Pe urma pașilor pierduți

Standard

Am avut o bucurie nespus de mare, de a merge în vara aceasta spre locurile  pe care nu le mai văzusem de atât amar de vreme. Așa  am ajuns la Turnu-  Severin fiind invitată împreună cu ai mei la nunta  nepoatei noastre..În pofida timpului ploios, am prins niște zile de iulie calde și însorite. Severinul mi s-a  părut același oraș din timpul anilor de școală secundară și totuși, altul. curat, cu străzi paralele și perpendiculare, cu multă verdeață și flori, deși parcul rozelor parcă își pierduse trandafirii și odată cu ei farmecul de odinioară.

Am mers să vedem piciorul podului lui Traian de pe malul Dunării. Acum nu mai este chiar atât de înalt ca altădată.images (1) L-o fi deteriorat anii care au trecut peste el ca și peste noi? L-oi fi văzut eu cu alți ochi? Nu știu. Am mers apoi la amfiteatrul medieval, unde lucrările sunt în curs Ni s-a spus că a fost descoperit dintr-o întâmplare. Aici era un câmp și  făcându-se săpături pentru construcția unei clădiri, s-a dat peste vestigiile vechi. S-a oprit construcția și acum se fac săpături descoperindu-se bucată cu bucată acest amfiteatru de pe vremea romanilor.. În apropierea lui, tot pe malul Dunării, se aflau băile romane, construcție numai din cărămidă și piatră . Din ceea ce a mai rămas se deduce locul cabinelor de baie, locul unde se încălzea apa, coloane caracteristice arhitecturii din acea vreme. M-a surprins faptul că în asemenea loc cu atâtea obiective istorice, lipsește organizarea. Nu există afișe să orienteze oamenii spre ele, nici prezența unui ghid.IMG_1919 Pe noi ne-a informat cu câteva date un om care lucra pe acolo. E drept că este un șantier în lucru care se ocupă de aceste importante descoperiri, dar nu-i scuză pe severineni că n-au  organizat un loc de primire la intrare, să fi avut bilete de vânzare, să câștige bani ce s-ar fi putut adăuga la fondurile necesare pentru aceste descoperiri, fiindcă oamenii vin aici din toate colțurile țării. Chiar când eram noi acolo, au sosit niște turiști de pe la Satul Mare. Am mers apoi la Turnul de Apă, cea mai înaltă clădire  a orașului Am urcat sus cu liftul și panorama orașului văzută din toate părțile ne-a desfătat privirile.Am văzut Strada Roșie care mi-a plăcut foarte mult. Mă miram de ce localnicii o numesc așa.! Pentru că este pavată cu plăci, toate de culoare roșie.

Coborând din Turn, ca să ne răcorim , ne-am dus să bem bragă, băutură specifică Severinului, ca și plăcintele cu brânză sau cu carne, nicăieri mai gustoase ca aici. Am fost informați că cea mai bună bragă o găsim la nepotul turcului care odinioară trăia pe insula Ada-Kaleh. La el ne-am dus și ne-a povestit multe despre viața de pe insula Ada-Kaleh.IMG_1900 Cu ani în urmă , când treceam cu trenul pe lângă Dunăre, o vedeam Acum nu mai există, fiind acoperită de apă Am văzut că s-au început  lucrările de refacerea ei, însă după cum ne-a povestit nepotul turcului, cu care ne-am și fotografiat, în acel loc sunt foarte mulți șerpi. Nu se știe dacă-i va putea stârpi și dacă insula va putea fi cândva locuită?!

Fiindcă eram aproape de locul în care m-am născut și am copilărit, până când studiile și iureșul vieții m-au îndepărtat, ne-am abătut din drum, ca să mergem acolo. Nu vă pot spune cât de bucuroasă am fost în drum spre sătucul meu și cât de dezamăgită când am ajuns acolo!!! Mă întrebam unde sunt casele vecinilor mei și alte case din apropiere? Am dat peste una arsă, nu se știe din ce cauză. Am continuat să mă întreb: Unde sunt vecinii mei, oamenii de pe ulița mea? Nimeni nu mai era. Drumurile erau impracticabile, fiind acoperite pe lateral sau în întregime de ierburi și buruieni. Grădinile erau și ele sub domnia acestor ierburi. Totul era de nerecunoscut. La casa mea, n-a avut cine să-mi iese în cale ca altădată, Toți dispăruseră definitiv sau plecați în altă parte. Nici în curte nu am putut intra, să mă așez pe pragul casei învechite, peste care vremea și-a pus  puternica ei amprentă, ca să-mi adun gândurile, să mă reculeg.IMG_1963. Poarta era încuiată. M-am mulțumit să privesc peste gard stăpânindu-mi inima care plângea după copilăria mea,  după sătucul meu îngropat de timp, după tot ce-a fost și nu mai era! Măcar să fie singurul sătuc din țara aceasta care să arate așa. Altfel, e jalea acestui neam. Spun acestea fiindcă pe unde am trecut, am văzut chiar în marile orașe blocuri părăsite, fabrici și uzine lăsate în paragină, deteriorate de vreme și jefuite dr oameni. Au apărut și pe internet informații despre Valea cu Tei , în care au fost colonizați cândva germani care cu timpul au plecat rând pe rând în Germania, până când a rămas un singur locuitor, o femeie al cărei nepot a hotărât să se întoarcă și să facă din acest sat un loc turistic, fiindcă zona în care este așezat între Reșița ți Caransebeș este extraordinar de frumoasă. M-aș bucura să reușească să ducă la îndeplinire  inițiativa lui.

