Pentru că această floare este prima care ne întâmpină după o iarnă lungă şi geroasă, desmorţindu-ne parcă sufletul în care aduce primăvară, trezind în fiecare dintre noi o deosebită bucurie, mă determină să-i creez povestea ce urmează:
Pe când Dumnezeu a revărsat florile pe pământ, le-a înzestrat cu atâtea şi atâtea însuşiri frumoase. Crescând şi înflorind, chiar ele au fost surprinse de frumuseţea lor, fapt ce le-a făcut să se bucure din plin.. Voind să împărtăşească această bucurie cu ele, Dumnezeu a coborât într-o zi pe pământ,în mijlocul lor şi le-a întrebat de ce se bucură atât de tare. Fiecare i-a spus ce-i place la înfăţişarea pe care o are. În timp ce toate florile se întreceau să se laude care mai de care cu înfăţişarea lor, undeva, mai la o parte, ghiocelul stătea smerit, cu capul plecat, fără să spună ceva. Dumnezeu, observându-l, l-a întrebat:
– Tu de ce nu te bucuri? – Păi cum să mă bucur , Doamne, dacă nu am nimic din ce au suratele mele. – Cum aşa? -Ghiocelului, atâta i-a trebuit, să fie întrebat, că prinzând curaj, a şi început să-şi motiveze supăraea: – Eu nu am talia zveltă ca gherghinele sau dalia , ca să mă uit peste toate florile. Nu am nici mirosul plăcut al crinilor, narcizelor sau al freziilor. Nu mă bucur nici de coloritul pastelat al zambilelor, garoafelor sau al bujorilor. – Mai ai vreo nemulţumire? îl întreabă Dumnezeu, văzând că ghiocelul se dezlănţuise. – Aş mai avea, dar măcar una să-mi îngădui a-ţi spune, Doamne! – Glăsuieşte, dacă tot te-ai pornit! – Nu am o viaţă lungă cum au trandafirii care înfloresc din mai până toamna târziu. Eu cum am venit, am şi plecat, că îndată ce soarele devine mai puternic mă şi doboară. Dumnezeu se gândeşte un moment şi zâmbind îi spune: -Uite ce e: Ca să-ţi dispară tristeţea care te frământă, îţi voi da un rol foarte important. Ghiocelul , curios , îşi ridică atunci căpşorul, se apropie de Dumnezeu şi cu ochii mari îl ascultă atent. – Tu vei avea menirea să apari o dată cu primăvara pentru a vesti venirea ei. Cu alte cuvinte, tu vei fi vestitorul primăverii şi oamenii se vor bucura la apariţia ta , fiindcă vei aduce şi-n sufletul lor primăvară. De aceea ei te vor iubi, te vor culege şi te vor purta cu drag.La aceste cuvinte, ghiocelului i se înseninează faţa, pătrunzându-l şi pe el bucuria.
Florile entuziasmate de cele auzite, se pornesc, nene, într-o horă mare, în care-l atrag şi pe ghiocel şi dănţuiesc toate de mama focului, fără să le pese, când mai pierdeau câte vreo petală. Acea horă a florilor aducea atâta farmec !!! Rânduri, rânduri de culori ce-ţi încântau ochii, valuri, valuri de miresme ce îmbălsămau văzduhul. Paşii cadenţaţi ai florilor şi chiuiturile lor de veselie treziseră întreaga natură. Roiuri de fluturi veniţi ca din senin, se roteau deasupra horei bătând din aripioare,în semn de aplauze. Păsările privind curioase de prin crengile copacilor îşi acompaniau cântul după ritmul jocului. Atâta animaţie ! Atâta frumuseţe ! Ce mai ? O minunăţie.
Această atmosferă de basm a plăcut şi lui Dumnezeu care s-a înălţat discret spre înaltul cerului, mulţumit de ceea ce făcuse.
Mi-a placut povestea ghiocelului. Pe aici i se spune ”clopotel de zapada” iar in Marea Britanie ”picaturi de zapada”. Am admirat cat e de rezistent. In gradina noastra avem o tufa care a ainflorit ce vreo saptamana. A nins, apoi zapada s-a topit, a inghetat si s-a mai incalzit putin si tufa aceea continua sa stea inflorita. Imi sunt foarte dragi. Poveste ta ne ivata ca fiecare lucru viu are rostul lui sub soare.
Sa ai o duminica placuta si o primavara vesela cu parfum de flori si lucruri noi!
Îţi mulţumesc pentru comentariu, Gabriela, şi-ţi doresc o săptămână de primăvară plăcută !
Asa si omul, mereu nemultumit pentru ca nu-si cunoaste adevarata valoare.
Mulţumesc pentru comentariu, Cammely,
@ Buna seara !
Minunata POVESTEA GHIOCELULUI !!!
Mi-ai facut seara mult mai frumoasa !
Multumesc !
O seara la fel de frumoasa !
Cu stima,
Aliosa.
PS!
Raspunsul la INTREBAREA ……” sincer….”
il gasesti pe
http://aliosapopovici.wordpress.com/2013/03/02/
la comentariul nr 7 .
Aliosa.
Ce frumos! Ba’ mai are si un nume frumos 🙂
Mă bucur că ţi-a plăcut articolul,Silving. Îţi mulţumesc pentru comentariu şi-ţi doresc o primăvară frumoasă!
La multi ani!
Mulţumesc pentru urarea, de ziua noastă, a femeilor ! Dumnezeu să-ţi sporească harul în pasiunea pe care o ai pentu pietre! Nu oricine are o asemenea chemare.
La multi ani!
Ƹ̵̡Ӝ̵̨̄Ʒ•.¸¸.•.¸.•♪♫.•´Ƹ̵̡Ӝ̵̨̄Ʒ¯`•.Ƹ̵̡Ӝ̵̨̄Ʒ¸.•♪♫..
(ړײ)/¸.•´….•´¨¨))
.«▓ ((¸¸.•´ ¸.•´.-✿
..╝╚ …✿. ✿….✿
Mulțumesc! Îți doresc să te bucuri de prețuire și iubire !
Si eu iti multumesc! Cling!
O poveste gingasa ca insusi ghiocelul!
Mulțumesc pentru comentariu și-ți doresc o zi frumoasă!
Plăcută poveste, şi dacă tu ai scris-o, se confirmă ipoteza cu Divinul din noi.
Madi şi Onu
Toți avem acest Divin, dar nu- l luăm în seamă. Când ne trimite câte o scânteie, aceea este inspirația de care avem nevoie.Am beneficiat și eu de o asemenea scânteie când am conceput povestea.Mulțumesc pentru comentariu și vă doresc ca Divinul să vă scânteieze !
Cred ca noi oamenii uneori ne asemanam cu florile : unul e ghiocel , altul e trandafir, unul e zambila, etc .
Suntem diferiti dar impreuna deosebiti 🙂
Așa este. Suntem diferiți în cadrul speciei noastre și împreună deosebiți de celelalte viețuitoare. Să ai o zi bună!