Centenarul Liceului „General Dragalina” din Oraviţa, un obstacol inedit în calea uitării

Standard

Sunt atâtea de spus despre atâtea câte există,încât paginile, oricât de numeroase ar fi nu ajung să le cuprindă.Şi totuşi, printr-o selecţie mai mult sau mai puţin subiectivă ,se pot face cunoscute întâmplări, fapte,evenimente interesante ,demne de a ieşi la lumină.Îmi este foarte greu însă ,că nu ştiu cu ce pagină să incep.Cred că cel mai nimerit gând este acela de a începe cu o pagină de neuitat a istoriei instituţiei în care mi-am petrecut cea mai lungă perioadă a carierei mele,ca profesoară şi directoare.Este vorba despre Liceul “General Dragalina “ din Oraviţa, judeţul Caraş-Severin.
Aceasta pagină de neuitat este cea a centenarului acestui liceu pe care mă străduiesc,deşi la o distanţa de timp atât de mare,să o prezint întocmai .Era anul 1974,pe care nu-l uit câtă bataie de cap şi câte emoţii ne-a dat mie, care îndeplineam funcţia de directoare, directorului adjunct Ion Osvald şi intregului colectiv de muncă.Eram la prima manifestaţie de acest gen în oraşul nostru.Nu mai trecusem prin aşa ceva şi de aceea m-am ambiţionat să facem o organizare pe măsura evenimentului, aşa încât pregătirile au început cu câţiva ani înainte. Profitam de acest lucru pentru a obţine sprijin de la organele abilitate în vederea dezvoltării bazei materiale a şcolii.Era necesar să se construiască încă un corp nou de clădire,pentru extindera sălilor de clasă, a atelierelor şi a cabinetelor şcolare .Când mergeam după aprobări,mi se spunea că nu sunt fonduri,ba mai mult că nu ne trebuie spaţiu în plus,că aşa cum am funcţionat până atunci putem funcţiona şi în continuare.Nu am cedat şi am insistat până când s-a pus pe tapet construirea celui de al doilea corp de clădire,sau noua aripă,cum obişnuiam să-i spunem,pentru ca prima aripă se construise cu ani înainte.
Dorinţa nu ni s-ar fi împlinit,dacă nu m-ar fi sprijinit primul secretar al Comitetului judetean de partid Trandafir Cocârlă, secretarul Consiliului judetean Octavian Murariu,inspectorul scolar general Nicolae Păunescu.Este drept că toată ziua,cum s-ar spune,îi solicitam:când veneau la noi în oraş cu diferite probleme,când mergeam eu la judeţ la diferite şedinţe,prin comunicările telefonice,încât cred că devenisem pentru ei o adevarată pacoste de care abia asteptau să se scape.Ei,dar aşa am obţinut aprobarea, s-au găsit fonduri şi am început construcţia.
Acum apăreau alte greutăţi privind materialele de construcţie necesare ,echipa de muncitori,demolarea unei clădiri vechi pe locul căreia trebuia să se constriască aripa nouă.Prin multă insistenţă şi prin munca întregului colectiv le-am depăşit La lucrările de demolare au participat din plin şi elevii împreună cu profesorii care-i supravegheau.A început construirea clădirii care încet, încet înainta,stagnând când se iveau probleme şi atunci iarăşi trebuia să umblu pentru rezolvarea lor pe la diferite organe competente, să bat pe la diferite porţi care unele mi se inchideau,dar nu am renunţat până când clădirea a fost terminată.
Tot în vederea centenarului,intenţionam să realizăm şi încălzirea centrală,dar n-am reuşit,în schimb cu ajutorul elevilor de la seral am realizat instalaţia de radioficare a lieului.Cu ajutorul acesteia se putea face comunicarea dintre direcţiunea liceului şi fiecare clasă,se transmiteau anunţuri de la direcţiune tuturor elevilor fără a-i mai aduna în careu ,se asculta desfăşurarea lecţiilor din fiecare clasă,se transmiteau cântece, poezii în anumite zile festive şi era plăcut ,chiar dacă atunci dezvoltarea tehnicii de comunicare nu era la nivelul de azi. Am hotărât scrierea monografiei liceului, sarcină care vrând-nevrând mi-a revenit mie,deşi eram ocupată cu celelalte pregătiri.
