Arhive pe categorii: Bine ați venit!

Rațiunea poate salva România

Standard

descarcare-3Mă doare inima când văd ce se petrece în România. Trăim momente extrem de dificile, țara fiind împărțită în două:Unii protestează de câteva zile în Piața Victoriei, din cauza ordonanței emisă de guvern și continuă să protesteze,chiar dacă aceasta a fost abrogată, cerând acum demisia guvernului. Înseamnă că pentru cei care au pierdut alegerile din decembrie, ordonanța nu a fost decât un pretext pentru a-și arăta revolta. Cealaltă parte, până acum tăcută, majoritatea românilor care au votat alianța P.S.D.- A,L.D.E a venit și ea în ultimul timp să protesteze la Palatul Cotroceni, indignați că președintele țării nu-i consideră ca făcând parte din „poporul lui”, cerându-i demisia.

De fapt președintele țării, imediat după alegeri, a promis că va duce război împotriva celor aleși și îl duce punând bețe în roate mersului bun al activității guvernului: acceptarea cu întârziere a premierului, a bugetului, că de aceea a fost emisă la o oră târzie ordonanța despre sare se face atâta caz, participarea la protestele din stradă, stârnind prin această atitudine pe unii împotriva celorlalți, în loc să-și exercite atribuția pe care o are de mediator între instituții, între stat ți societate, și altele care sunt cunoscute.images-3 Acestea toate au dus la dezbinarea oamenilor.

Se impune ca acum și unii și alții, care sunt factori de decizie, să se așeze la masa dialogului, fără ambiții, fără prejudecăți, să ia măsurile necesare pentru încetarea protestelor, pentru o Românie unită, pentru ca liniștea să se așeze în țară, ca guvernul să-și continuie activitatea de aplicare a programului de guvernare spre binele poporului și al țării. Sper ca și președintele țării să vină în Parlament cu un asemenea mesaj, fiindcă numai rațiunea poate salva România din situația în care se află.

1 Decembrie, marea sărbătoare națională a României

Standard

 

„Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie,

Țara mea de glorii, țara mea de dor?

Brațele nervoase, arma de tărie,

La trecutu-ți mare, mare viitor!

Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie,

Tânără mireasă, mamă cu amor!

Fiii tăi trăiască numai în frăție

Ca a nopții stele, ca a zilei zori, 

Viață în vecie, glorii, bucurie, 

Arme cu tărie, suflet românesc, 

Vis de vitejie, fală și mândrie, 

Dulce Românie, asta ți-o doresc!”

ROMÂNIE, ȚARĂ DRAGĂ, SĂ-NFLOREȘTI ÎNTRU MULȚI ANI ÎMPREUNĂ CU GLORIOSUL TĂU POPOR ROMÂN!

 

Încă o pagină

Standard

images (29)Cu moțiunea de cenzură  împotriva guvernului,depusă de PNL , s-a înscris încă o pagină în istoria poporului nostru. Nimic deosebit. Au mai fost și alte asemenea moțiuni de-a lungul anilor, numai că motivele acestei moțiuni nu au fost justificate, iar momentul depunerii ei nu a fost cel mai potrivit, pentru care fapt, a fost respinsă.

