteristică a acestei luni, o constituie surprizele cu care vine. După zile frumoase, însorite de primăvară, urmează,  zile cu vânt, mohorâte, friguroase, cu ploi, lapoviță și ninsoare.Adesea zambilele de toate culorile sunt acoperite de zăpadă ca și  crengile în floare ale pomilor.

Cu toate acestea să n-o privim cu ochi răi, că această lună are și părți bune, mai ales prin sărbătorile  pe care ni le aduce, cum ar fi ziua Sfântului Gheorghe importantă pentru cei ce se ocupă cu agricultura și grădinăritul care știu că cel mai prielnic moment de semănat diferite semințe  este cel din preajma acestei zile. Cea mai importantă sărbătoare este cea a  Sfintelor Paști, precedată de ziua Întrării Domnului în Ierusalim, Floriile. Aceste sărbători constituie farmecul lunii aprilie prin tradițiile lor frumoase, care se păstrează de veacuri. La Florii, oamenii merg cu flori la biserică și primesc la sfârșitul slujbei ramuri de salcie pe care  le așează la porți ,la uși, la icoane. Sărbătoarea mult așteptată de români și nu numai  este Paștele. Nu pot cuprinde în câteva cuvinte  semnificația, toată frumusețea acestei sărbători, cu obiceiurile, cu toate simțămintele noastre în acele  zile sfinte. Citind însă aceste câteva rânduri, care sper să vă transpună, pentru un moment, într-o zi de Paște, imaginația vă va fi mult mai bogată decât  cele redate aici.

Să parcurgem această lună cu bucurie, să petrecem cum se cuvine sărbătorile ei,să ne amuzăm în prima zi a lui Aprilie, dar să fim foarte atenți la probabile manipulări,pentru că nu avem numai prieteni, nici în țară, nici în afară.

Luând lumina sfântă, / Lucind miraculoasă!, / Cu lumânări aprinse / Să  ne-ndreptăm spre casă, /  În Noaptea  Învierii cea binecuvântată, / Cu liniște în suflet / Și inimă curată.               Să aveți un Paște fericit!

 

 

Un nou an, un nou parlament, un nou guvern

Standard

big_sedintaAcțiunile care au dus la aceste importante înnoiri, prin felul în care s-au desfășurat, au confirmat zicala „câinii latră, ursul merge”. Toate partidele  mai vechi sau mai noi s-au aventurat într-o luptă acerbă pentru putere, numai că unele au deraiat de la atitudinea pe care ar fi trebuit s-o aibă pentru acest scop foarte important, pierzându-se în declarații nefondate, critici nejustificate ale unora împotriva celorlalți.

Singurul partid, P.S.D., de fapt cel mai mare și cu o experiență în a conduce o țară, a intuit ce are de făcut. Sub conducerea lui Liviu Dragnea, n-a luat în seamă toate aceste critici, vorbe răutăcioase, defăimări la adresa lui, ci și-a văzut de scopul său ca și când „câinii latră, ursul merge”. Și-a organizat din timp activitatea mergând în teritoriu pentru a cunoaște nevoile oamenilor, a început să lucreze la programul de guvernare ținând seama de realitatea din țară, program la care au colaborat mai mulți membri din partid, chiar și specialiști din unele domenii, pentru a nu se face greșeli. Mai primea câte o săgeată de la un partid sau altul, în special de la P.N.L.al cărui scop fățiș propagat în campania electorală era lupta ca P.S.D. să nu ajungă la guvernare, îndemnând și pe oameni să nu-l voteze. Dacă acesta mai poate fi un scop electoral, rămâne să vă spuneți părerea!!! P.S.D. fiind preocupat de realizarea unui bun program de guvernare, n-a reacționat, ca și când „câinii latră, ursul merge”. A fost acuzat că nu spune numele premierului pe care trebuia să-l propună. Atât s-au frământat toți să afle acest nume. Ar fi fost firesc să se știe din timp, ca într-o țară normală, dar la noi s-a procedat așa  pentru ca cel propus să nu fie o posibilă țintă a D.N.A,-lui. Era oare drept să i se reproșeze  acest fapt de către unele partide care n-au fost în stare să-și aleagă un premier din rândurile lor, ci au apelat la vecini?; P.N.L. la Dacian Cioloș, P.R.U. la Victor Ponta, bazându-se pe notorietatea acestor oameni care le-ar fi adus voturi. P.S.D. le-a spus că nu  fac bine, dar alegerea era a lor, așa că și-a văzut de treburile sale, ca și când „câinii latră , ursul merge”.