Nu mi-a fost uşor,dar a fost o acţiune antrenantă şi de ce să nu recunosc, chiar plăcută,fiindcă scotocind prin trecutul îndepărtat al liceului, am găsit multe fapte care m-au surprins şi care mi- au făcut plăcere să le scot la lumină.Am cercetat anuare şcolare ,cataloage procese-verbale,broşuri,cărţi în care am găsit informaţii interasante pentru monografie.Greul a fost că multe din documente erau scrise în limba germană sau în limba maghiară,pe care mi le-a tradus profesoara pensionară Iulia Blanca Corcan,căreia atunci ca şi acum ,chiar dacă nu mai este in viaţă,gratitudinea mea îi este conferită.De mare ajutor mi-a fost şi arhiva liceului în care am găsit printre altele şi primul catalog din anul şcolar al înfiinţării şcolii civile,baza liceului de mai târziu,anul 1872- 1873. Acest lucru a fost posibil fiindcă m-am încăpăţânat multă vreme să nu predau acest catalog Arhivelor Statului.Mergând din poartă în poartă,că nu se putea altfel, de folos mi-au fost şi unii oameni de cultură la care am găsit fotografii şi alte documente.
Am lucrat câteva luni bune ,după ce mi-am adunat materialul documentar,la realizarea monografiei.Îmi aduc aminte cât tânjeam să merg cu ai mei la plimbare,la iarbă verde,în mijlocul naturii,dar nu-mi permiteam aşa ceva, că trebuia să dau zor a termina cartea pentru a fi tipărită înainte de centenar.Cum pe atunci editarea unei cărţi presupunea o mare rigurozitate,a trebuit să merg cu monografia la minister de mai multe ori ; întâi pentru a fi verificată,apoi pentru controlarea felului în care s-a ţinut seama de indicaţiile şi sugestiile date şi numai după aceea pentru a se primi aprobarea de a fi tipărită. În sfârşit după toate acestea, spre mulţumirea mea şi a celorlalţi, monografia a fost tipărită în anul 1973.
Cartea a fost apreciată de cei care au citit-o,ceea ce m-a bucurat.Ca să nu pară înfumurare,voi da câteva fragmente din unele scrisori.primite.:
“…………..până mai veniţi pe la Reşita,aş vrea sa vă felicit pentru izbânda dumneavoastră atât de frumoasă, meritorie.Cartea – nu mai e nevoie s-o spun eu – e frumoasă şi utilă.V-aş ruga să faceţi cumva să ne parvină încă trei exemplare pentru noi(după regulă) şi trimiteţi Institutului de lingvistică din Cluj ( tov.Doina Sucu ) şi Bibliotecii municipale din Timişoara ( tov. Mihai Ianculescu }care m-au rugat să le fac rost de câte un exemplar.V-aş mai ruga s-o trimiteţi la redacţiile câtorva publicaţii ca, în felul acesta, să poată fi cunoscută.La ziarul “Flamura”, vă fac eu o recenzie cât de curând.”Scrisoarea aceasta din care am dat fragmentul de mai sus a fost semnată de I.Ioniţa ,redactor la ziarul “Flacara” din Reşiţa,în15 XII 1973.
Iată un alt fragment din scrisoarea profesorului Al.Mitru din Bucureşti datată 19 XII 1974 ,care primise monografia mai târziu , adică după sărbătorirea centenarului. “……………..cartea care,contrariu parerii Dv. ( este vorba despre părerea mea personală, că nu prea mă lasam flatată de aprecierile primite }este o realizare cu totul remarcabilă,bine scrisă şi cu mare putere de evocare Imi voi permite să folosesc acest prilej pentru a face unele comentarii pe marginea ei,fie în presă,fie intr-una din emisiunile radiofonice la care colaborez.