Trebuie să recunoaștem că acest guvern este un guvern bun care și-a văzut de treburile sale. În primul rând a îndreptat multe neajunsuri din timpul guvernării anterioare a lui Traian Băsescu. Le cunoaștem cu toții, nu este cazul să le mai reamintesc. În al doilea rând a venit cu o viziune nouă asupra bunului mers al țării, ceea ce a presupus proiecte, măsuri corespunzătoare privind îmbunătățiri în domeniul sănătății, educației, vieții oamenilor, economiei…Nu este puțin lucru că și cei din afară recunosc că România a înregistrat cea mai mare creștere economică din țările U.E. Suntem într-un moment de stabilitate. Atunci de ce atâta grabă pentru înlăturarea lui? Președintele Klaus Johannis și-a exprimat acest deziderat încă de la învestitură când spunea că trebuie ca PNL să preia guvernarea pentru a avea guvernul său. Probabil era presat de partidul care îl sprijinise, dar nu trebuie să fie un președinte jucător așa cum a fost Traian Băsescu, ci să-și asume rolul de arbitru pentru puterile statului , așa cum prevede Constituția. Pe de altă parte, guvernul nu este al niciunui președinte cum s-a exprimat domnia sa, ci este al țării.PNL vrea cât mai repede să preia puterea și nu se lasă până ce nu va depune o nouă moțiune în toamnă. imagesVor reuși sau nu, rămâne de văzut, dar de ce atâta grabă? Vorba aceea:”țara arde și baba se piaptănă”. Să presupunem că prin absurd vor reuși și se va instala un nou guvern în care vor intra și oameni din PDL care până de curând au condus țara timp de 10 ani și am văzut cu ce ne-am ales. Va fi mai bine atunci? Eu cred că nu. În plus perioada ce urmează până la alegerile parlamentare va fi o pierdere pentru țară, o stagnare, fiindcă își încetează activitatea actualii guvernanți care cunosc bine ce au de făcut, își știe fiecare rolul pe care îl are, cu ce s-a confruntat și ce măsuri trebuie să ia, a dobândit o experiență în ale guvernării, deci toți se află, cum s-ar spune, în miezul problemelor și sunt înlocuiți de cei noi cărora le trebuie timp pentru a ști și a-și însuși toate acestea. Cui folosește această pierdere? Dacă folosește?! În niciun caz poporului.

Nu fac parte din niciun partid,dar gândesc la fel cum cred că gândesc majoritatea românilor ca guvernul să fie lăsat să-și termine mandatul, până în 2016, când alegerile parlamentare și așa îi va modifica forma. Să i se dea posibilitatea să ducă la îndeplinire tot ce și-a propus și a promis oamenilor , find singurul guvern care și-a urmărit programul de guvernare. Ca exemplu, încă o realizare recentă se concretizează în scăderea prețurilor la medicamente, începând cu data de 1 iulie 2015  La alegerile parlamentare, poporul, prin votul său își va impune voința și nu se va mai supăra nimeni, partidele nu se vor mai lupta între ele.  Nu știu de ce la noi , când lucrurile merg bine, hop! apare scandalul ca să le stopeze.E  mai bine să lăsăm mersul firesc al lucrurilor, vorba aceea: „Să dea Dumnezeu românilor mintea cea  de pe  urmă!”

„Dacă puterile sunt pe sfârșite”

Standard

descărcare (6)Am ajuns să citesc această carte scrisă de Konstantin V. Zorin, tradusă din limba rusă de Adrian Tănăsescu- Vlas printr-o întâmplare, o interesantă coincidență. În luna trecută, m-a prins o gripă păcătoasă care ca orice boală face ca puterile să-ți scadă. În timp ce mă luptam cu ea, o bună colegă, fără să știe prin ce treceam, mi-a recomandat printr-un mesaj telefonic această carte.Am râs în sinea mea, văzând că această recomandare venise la țanc. Am cumpărat-o.

Din cele citite până acum, îmi pare că este o carte plină de învățăminte,de sfaturi, de întâmplări, toate menite să ne aducă spre noi, să ne înțelegem pe noi înșine, să ne punem de acord cu ceea ce se petrece în jurul nostru. Se întâmplă uneori ca totul să ne meargă pe dos. Care dintre noi nu s-a izbit în viață de întâmplări ce par absurde, de reacții neadecvate, de stări ciudate care pe neașteptate ne dau peste cap ordinea obișnuită a vieții. Și puterile sunt pe sfârșite.Cu un minut înainte, cu o zi înainte, cu o lună înainte nimic nu prevestea necazul. Și atunci cum să ne întindem aripile sufletului? Sfatul autorului este: „Dacă v-ați născut fără ele, nu le împiedicați să crească, dacă sunt strânse, nu le împiedicați să se deschidă!” Pentru început trebuie să reducem la zero iritarea, ostilitatea, ciuda și celelalte emoții negative. Să privim lumea altfel. O viziune nouă asupra lucrurilor vechi ne permite câteodată să schimbăm o situație disperată și să ne oprim pe muchia prăpastiei. Aici ne pândesc niște greșeli pe care trebuie să le evităm și autorul ni le prezintă pe larg.