Când s-a votat programul de guvernare al alianței P.S.D.-A.L.D.E. în Parlament, nici atunci partidele din opoziție n-au înțeles sau n-au vrut să înțeleagă eșecul lor și că românii în marea lor majoritate au fost de partea Alianței P.S.D.-A.L.D.E. dându-i un vot de încredere covârșitor.descarcare-1 În plină ședință, cu toate că se terminase campania electorală, cei din această alianță,în frunte cu Liviu Dragnea și Călin Popescu Tăriceanu au fost atacați; ba că Dragnea taie și spânzură în partidul său, ba că și-a alcătuit singur programul de guvernare. Chiar dacă ar fi fost așa, ce este rău în asta? Bravo lui! L-a dus mintea. Ce bine ar fi dacă am avea cât mai mulți bărbați ca el în țară; ba că A.L.D.E. cu C.P.Tăriceanu nu au au venit cu propuneri de dreapta în programul de guvernare, deși ele se regăsesc acolo, ba că pesediștii sunt niște mincinoși că au venit cu atâtea promisiuni ca să atragă electoratul, dar nu vor avea bani ca să le susțină, etc..

Cu toate acestea, în seara în care au depus jurământul , miniștrii împreună cu premierul Sorin Grindeanu s-au dus la Palatul Victoria și chiar a doua zi dimineața și-au intrat în pâine, mai bine zis în rolul lor, de parcă ar fi lucrat acolo de când lumea.descarcareÎn timp ce criticile nu încetau, ca și când „câinii latră, ursul merge”, din primele zile de guvernare, se implementau promisiunile făcute românilor pe bandă rulantă, conform calendarului întocmit, începând cu cele care vor intra în vigoare de la data de 1  februarie, printre care:creșterea salariului minim la 1450 de lei, majorarea cu 20% a salariului din administrația locală,majorarea cu 50% a venitului actorilor și artiștilor, creșterea pensiei minime de la 400 lei la 520 de lei, introducerea transportului gratuit pe C.F.R. pentru studenți, și altele….

După cum se poate observa, guvernul a pornit cu dreptul și hotărât pe drumul responsabilității pe care o are, a gestionat impecabil starea de urgență privind rezolvare capriciilor iernii, a implementat primele măsuri din programul său,chiar din primele zile de guvernare, pentru care trebuie aplaudat.De aceea am încredere  că-și va duce la bun sfârșit mandatul, depășind toate greutățile ce-i stau în cale, printre care lipsa în buget a 10 miliarde de lei, despre care se vorbește, lăsată moștenire de la partidul tehnocraților în frunte cu Dacian Cioloș. Va reuși să-și îndeplinească programul de guvernare pentru binele nostru și al țării. Să fie receptiv la toate observațiile și criticile bine intenționate, nu ca cele lipsite de un suport rațional spuse de unii și de alții doar ca să se afle în treabă, să ia imediat măsurile necesare pentru rezolvarea oricărei nereguli, fiindcă în asemenea situație, se impune valabilitatea zicalei: „nu lăsa lucrul de azi pe mâine!”Sper să trăim mai bine. Doamne ajută!

„Uneori un prea devreme, la fel ca și un prea târziu poate strica totul”

Standard

Viața ar putea fi atât de frumoasă, dacă noi am fi pregătiți în permanență de a o trăi cum se cuvine. Cât de mult ne-ar folosi, dacă nu ne-am irosi timpul în zadar și l-am valorifica la maximum posibil. Și mai important ar fi, dacă nu ne-am grăbi ca fata mare la măritat și nici nu am pierde ultimul tren spre izbândă.