Cartea mi-a fost cerută pentru lectură şi de profesorul Ion Dongorozi (fost cândva şi prefect de Caraş – Severin )şi care după cum ştiţi este unul dintre scriitorii noştri bine cunoscuţi şi apreciaţi dintre cele doua războaie. “
Cu ocazia drumurilor mele la minister,am pus şi problema acordării liceului, numele generalului Ion Dragalina ,nume pe care îl pierduse după reforma învăţământului din 1948,când unindu-se cu liceul de fete, se va numi liceul mixt.Ministrul de atunci mi-a spus că şi alte licee din ţară au solicitat acest lucru,dar să mai aşteptăm ,că nu este încă momentul potrivit.Am aşteptat,dar momentul potrivit n-a mai venit şi eu între timp m-am pensionat.Mă bucur că cei care au urmat la conducere după mine au continuat demersurile în acest scop şi azi liceul se numeşte “General Dragalina”
Era toamna anului 1974,o toamnă caldă ,plăcută,frumoasă ca toate toamnele din acea vreme şi spun aceasta,pentru că în anii de acum,acest anotimp ne cam face suprize aducându-ne zile cu ploi,frig şi vânt.Oare să fim noi oamenii de azi mai răi ca oamenii de-atunci? Zilele de 28 şi 29 septembrie parcă se pregătiseră pentru marea sărbătoare a centenarului.Atâta soare,atâtea flori,atâta mişcare şi entuziasm în rândul oamenilor şcolii ca şi în rîndul locuitorilor oarşului. Elevii cu buchete de flori înşiruiţi de o parte şi de alta, de la intrarea în liceu până în parcul central, întâmpinau cu aplauze invitaţii ce soseau din întreaga ţară .La staţia de radioficare a şcolii,se transmiteau cântace de bun venit ,iar profesoara Luca Georgeta trecea în revistă viaţa liceului cu cele mai importante evenimente de la înfiinţare până în momentul acela. Această primire i-a impresionat plăcut pe oaspeţi sporindu-le emoţiile. După această întâmpinare emotionantă,s-a intrat in desfăşurarea programului zilelor centenarului, pe care îl dau în continuare,în forma în care a fost scris pe invitaţiile trimise oaspeţilor.
28 septembrie 1974
Orele 9-11 Primirea oaspeţilor,vizitarea expoziţiilor,a laboratoarelor ,a bibliotecii,a cabinetului de ştiinţe sociale,a muzeului de biologie.
Orele 11-14 Sesiunea festivă de comunicări ştiinţifice:
Ţârcovnicu V “Locul liceului din Oraviţa în istoria învăţământului din Banat”
Istfan N. – “Oameni de seamă ai Caraşului ,absolvenţi ai liceului din Oraviţa”
Novac M. – “Rolul pe care l-a avut liceul din Oraviţa la ridicarea nivelului de cultură al maselor de oameni ai muncii din zona Caraşului”
Stolojan V. – “ Rolul liceului în formarea de oameni necesari culturii şi economiei socialiste în etapa actuala.”
Luca Gh. – “Contribuţia liceului la dezvoltarea vieţii spirituale a oraşului Oraviţa”
Miclău P. – “Poezia lul Mihai Novac”
Orele 17-18 Adunarea festivă a unităţii de pionieri.
Orele 18-20 Şedinţe festive ale cercurilor pe obiecte (lb.româna,stiinţe sociale, fizică, chimie }
29 septembrie 1974
Orele 10 – 12 Adunare festivă
Orele 12—13 Sărbătorirea pensionarilor din ultimii ani
Orele 13,30—16 masa comună
Orele 18—20 Spectacolul artistic festiv
Acesta a fost programul pe care ni l-am dorit şi din câte mi-aduc aminte,s-a respectat ,cu excepţia unor omisiuni,fiindcă unul sau doi dintre cei propuşi nu şi-au prezentat comunicarea stiinţifică.Cine a fost şi din ce cauză nu mai stiu ,fiindcă s-au scurs de atunci 38 de ani.
Este îndreptăţit. oricine să se întrebe de ce centenarul s-a sărbătorit în anul 1974 şi nu în anul 1973,când de fapt deschiderea clasei aI-a a şcolii civile a avut loc în luna martie a acestui an?Pentru că până la terminarea clădirii localului şcolii civile,această clasă şi clasa a II- a vor funcţiona în şcoala particulară a lui Iosif Vrabetz..Abia în 28 iunie 1874, se face predarea oficială a clădirii terminate a şcolii. Iosif Becker responsabilul comitetului de construcţie dă în primire clădirea lui Alexandru Peter,preşedintele din acel timp al comisiei şcolare.
Voi zăbovi asupra spectacolului artistic festiv cu care s-au încheiat zilele centenarului, fiindcă acesta a impresionat profund întreaga asistenţă şi a avut un îndelungat ecou în tot oraşul şi nu numai. Pentru a se cunoaşte peste timpuri,mă străduiesc ca prezentarea lui sa fie cât mai fidelă..

Programul artistic închinat sărbătoririi liceului

Moto muzical :
Pentru leagănul de vise,
Pentru porţile deschise ,
Şcoală dragă,iţi aducem azi în dar
Mulţumire şi urare
La a ta aniversare,
La măreţul centenar..
E centenar în şcoala mea,
E centenar.