Prima greșeală constă în generalizare, aceasta fiind o roadă amară a orbirii noastre.Analizând problema pe bucățele separate, venim cu soluții înguste, rigide, chiar greșite.Dacă o vom aborda în mod creativ, vom descoperi ceea ce n-am observat înainte. Este ca și când am băga o cheie nepotrivită în încuietoarea ușii și o răsucim și o răsucim până stricăm încuietoarea, așa cum dorim unii dintre noi ca în viață să meargă cum vrem noi. Nu este mai bine să băgăm cheia potrivită și atunci ușa se va deschide fără nervi și fără efort?

A doua greșeală constă în ideile noastre preconcepute, în prejudecățile noastre, în așteptările noastre, în subiectivismul nostru.Lumea din jurul nostru reflectă propriul nostru eu. Pentru a ne convinge, autorul recurge la acest exemplu:descărcare (7) Nu departe de drum se afla un copac bătrân și uscat. Trecând pe acolo noaptea un hoț s-a speriat și a fugit, fiindcă l-a asemănat cu silueta unui polițist.Ziua trecând o mamă cu copilul său, acesta a început să plângă luându-l drept uriașul din povestirile mamei. Seara trece pe acolo un îndrăgostit care văzând copacul, a grăbit vesel pasul, considerându-l ca fiind iubita care îl aștepta. Copacul a rămas însă tot copac.

A treia greșeală constă în aceea că fiecare are propriile iluzii optice și proprii ochelari roz sau cenușii care reflectă lumina și întunericul. Îi idealizăm pe cei care îi iubim, fără să ne dăm seama de defectele lor.Se știe că îndrăgostiții își pierd capacitatea de analiză critică. Dacă obiectul adorației sale îl respinge pe cel îndrăgostit, îl cuprinde disperarea  mergând până la sinucidere.Nu degeaba se spune că „Dragostea e rea ; te îndrăgostești și de o purcea. De vină sunt ochelarii roz”.

Ca să evităm a patra greșeală, trebuie să ne gândim că viața este alcătuită în proporție de zece procente din ceea ce ni se întâmplă și în proporție de nouăzeci de procente din felul în care reacționăm. Ceea ce putem înlătura liniștiți nu ne poate controla.Pentru acest aspect, autorul vine cu următoare întâmplare: În palatul unui demnitar oriental exista o sală minunată ai cărei pereți, uși, podea, tavan erau făcute din oglinzi. Pe lângă asta pereții creau ecou. Dacă întrebai „Cine ești?”, vuia răspunsul „Cine ești?”, „Cine ești?”, „Cine ești?”…Odată în acea sală a intrat un câine și a încremenit de mirare,O haită întreagă de peste tot din oglinzi îl înconjura. A început să latre, să muște în aer, dar ecoul făcea și mai răsunător lătratul. Dimineața, servitorii au găsit câinele mort, înconjurat de nenumăratele reflecții ale  propriului cadavru. Nimeni nu-i făcuse vreun rău. Dar dacă ar fi dat prietenos din coadă și nu și-ar fi arătat colții? Rămânea în viață.