Citind aceste informații, m-am gândit  la sătucul meu și m-am bucurat că există, chiar dacă l-am găsit așa cum l-am găsit, fiindcă viața lui pulsează în inimile celor puțini care sunt cu el, ca și în amintirile celor mulți care l-au părăsit.

 

Anunțuri

11 răspunsuri »

  1. Sarut mana! Impactul pe care l-a avut vizitarea Biclesului, asupra dumneavoastra, m-a impresionat pana la lacrimi. Imi pare foarte rau ca nu ati luat cheile de la poarta si case, de la mami. Acesta este, insa, un motiv in plus ca data viitoare sa fie cat mai aproape si sa va insotim si noi. Va multumim din tot sufletul pentru tot ceea ce ne-ati oferit, ne oferiti si ne veti oferi! Va pupam cu drag, familia Budanescu.

    • Dragă Mădălina, îți mulțumesc pentru comentariu!Dacă tu ai fost impresionată citind articolul, gândește-te ce-a fost în sufletul meu, în momentul acela. Nu puteam cere cheile, fiindcă noi am plecat de acolo acasă și rămâneați fără ele. Ce mai faceți voi? Cum se simte Raluca alături de soțul ei? Numai bine și multă sănătate tuturor!

      • Sarut mana! Tocmai incercarea de a-mi imagina sentimentele dumneavoastra, in momentul vizitei, mi s-a parut apasatoare. Noi suntem bine, multumim. Inclusiv Raluca, alaturi de Martin. Mami este putin cam bolnava, dar speram sa isi revina cat mai repede. Dumneavoastra cum sunteti? Multumim. Numai bine si multa sanatate va dorim si noi voua! Va pup!

    • Dar nu se poate să nu le confruntăm, fiindcă și trecutul este al nostru și prezentul este al nostru.Să aveți o zi plină de amintiri frumoase care să înveselească aceste zile mohorâte de toamnă , așa cum se arată prin părțile mele!

      • Prezentul e o nălucă, după cum răspundeam recent cuiva la mine. Trecutul e palpabil în sufletele noastre fiindcă am fost acolo clipă de clipă. Confruntarea cu ceea ce (nu mai) este acum, după amar de ani, aduce de cele mai mult eori dezamăgire şi o estompare a amintirilor, ba poate chiar o negare emoţională a lor în faţa unei realităţi crunt diferite şi negative.

        De aceea nu mi-am putut vizita prietenii bolnavi terminal de cancer, de aceea ezit (şi evit) să mă întorc în locuri odinioară dragi peste care a trecut plugul vremii şi al vremurilor. Prefer ca amintirile frumoase, înfrumuseţate poate de trecerea timpului şi aripa uitării, să rămînă aşa, neîntinate, pînă ce mă voi săvîrşi din astă lume. Desigur, este doar un punct de vedere personal, nimic mai mult.

        Mulţumesc frumos de urări, cu minora corecţie că sînt unul singur – un simplu Dragoş – de aceea pluralul nu mă prinde. 😉 Amintirile sînt întotdeauna refugiul suprem cînd vremea şi vremurile se împotrivesc frumosului. 🙂

      • Acest „simplu Dragoș” trebuie să-și trăiască prezentul din plin, frumos, ca să nu i se mai pară o nălucă. Prima zăpadă, care pe aici deja își revarsă steluțele argintii, să-ți împrospăteze gândurile!

      • „Trebuie” – un cuvînt periculos. 😉 Eu l-aş înlocui cu „ar vrea”, „şi-ar dori”… însă viaţa e orice numai o poveste fericită nu, de multe ori. Aşa că trăim ce şi cum putem, sau doar existăm supravieţuind… Iar treburile neterminate, vremea şi vremurile deopotrivă potrivnice, nu prea lasă loc de gînduri bune. Am găsit totuşi unul, pe care-l las aici, pe prag, ca mulţumire pentru bunăvoinţă. 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s