Pavel Elena– Cu inimile încărcate de lumină şi de flori
Venim la sărbătoarea batrânului şi tânărului nostru liceu
Care –n 100 de ani ,cu braţele deschise,
Ne-a luminat conştiinţa şi-n suflet ne- picurat comori
Budugan Eugen– La a şcolii sărbătoare
Inălţăm un cânt ales
Cârdu Daniela– E ziua când a suta generaţie
Omagiază istoria acestor porţi deschise
Celor ce minte-au vrut să-şi lumineze
Să fie strajă şi scut pamântului ce îi hrăneşte
S-aprindă pe stindarde o singură chemare:
Toţi– Libertate şi-a patriei înălţare !
. Fond clarinet………
Popovici Elena -Să scoatem din hrisoave comori adevarate
Pe plaiuri vechi natale să ne purtăm cu gândul,
Să reînviem trecutul pe plaiuri cărăşene
Lumina muncii ce am depus-o-n vreme.
Codreanu C. – Vatră veche şi bogată,al cărei început se leagă poate de începutul neamului nostru însuşi,ţi-a fost dat să te înalţi pe-un pământ în adancurile caruia pulsa inima aurului şi a aramei.
Calen Romeo– Străveche vatră de lumină şi cântare ai cunoscut din vremuri imemoriale asprimea încrâncenata a muncii.
Oamenii tăi plămădiţi pe aceste locuri din vremea lui Traian şi Decebal
au învăţat să smulgă pământului sclipirea metalului preţios.Au luptat crâncen cu duritatea de oţel a stâncii ,dar şi cu duşmanii ce-ţi
pârjoleau în răstimpuri pământul.{ fond muzical-cântec revoluţionar}
Oamenii acestui pământ care şi-au călit sufletul şi braţele în luptă cu
asprimea stâncii au învăţat un alt adevăr mai pur decât strlucirea
aurului pentru care trudeau.
Toţi – Adevărul luptei împotriva asupririi naţionale şi sociale,
Cor fete{ “ Eroi au fost, eroi sunt încă “}

Corbeanu Gina: A mai trecut o vreme.Infrăţiţi în muncă şi luptă români,maghiari,germani ai acestor locuri şi-au unit sufletele şi gândurile într-o fierbinte dorinţa,aceea de a-şi lumina mintea,de a se adapa la izvorul curat al ştiinţei şi culturii.
Toţi – N-a fost uşor.{ fond pian acorduri}
Vidoni Sorin-A trebuit să treacă decenii de framântări şi umilinţe.Oligarhia de la Viena n-avea bani de dat pentru ca vlăstarele românilor ,maghiarilor şi germanilor de aci să-si lumineze mintea. -Divide et impera –dicton al invrăjbirii şi ignoranţei nu se împaca cu setea de cunoaştere a celor ce trudeau pe acele locuri.
-Această neostenită sete de a şti a fost însă mai puternică decât piedicile pe care stăpânirea le-a aşternut pe drumul spinos al cunoaşterii.Astfel,rod al efortului de decenii,ia fiinţa în 1873,şcoala civilă din Oraviţa.
Adam Rozina-Aşa a fost la început de tot:
Şcolarii se strângeau în doua cămăruţe
Contra unei taxe prea greu de plătit
Să buchisească cifrele de socotit
In spaţiul neîncăpător
Cu săli mărunte şi întunecoase
Cu bănci bătrâne,aer neprimitor
Abia lumina-ncearca să se ţese.
