Marele preț al faptelor bune și al recunștinței

Standard

descărcare (4)Cred că nu există om, oricât de rău, de egoist, să nu fi făcut măcar o faptă bună în viața lui. Ocazii pentru fapte bune se ivesc la tot pasul, deoarece fiecare dintre noi avem nevoie de ele, când viața ne pune în fel de fel de  încurcături, sau când noi înșine intrăm în asemenea încurcături, cu știință sau din întâmplare.

Și ce bine ne prinde, atunci, un ajutor venit de la cineva, cunoscut sau necunoscut, ca să depășim situația. Mijloacele de comunicare de azi vin în sprijinul faptelor bune cu autor  necunoscut. De exemplu fundația „Mereu aproape” ne oferă un mijloc ușor de a veni în ajutorul cuiva printr-un simplu apel la 8848, cu o donație. Chiar și înainte vreme, se publicau numele și adresa persoanei nevoiașă cu solicitarea ca cei ce doresc s-o ajute.Fiecare ajută după posibilitățile pe care le are. Sunt persoane cu venituri mari care oferă sume de bani pe măsură și care vor să rămână în anonimat. Cinste lor! Recunoștința totuși se manifestă și în cazul acestora, fiindcă nu se poate ca cel ce a primit ajutorul să nu se roage pentru sănătatea donatorului, chiar dacă nu-l cunoaște, iar donatorul simte o mulțumire sufletească pentru fapta sa, chiar dacă nu i-o confirmă cineva.Acesta este marele preț al recunoștinței.Expresii ca:”N-am să uit niciodată cât bine mi-ai făcut atunci”, „Dacă n-ați fi fost dumneavoastră, nu eram ce sunt azi”,images (6) „Numai tu, m-ai întors pe calea cea bună, prin sfaturile ce mi le-ai dat”…..se întâlnesc printre oameni și ele exprimă prețul recunoștinței.

În legătură cu cele amintite mai sus, am citit o istorioară „Leul lui Androcle”. Androcle a fost un sclav roman. Refugiat în Africa, a întâlnit într-o pădure un leu rănit la picior. Androcle i-a scos țeapa din labă și i-a vindecat rana. Leul s-a atașat de el și un timp l-a însoțit. Reîntors în țară, Androcle a fost prins și aruncat în lupte cu fiarele la circul din Roma. Spre uimirea tuturor, leul din arenă l-a recunoscut pe binefăcătorul lui și s-a așezat la picioarele sale. Impresionat, împăratul l-a grațiat pe sclav și i-a dăruit leul care l-a întovărășit tot restul vieții.

De atunci,” leul lui Androcle” a devenit simbolul recunoștinței. Bernard Saw a scris o comedie „Androcle și leul” care se încheie cu vorbele acestuia către leul salvator: „Cât timp vom fi împreună, nu va exista cușcă pentru tine, nici sclavie pentru mine!”

Atât fapta bună cât și recunoștința pentru faptă ne înalță sufletește.De aceea se spune că pentru a fi mai buni, să facem în fiecare zi o faptă bună, cât de măruntă ar fi ea; un salut cu un zâmbet adresat unei persoane încruntate, o vorbă bună adresată unei persoane îngrijorate, Complectarea, la un ghișeu, a unui formular pentru o persoană care nu se pricepe….Ocazii sunt destule, să nu le trecem cu vederea, să le rezolvăm în numele marelui preț ale acestora – MULȚUMIREA NOASTRĂ SUFLETEASCĂ de care avem atâta nevoie în societatea zilelor noastre, atât de tensionată.

Anunțuri

3 răspunsuri »

  1. Ocazii de a semăna binele în jurul tău sunt multe, doar să ai ochii sufletului deschişi , să vrei să priveşti şi să-ţi deschizi uşa inimii.
    Te-am descoperit doar de câteva minute şi după un periplu printre cuvinte am înţeles că avem câte ceva în comun. Îmi place cum gândeşti , cum scrii. Un gând bun, din Vrancea!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s