În sfârșit a cincea greșeală este aceea că adesea ne uităm în altă direcție decât în cea care trebuie, ca de pildă să privim cu credință către cer și autorul ne pune în fața altei imagini. Lângă un râu creștea un arin mare.Pe o ramură a lui, un poznaș atârnase un ulcior. Pescarii din sat au văzut ulciorul răsfrânt în apă și au răspândit zvonul că la fund este un ulcior cu o  comoară. Mulți s-au scufundat în apă, dar n-au găsit nimic, deși o vedeau limpede de pe mal.Odată a trecut pe acolo un călător și i-a întrebat ce caută. Sătenii i-au explicat și omul a izbucnit în râs: „Ulciorul atârnă deasupra capului vostru, iar voi îl căutați în fundul râului”, le-a spus el.

Am citit până acum doar câteva capitole și am avut ce învăța. Urmează celelalte cu multe și multe aspecte.Bazându-mă pe cât am citit, consider că esența cărții este concretizată în subtitlul ei, „Războiul și pacea omului cu el însuși”, iar mesajul în dictonul biblic: „Dacă veți avea credință în voi cât un bob de muștar, veți zice muntelui acestuia: Mută-te de aici dincolo și se va muta și nimic nu va fi vouă cu neputință”.(Matei 17, 29). Aceasta nu înseamnă că orice om care crede va putea muta muntele, ci numai acela care crede cu adevărat în Dumnezeu, aceasta fiind numai lucrarea lui Dumnezeu, grăuntele de muștar fiind grăuntele de comuniune cu Dumnezeu, adică locuirea lui Dumnezeu în firea omenească.

2014 in review

Standard

The WordPress.com stats helper monkeys prepared a 2014 annual report for this blog.

Here’s an excerpt:

A New York City subway train holds 1,200 people. This blog was viewed about 5,700 times in 2014. If it were a NYC subway train, it would take about 5 trips to carry that many people.

Click here to see the complete report.

2013 in review

Standard

The WordPress.com stats helper monkeys prepared a 2013 annual report for this blog.

Here’s an excerpt:

A New York City subway train holds 1,200 people. This blog was viewed about 5,600 times in 2013. If it were a NYC subway train, it would take about 5 trips to carry that many people.

Click here to see the complete report.

Diana, prințesa inimilor

Standard

În 31 august, anul acesta, se împlinesc 16 ani de la dispariția tragică a prințesei Diana. Povestea ei a fost scrisă de Conecha Calleja în cartea ” Prințesa Diana : Mă vor ucide” , apărută în 2007.images (2) După cum am desprins din această carte, tânăra prințesă dintr-o familie de viță veche, fiica lui John Spencer conte de Althorp pornise în lume cu mari speranțe pe care destinul  i le va spulbera aducând-o prea devreme la veșnica tăcere, tăindu-i firul celor mai frumoși ani, când ar fi putut să se bucure din  plin de viață.

Anii copilăriei au marcat-o într-un fel nefavorabil. A avut înfățișarea unei prințese încă de când s-a născut, dar Diana a fost o fetiță nefericită și o femeie fără noroc, I-a lipsit iubirea.” Părinții mei nu mi-au spus niciodată că mă iubesc”, mărturisea prințesa. Când au divorțat, lupta pentru custodia ei, despărțirea de frații trimiși în  diferite internate, dar mai ales faptul că aflase din presă, când avea doar 13 ani, că tatăl se recăsătorise cu o altă femeie, toate acestea îi creaseră un mare complex de inferioritate. Ea simțea nevoia să fie iubită, ocrotită. Pe când se pregătea pentru luarea  bacalaureatului în Elveția, în 1977, l-a cunoscut pe prințul Charles. Impresionată de erudiția și inteligența acestuia, chiar dacă era mai în vârstă ca ea cu 14 ani , s-a îndrăgostit de el. Totuși  i s-a părut că nu era constant, că trecea de la entuziasm la o indiferență absolută și nu-și dădea seama cărui fapt se datorează această schimbare în purtarea îndrăgostitului. Părea totul foarte bizar, dar l-a iubit cu adevărat, că așa după cum afirma ea, dacă nu l- ar fi iubit, nu s-ar fi căsătorit. Marele păcat a fost că nu i s-a răspuns cu aceeași dragoste. Prințul era îndrăgostit de o altă femeie, Camilla Parker. Diana aflase  și se gândea să rupă logodna. Sfătuită de ai  ei, captivată de felul frumos în care la început a fost tratată de familia regală care nu vedea cu ochi buni relația prințului cu Camilla, n-a făcut-o.