Sunt atâtea și atâte fapte, mai mari sau mai mărunte, care ne dau palme că nu le-am încadrat în timpul potrivit. Ne uităm cu drag cum copiii cresc sub ochii noștri, dar uneori ne uimesc cu graba de a arăta bine, de a face pe grozavii.images-3Fetele, mai ales, la o vârstă prea fragedă, încep să-și dea pe față cu fel și fel de farduri, cu creme, își lungesc genele, își arcuiesc sprâncenele, își vopsesc părul, merg le coafor, ca să arate frumos și sunt încântate de isprava lor. Prea devreme, că ani trec împreună cu ele și ajung la vârsta când le apar ridurile prea repede, când părul nu le mai este natural și mătăsos ca înainte și le umbrește regretul că s-au cam grăbit  cu înfrumusețarea când erau atât de frumoase și mult mai frumoase cu fața lor naturală, decât cu cea cosmetizată.De asemenea atât ele cât și băieții o iau prea devreme cu fumatul, cu cafeaua, cu băuturile când organismul le este prea fragil, devin dependenți de toate acestea și astfel încep problemele privind sănătatea. Atunci ,când e prea târziu, ce mai pot spune decât „Capul face, capul trage”. Acestea sunt valabile și pentru cei maturi, nu numai pentru cei tineri. Mai în toți anii, în primele zile frumoase de primăvară, dăm jos cojoacele de pe noi, ne îmbrăcăm mai lejer, ca să ne simțim mai comod, fără să mai luăm în seamă vorba bătrânilor: „Cu o floare nu se face primăvară”. O simțim pe pilea noastră că ne prinde răceala, gripa, pneumoniile,etc.Ne pare rău că ne-am cam aventurat, dar e prea târziu.

Aceste expresii „prea devreme” și „prea târziu” cu consecințele lor sunt valabile și într-un spațiu mai larg. Ca de pildă, nu înțeleg de ce uneori se fabrică anumite dosare penale cu atâta grabă, fără a se cerceta  după normele judiciare cazul în speță, fără a se aduna toate probele doveditoare?! Ca D.N.A. să trimită câți mai mulți oameni la închisoare pentru a-și face planul? Chiar dacă unii dintre aceștia sunt nevinovați? Cu ce se aleg acești  oameni care au stat ani de zile la închisoare fără nici o vină? Cu pierderea libertății, a locurilor de muncă, cu sănătatea șubrezită. dar mai ales cu demnitatea știrbită, sau chiar cu destrămarea familiei? Și cine plătește pentru asemenea erori? Nimeni! Câtă nedreptate!!!descarcare-2 La fel se poate spune și despre acei conducători ai noștri care după Revoluție, s-au grăbit să ne vândă străinilor industria , să-i lase să taie  pădurile după bunul lor plac și-au continuat cu aceste fărădelegi până în zilele noastre. Nici o altă țară nu a procedat ca noi, ci și-a apărat patrimoniul național cu dinții. Ne doare sufletul văzând cum arată munții noștri după tăierile ilegale! Regretăm noi oamenii de rând, poporul deposedat de asemenea bogății, nu vânzătorii care s-au îmbogățit peste măsură. Este prea târziu de a se mai pune la loc tot ce am pierdut.

images-4Nu este însă prea târziu ca cei care vor ajunge la conducerea țării după 11 decembrie, să aibă ca prim obiectiv de a da legi privind răspunderea magistraților, interzicerea tăierilor ilegale a pădurilor, vinderea intreprinderilor, a terenurilor agricole….iar cei care au facilitat și au profitat din furtul și vânzarea avuției naționale să plătească, fie că sunt români, fie că sunt străini, că acești magnați au devenit atât de bogați că li se revarsă banii peste seifurile băncilor în care i-au depus. Așa că pot plăti și cu banii și cu libertatea. Vor fi exemplu pentru cei care ar mai îndrăzni să facă asemenea mârșevii.

Cutremurul recent ne-a cam pus pe gânduri!

Standard

images-1Eu am avut parte de 2 cutremure și știu cum pot să bage groază în oameni asemenea fenomene. La cel di 1940, eram copil, nici nu l-am simțit, dar am aflat ce s-a întâmplat atunci din cele ce povesteau ai  mei, mulți ani după aceea.Tata n-a vrut să iasă din casă. A îngenuncheat în mijlocul camerei și s-a rugat.Frații mei, mai năstrușnici au alergat repede în curte și au auzit un vuiet puternic din adâncul pământului simțind că se leagănă pământul cu ei. La cel din 1977, priveam , la ora aceea de seară, la televizor. Deodată imaginile au început să joace, să fie tot mai pale, să dispară de pe ecran în timp ce am simțit o zguduire puternică și candelabrul se legăna. Repede am ieșit toți afară, strigând „cutremur!”. În uliță ieșiseră vecinii și eram toți speriați că s-ar mai putea să fie replici ale acestui fenomen, de aceea am intrat târziu în casă, dar numai liniște și odihnă n-am putut avea, din cauza posibililor replici.