Puţini pot înţelege era-n care
Primii şcolari în clasă se dăruiau luminii,
Când vorbele primului dascăl
Cu mirosul pământului crud
Au ars în ochii de scântei
Şi în strădania micuţilor stingheri
De-a face condeiul să alunece
Pe mica lor tăbliţă
Aşa cum ei dictau{ cor fete “De la noi”}
Popovici Elena – Bătrân liceu născut acum un veac
Izvor de învăţături şi-nţelepciuni
Înmărmurite zidurile-ţi tac
Dar de-ar vorbi, o câtea-ar spune!.( pauză cor}
Popa Carmen – Ar povesti de puiul de ţăran
Venit cu traista-n spate de departe
Cu trupul ostenit ,umil sărman,
Cu sufletul secat de soare şi de carte
Komistek E.-Ar spune despre dorurile lui
Beliciu E. – Despre-nfrângeri, visuri sau speranţe
Cârdu Daniela – Despre emoţia dulce a succesului
Popovici Elena – Despre început de an şcolar
Corbeanu Gina – Despre vacanţă
Maushamer Oscar -De teze ,de examene ,de cântece ,de toate
Câte-au fost emoţii,bucurii, dureri,
Pierdute în atâtea toamne,ierni şi primăveri
Budugan E. – Aşa a fost atunci ,de mult,când visul secular al neamului
S-a prefăcut în faptă
Toţi – Când ne-am unit cu ţara
Hotar lângă hotar{fond muzical “Pe-al nostru steag”}
Tămaş – Trebuia o furtună să schimbe ce-a fost rău
Să aşeze naţiunea în rostul său
Anul ’18 din veacul 20
Intâi Decembrie,Alba Iulia,mulţime zeci şi zeci
Banatul şi Ardealul,românii fraţi de lege
Popovici A.– De-atunci în şcoala mea iubită răsună vorba românească
E o dorinţă împlinită
Ce-a fost porunca strmoşească{fond muzical “Limba noastra”}
Adam Rozina -O pioasă ceremonie de întoarcere în timp
Laudând pe acei cu inimi care idealuri de cultură au slujit
Croitoru– Iosif Vrabetz, primul director al şcolii comunale orăviţene,Simion Mangiuca ,luptătorul democrat.
Vidoni Sorin – Pe Eminescu şi Bojincă şi acest bust şi multe încă
Ni le-a lasat sculptorul,cărăşanul Ladea Romul.
Merceanu Doru– “Drumuri şi popasuri bănăţene”
Şi “Lume fără cer”sunt un ecou
Al sensibilităţii cărăşene
A regretatului nost’ scriitor Virgil Birou
Pe cei ce ne-au lasat în dar
Perle de melos popular
Pe profesorul Lighezan
Îl cânta şcoala an de an {“Bagă, Doamne, luna-n nori”}
Chisăliţă M.-Stimatului profesor Drugărin
De şcoala românească făurar
Noi îi promitem astăzi să venim
Şi l-al domniei sale centenar
Eu nu cred că-i de mirare
Că-i şi azi cum a fost ieri
Fiindcă dumnealui ştim,are
“Ani din patru primaăveri”
Grigoriţă L. – Pe toţi vă văd aci-mprejuru-mi
Chiar dacă-n spaţiu singur stau
Purtaţi în steag..Câtă lumină,
Azi chipurile voastre au!
Voi vreaţi atunci această lume
S-o framântaţi într-un nou lut.
Iată! Şiroaiele sudorii
Azi ploi de aur s-au făcut.
Maushamer O.– Pe drumul lung al vieţii,
Au mai trecut decenii
Mai triste, mai senine, mai calme
Framântate de suferinţe şi spaime
Batrân liceu,neclintit în vremi de răstrişte,
Ai răspândit lumină pentru minte
Atâtor generaţii câte au trecut prin tine,
Purtând făclia vie înainte
Beliciu Liliana – Veni apoi măcelul.Flagel fără pereche
Şi ţi-au pierit în floare copiii-n foc şi sânge
Plângeau bătrânii dascăli
Şi inima-ţi strvăche s-a frânt
Durerea mută nu mai putea a plânge.
Şi a venit apoi o zi cum n-a fost alta {“Mândră zi a libertăţii”- fond muzical}
Şi-n August 23
Lumini ce schimbă-a lumii faţă
O zi de slavă şi temei
Ce ne-a adus o nouă viaţă
Popa Carmen – Partid !
Cuvântul acesta îl pronunţ ca pe un imn
Că tu ai rostit cuvântul minune
Ce te doare omule? Spune!
Şi ne-ai dezlegat de cumplita povară
De-atatea răspunsuri ce ne-ncovoiară
Budugan Eugen – Şi ieşit din albul ceţii caier,
Se scula oraşul cum il ştii
Mirosind a şantier prin aer
Şi a cete gureşe de copii{“Cântare României Socialiste”,”În munţi de cărbuni”}
– Noi am pornit cu soarele în frunte
Răsfrânt în ea cu focuri de oglindă
Cu inima pământul să-l cuprindă
Cu braţul orice spadă să înfrunte.
Minuni se nasc din mâini nepieritoare
Din plai orăviţan îşi iau noi fapte zboruri
Izbânzile,chiar dacă nu-s uşoare,
Le va ivi cu truda sa poporul.
Maushamer Oscar – Palate, blocuri noi,uzine
S-au făurit prin neobosita-ţi muncă
Şi fără să te lauzi poţi spune că
E un ceva aici şi de la tine {“Glorios partid “- fond muzical } În fiecare an vine un alt septembrie şi fiecare îl aşteaptă şi tu-l primeşti
Cu spaţii mai mari în tăcere solemnă
Până-n zilele întrebărilor luminat de surâsul lor tânăr.