S-a trezit în fața catedralei Saint Paul din Londra pentru festivitatea nunții ce avea să fie urmărită de șapte sute cinzeci de milioane de oameni, prin intermediul televiziunii.Cei doi miri Diana mărturisea că primul lucru pe care l-a făcut la intrarea în biserică, a fost s-o vadă pe Camilla Parker și să se gândească: „Sper ca această legătură să se sfârșească și să ne continuăm viața de familie”. Nu s-a întâmplat așa. Au urmat neînțelegeri, gelozii dureroase, discuții interminabile care i-au dus la indiferență. În fața publicului păreau o pereche idilică, dar acasă era altă poveste. La cinci ani după nuntă, deși aveau doi fii, Diana nu mai suporta situația. Trece prin cinci încercări de sinucidere și o bulemie pe fond nervos, după ce regina Elisabeta, căreia i-a cerut ajutorul , i-a spus că așa e Charles și n-are ce să-i facă,Charles, Diana și cei doi fii Diana pe deoparte frustrată, pe de alta dorind să fie iubită, s-a îndrăgostit de bodyguardul ei, Barry Manakee, care este concediat și moare într-un accident de motocicletă, presupunându-se că acest accident ar fi fost pus la cale de familia regală. Viața împreună a prințesei Diana și a prințului Charles se sfârșește în 1996 printr-un divorț oficial. Devenind liberă, lady Di, cum se obișnuia a i se spune, își găsește adevărata iubire în relația cu Dodi, fiul omului de afaceri, miliardarul egiptean Mohamed Al Fayed. Dodi îi oferă Dianei inelul de logodnă punându-i-l în ultima cupă de șampanie pe care o băuseră în cinstea acestui important eveniment chiar în noaptea de 31 august 1997, la hotelul Ritz  din Paris, unde cinaseră cu puțin timp înainte de producerea accidentului, Stingheriți de priviri, dar și pentru faptul că nu aveau o ținută adecvată pentru un asemenea local, părăsesc hotelul și se îndreaptă  spre apartamentul lor din Champs Elysees, Mercedesul în care se aflau împreună cu șoferul, când ajunge într-un tunel pe unde le era drumul, se ciocnește cu un turism , parcă anume aflat acolo.accidentul din tunelȘoferul pierde controlul, lovindu-se de pilonul numărul 13 al tunelului Pont d’ Alma și tragedia se produce, pierzându-și viața amândoi în numele iubirii, pentru a se uni pe veci. Diana bănuia că va fi ucisă, dar n-a renunțat la Dodi cu care dorea să-și refacă viața și cu care s-a presupus că urma să aibă un copil Dodi și șoferul au murit pe loc, iar Diana nu a fost transportată la cel mai apropiat spital, fapt care  poate i-ar fi dat șansa de a supraviețui. ci au trecut pe lângă două spitale apropiate, până la cel de al treilea, mai depărtat,pierzându-se timp, când deja hemoragia luase amploare. Dacă se evita această mare întârziere , Diana fiind tânără, având doar 36 de ani. putea să scape cu viață. Tatăl lui Dodi cere o explicație pentru această mare întârziere. Accidentul este învăluit în enigmă. Cartea face dezvăluiri senzaționale care conduc la ipoteza că „ei au fost asasinați pentru că Diana era văzută ca o reală amenințare la adresa Casei Regale”. Va sosi cândva momentul adevărului și dacă va sosi, când va fi acel moment?