De fapt seismologii afirmă că un cutremur mare poate fi avertizat de cutremure mai mici și poate să fie urmat de alte cutremure. Problema este că deși cutremurele fac ravagii, încetul cu încetul timpul trece, spaima supraviețuitorilor  se șterge  și mergem mai departe ca și când nu ar fi fost nimic.Nu numai la noi se întâmplă așa, ci în toate timpurile și în toate locurile, oamenii nu se învață minte. Am citit, chiar zilele acestea, un articol despre cutremurul din Lisabona din 1 noiembrie 1755, care a nimicit orașul și locuitorii lui. Deși până la această dată, locuitorii Lisabonei mai trecuseră prin vreo zece seisme, care s-au solvat cu mii de morți, acesta din urmă i-a găsit nepregătiți. descarcare-1Placa tectonică purtând Africa și Mediterana s-a afundat foarte lent sub placa Europei. Pe zona de contact, în Provence,  în Portugalia,pământul s-a cutremurat la intervale regulate, cu o violență inegală care a culminat în 1755. Erau la Sărbătoarea Tuturor Sfinților care a atras pe străzi o mare mulțime. De câteva decenii unii predicatori profețiseră un dezastru. Cam pe la anul 1750, ei au anunțat „strigăte până la cer ale oamenilor sfârtecați și zdrobiți în anul ce va avea doi de cinci” (1755). În acest an, fiind Sărbătoarea Sfinților,bisericile au fost pline, bolțile lor s-au prăbușit peste credincioși, undele de șoc i-au surprins pe toți și pe cei de pe străzi, când mulțimea înăbușită de jeturile de aburi și sulf ce țâșneau din crăpăturile din solul crăpat în diferite locuri, dă năvală peste dărâmături și surpături. Un suflu violent se dezlănțuie în aerul nemișcat intensificând incendiile care au izbucnit de la primele cutremurări. Câteva zile au urmat replici secundare.

Cu toate profețiile, cu toate avertizările, cutremurul dezastros îi găsește nepregătiți. Lipsea cu totul hrana, nu exista un corp de pompieri  sau un serviciu de urgență care să-i ajute pe miile de răniți. Doar preoții mergeau ici ,colo ducându-le celor în agonie ultima împărtășanie. Nu exista niciun mijloc de ridicat mari greutăți ca să salveze pe cei rămași îngropați în casele lor, etc…..

De data aceasta se pare că noi suntem mai precauți. Primarul general al Capitalei, Gabriela Firea a luat în serios această problemă. A prezentat proiectele în această direcție și măsurile pe care deja le-a demarat, Bucureștiul fiind cel mai  expus în asemenea situație. Este în interesul nostru să fim pregătiți, chiar dacă nu va mai veni peste noi vreun cutremur și bine ar fi să nu mai apară, căci pregătirea nu strică.

 

 

 

 

 

„Nu există faptă mai afurisită decât furtul!”

Standard
"Nu există faptă mai afurisită decât furtul!", este afirmația ieromonahului 
Hrisostom Filipescu,cel care o explică în poezia sa,de mai jos,întitulată "Furtul",din volumul
"Ascultă Privește Atinge"descărcare
"Aseară în vis mi s-a arătat
că există un singur păcat
și acela e hoția.
Toate celelalte păcate
sunt valențe ale acestuia.
Când omori un om, 
furi o viață,
furi dreptul soției la soț,
furi copilului un tată sau o mamă...
Când spui o minciună,
furi dreptul cuiva la adevăr,
furi o bucurie,
furi o altă minciună...
Când ești desfrânat,
furi o curăție,
furi un templu al Duhului Sfânt,images (1)
furi o inocență...
Când clevetești, 
furi o pocăință,
furi dreptul cuiva la cinste, 
furi o demnitate...
Când judeci,
furi pe Dumnezeu,
furi o viață, 
furi un păcat...
Când ești viclean și laș,
furi graiul neamului,
furi jertfele strămoșilor,
te furi pe tine...
Nu există faptă mai afurisită decât furtul!"

Știam că furtul este însușirea pe ascuns sau cu forța a unui lucru care aparține
altcuiva, păgubindu-l, fără niciun drept de la cineva, menționat ca păcat în De-
calog- cele zece porunci dumnezeiești -, dar abia acum, citind această poezie,mi-
am dat seama că este mult mai complex. Poezia arătându-i valențele cu celelalte pă-
cate, îl definește ca fiind cel mai greu dintre ele și cu toate acestea, unii 
oameni fură ca-n codru fără să fie pedepsiți pe măsură.