„Viața prințesei Diana a fost adeseori afectată de tragedie, dar ea a știut să și-o umple cu veselie.images (1)Toți o iubeau considerând-o o prințesă a inimilor. Ea era o prințesă a inimilor și așa va rămâne veșnic în amintirea noastră”; sunt cuvintele lui Tony Blair. Într-adevăr era iubită  de milioane de oameni care-i cunoșteau actele  de caritate  și bunătatea sufletului ei. Îmi amintesc că în zilele acelea, uitându-mă la televizor, m-au impresionat mulțimile de flori și de lumânări aprinse de pe străzile Londrei.
Atunci Elton John a cântat melodia „Trandafirul Angliei” pe care i-a dedicat-o prietenei sale , Diana : ‘ Adio, Trandafir al Angliei, ….Ți-o spunem noI, cei cărora ne vor lipsi aripile compasiunii tale mai mult decât ți-ai închipuit vreodată…,ți-ai trăit viața ca o lumânare în vânt, ce nu se stinge niciodată nici la apus, nici sub ploaie. ….Flacăra ți s-a stins înainte de vreme. Dar legenda ta nu se va stinge niciodată”.

2012 in review

Standard

The WordPress.com stats helper monkeys prepared a 2012 annual report for this blog.

Here’s an excerpt:

600 people reached the top of Mt. Everest in 2012. This blog got about 2,600 views in 2012. If every person who reached the top of Mt. Everest viewed this blog, it would have taken 4 years to get that many views.

Click aici pentru a vedea raportul complet.

Naşterea Domnului Iisus Hristos

Standard

Aşteptăm cu mare bucurie, în fiecare an, ziua de 25 Decembrie, zi de mare sărbătoare pentru români şi penru alte popoare când sărbătorim naşerea Domnului Iisus Hristos.De copil am ştiut faptele petrecute acum mai bine de 2000 de ani din povestirile părinţilor mei, apoi cu înaintarea în vârstă, din cărţile religioase, din predicile ţinute de preoţi în biserică şi din alte surse.Aşa că nu este cazul să amintesc cele ştiute de toată lumea privind acest mare şi deosebit de important eveniment pentru întreaga omenire, ci voi puncta fapte mai puţin cunoscute.
De pldă ştim cu toţii că atunci când s-a născut Iisus în Bethleemul Iudeii,magii de la Răsărit au venit în Ierusalim întrebând unde este regele iudeilor, cel ce s-a născut.Pentru că nu-l găsesc în Ierusalim, magii pleacă şi steaua pe care o văzuseră la Răsărit merge înaintea lor,călăuzindu-i până la Bethleem, unde se opreşte deasupra staulului,in care intrând îl găsesc pe Prunc împreună cu mama lui şi i se închină aducându-i aur, smirnă şi tămâie în semn de preţuire şi cucernicie.
Vorbind însă despre existenţa magilor ,se ridică întrebări:Cine sunt aceşti magi, că nu ştim?.Ce erau ei? Regi,inţelepţi,astrologi,filozofi?Herodot îi consideră ca făcând parte din elita Imperiului Persan.Textul Evangheliei este foarte lapidar; nu ne spune câţi erau, cum se numeau, din ce ţări erau,ci numai că veneau de la Răsărit, că s-au închinat în faţa ieslei în care era Pruncul Iisus şi ca să scape de oamenii lui Irod,care voia să-l piardă pe Iisus, au plecat pe alt drum decât pe cel care veniseră.În decursul celor două milenii ce s-au scurs de la aceste fapte,legenda a ţesut în jurul lor diferite povestiri.Împărăteasa Elena a descoperit mormintele magilor în trei ţări diferite. Astfel s-au adăugat două completări legendei.În primul rând se arată că erau trei la număr, în timp ce textul Evangheliei sugerează că erau mulţi şi în al doilea rând că erau din ţări diferite, nu numai de la „Răsărit”, cum se menţionează în Evanghelie.
Pe de altă parte, ne întrebăm cum a fost posibilă întâlnirea a trei oameni ce nu se cunoşteau care veneau din ţări diferite ,foarte îndepărtate între ele şi de locul unde trebuia să ajungă,în condiţiile de atunci,când nu exista tren,automobil,avion,pentru a se deplasa,nici telegraf,telefon,pentru a comunica,nici busolă pentru orientare?!Pare ceva de neînchipuit!
Lew Wallace, în romanul său „Ben Hur”,reuşeşte să ne transpună în timpurile de acum mai bine de 2000
de ani, ca să înţelegem,ceea ce pare de neînţeles.Din primele pagini ne face părtaşi la întâlnirea celor trei magi Cel care soseşte primul în deşertul Arabiei este Balthasar care venea din Egipt,apoi grecul Gaspar şi în final indianul Melchior.Cel mai îngrijorat este Balthazar atunci când după un drum lung şi anevoios prin deşert cu cămila sa, poposeşte în locul de întâlnire aşteptându-i pe ceilalţi doi.
„Suntem departe de casă, o alergător în cursă cu cele mai iuţi vânturi,suntem departe de casă,dar Dumnezeu e cu noi! Să avem răbdare”, se adresă el cămilei.”Vor veni, spuse el calm.Cel care m-a călăuzit pe mine îi călăuzeşte şi pe ei.Mă voi pregăti” şi începu să scoată pungile din interiorul cortului pentru a pregăti prânzul. Când totul fu gata,se zări pe faţa deşertului înspre răsărit un punct negru care tot creştea pe măsură ce se apropia, profilându-se într-un om călare pe cămilă.Egipteanul cu ochii în lacrimi exclamă cu evlavie:”Singur Dumnezeu e mare!”Îndată apăru grecul Gaspar.Cei doi se salutară, se îmbrăţişară şi după ce schimbară câteva cuvinte,uitându-se spre nord, a treia cămilă albă venea legănându-se ca o corabie.Sosise indianul Melchihor.Se aşezară toţi în jurul proviziilor pregătite de Baltazar şi în timp ce mâncau, îşi depăna fiecare povestea sa.
Ascultându-le poveştile, îi cunoaştem mai bine.Gaspar se născuse în Atena şi moştenise pasiunea pentru studiu, pentru opera filozofilor.Probabil era filozof.Se retrăsese într-o grotă a muntelui Olimp pentru meditaţie, crezând într-un Dumnezeu invizibil, dar suprem. Aflase de la un iudeu că profeţii lor din vremuri îndepărtate care au umblat şi au vorbit cu Dumnezeu au declarat că El se va întoarce şi va fi regele iudeilor, pentru că iudeii sunt poporul ales.Gaspar s-a întrebat de ce Dumnezeu şi-ar limita iubirea şi binefacerile la o singură ţară? După plecarea iudeului, Gaspar s-a rugat să-l vadă pe rege şi să i se închine. Într-o noapte stând la intrarea în grotă, a văzut aprinzându-se o stea care s-a oprit deasupra dealului şi a grotei sale. A adormit şi în vis a auzit un glas care i-a spus să meargă să-l vadă pe Cel promis ,să fie martor al venirii Sale şi să aibă încredere în Duhul care-l va călăuzi.Dimineaţa şi-a scos hainele de pustnic, s-a îmbrăcat ca mai înainte, a scos dint-o ascunzătoare comoara pe care o adunase în cetate,a urcat într-o corabie,a debarcat în Antiohia unde a cumpărat o cămilă cu care a venit la locul întâlnirii.
Melchihor era brahman şi trebuia să respecte cu stricteţe felul acesta de viată, fiindcă orice abatere atrăgea pedeapsa pentru sufletul lui ca întruparea într-un vierme, muscă, peşte sau un dobi-
toc.El găsise ca principiu al vieţii iubirea,adică veriga dintre suflet şi Dumnezeu. Nimeni însă nu accepta să le vorbească despre iubire. Toţi îl alungau.Căutând un loc singuratic unde să se ascundă de toţi în afară de Dumnezeu, a mers pe albia Gangelui până la izvoarele lui, în Himalaya. Acolo şi-a găsit liniştea sălăşluind singur cu Dumnezeu, postind, rugându-se,aşteptându-şi moartea.Într-o noapte, plimbându-se, se întreba dacă este mântuire. Deodată a apărut o stea s-a oprit desupra capului, iar el încremenit a căzut la pământ.A auzit un glas spunând: „Iubirea ta a învins .Mântuirea e aproape. Împreună cu alţi doi din colţuri îndepărtate ale pămăntului, ai să-L vezi pe Mântuitor şi ai să fii
martor că El a venit.Dimineaţa a pornit în lume pe drumul pe care venise. Într-o crăpătură de munte a găsit o piatră de mare valoare pe care a vândut-o. A ajuns în Ispahan şi s-a îndreptat spre Bagdad. A
călătorit singur,fără teamă, că Duhul era cu el şi aşa a ajuns să se întâlnească cu ceilalţi doi.
Balthasar s-a născut în Alexandria. A fost prinţ şi preot. Şi-a pus averea în slujba uşurării suferintei celor săraci.Mergând prin sate, îl propăvăduia pe Dumnezeu,o viaţă virtuoasă şi viaţa din rai.
Într-o noapte plimbându-se printr-o livadă din apropierea Nilului,s-a rugat şi s-a întrebat de ce nu-i este dat să vadă izbăvirea oamenilor.Luciul apei scânteia de stele. Una din ele ca o lumină putrnică,i s-a aşezat deasupra capului. El s-a prăbuşit la pământ şi şi-a ascuns faţa.Un glas nepământean i-a spus:
„Faptele tale bune au învins.Izbăvirea vine.Împreună cu alţi doi din îndepărtările lumii ai să-L vezi pe Mântuitorul şi ai să depui mărturie pentru El….du-te să te întâlneşti cu ei!”Dimineaţa călăuzit de lumina care-l uimise ,a mers la Memphis, unde a cumpărat o cămilă şi s-a pregătit pentru călătoria în
deşert.
Magii au fost primii care au crezut în profeţiile Vechiului Testament, primii care s-au închinat lui Iisus, primii care i-au recunoscut măreţia şi Mesajul Său Divin.
Naşterea Domnului Iisus Hristos a salvat lumea care se prăbuşea în rătăcirile ei, închinându-se chipurilor cioplite sau animalelor, o lume care zeifica viciile şi săvârşea orgii în cinstea acestora.
A făcut posibilă transformarea spirituală şi morală a omului prin spiritul de dreptte, egalitate şi libertate.Naşterea Domnului Iisus a adus speranţa şi încrederea că grija omului faţă de sufletul său
şi lupta pentru bine nu sunt zadarnice.Crăciunul a devenit sărbătoarea cadourilor însă înainte de toate trebuie să ştim că este sărbătoarea marelui dar făcut de Dumnezeu omenirii, trimiţându-l pe Iisus ca să ne elibereze de păcat, de egoism, să ne păzească şi să ne susţină pe drumul vieţii noastre.Crăciunul este sărbătoarea bucuriei ştiind că suntem iubiţi de Dumnezeu. De aceea în orice situaţie ne-am afla,în
această zi, să ne bucurăm şi să lăsăm să pătrundă în inimile noastre iubirea şi pacea sufletească.Fie ca
în prejma acestei mari sărbători, să-l simţim mai aproape pe Dumnezeu, mai aproape pe Mântuitorul nostru