Popa Carmen – Tu ai primit pe toţi copiii cu braţele întinse
Şi ne-ai întrebat din ce meleaguri
Venim aici. În ale tale clase,
Ne strângem azi ,cu inimi neînvinse
Tu, liceul meu, n-ai să îmbătrâneşti niciodată
Tu, prin noi vei trece peste geografia
lucrurilor
Zidul tău e rupt din soare cu atâta putere şi lumină,Încât te sprijini de el încrezător prin vremi,
Lacom de armonie, de culoare şi de soare.
E dimineaţa şi tu rostogoleşti cercul soarelui
De-alungul zidurilor tale.Tu nu vei şti
Cât aripa ta maternă va fi cârma voinţei noastre
Interiorul tău e pur şi tinerii vor veni să înveţe
Komistek Elena M-ai face iarăşi mică sub mâinile-ndrăgite
Ale învăţătoarei care să scriu m-a învăţat
Să-i sorb din buze mierea poveştilor ţesute
În anii-n careGreuceanu şi Prâslea aripi ne-au dat.
Pavel Elena – Nu ne vom putea despărţi niciodată,
Voi trece prin ani cu tine în inima mea
Cu coridoarele pe care cândva paşii noştri au călcat,
Cu colegii lângă care am visat,
Cu sufletul deschis al dascălilor care ne-au legănat
Visurile şi ştrengăriile şi gândurile şi inimile.{“În rândul patru banca de la geam”}
Peia Mihaela -Şi paşii tot liceul ne-a învăţat
Să calce apăsat
Ne-a învăţat să visăm , să cântăm ,să iubim.
Ne-a învăţat să învăţăm.
Şi vom călători şi noi odată
Departe de-astă şcoală mamă
Şi va ramâne-n urma noastră
Doar tremurarea unui gând
Ca umbra plopilor din faţă
Alunecând…..alunecând….. {“Gaudeamus” }
Tămaş Urare leagăn al copilariei!
Urare vouă ,ani o suta !
Toţi – Şi dumneavoastră, dragi profesori ,
Ce-aţi continuat istoria acestei şcoli abia-ncepută
Cârdu Daniela – Adresându-se absolvenţilor,poetul Mihai Novac,profesor la liceul din Oraviţa, a imaginat în versuri maiestre,farmecul revederii al intâlnirilor colegilor după ani şi ani
Chisăliţă M. – Liceul nostru – Alma Mater
Zvâcnind mereu din vechiul crater
Îşi cheama puii ,rând pe rând
Din oastea lui de miez de veac
Şi lupta anilor frumoşi
Adolescenţi în bivuac
Voi sunteţi cei mai credincioşi
Maushamer Oscar – Il revedeţi a câta oară?
Nu cumva unii ca bunici?
Şi parcă dorul se strecoară
Să fiţi în bănci, să fiţi iar mici,
Dar nostalgia tinereţii
Se risipeşte.Forţa legii
Vă cheamă iar in ritmul vieţii
Să intre-n horă toti colegii
Şi din trecut, din azi ,cu spor
Să-ntindem punţi spre tărm cu zâne
Spre şi mai falnic viitor,
Spre revederile de mâine.
Grigoriţă Lucian – Peste ruine încă fumegânde
Învingând scrumul se-nălţau din lut
Primele flori cu lujere plăpânde.
Speranţa,visul,dorul spre mai bine
Prinseră glas în cântece senine.
Komistek Elena -Străvechiul meu oraş din colţ de tară,
Trezit din nou la viaţă spre lumină
Acum 30 de ani cum te cântară
Romantici absolvenţi de-odinioară!
Duet:Popovici Elena şi Beliciu Liliana
În lume sunt oraşe minunate
Le-am străbătut pe rând,pe rând,pe rând
Vazut-am străzi frumoase şi curate
Ce nu le voi uita nicicând
Dar gândul meu se-ndreapta-n altă parte
Spre-un oraşel micuţ de undeva,
De unde sunt acum plecat departe
Şi unde a ramas inima mea.

Departe ,undeva-ntr-un colţ de tară,
E-un oraşel micuţ cum rar găseşti
Aclo parc-i veşnic primăvară
Şi e frumos atuncia când iubeşti
Acolo cerul e albastru-ntr-una
Şi soarele străluce tot mereu
Acolo mai frumos răsare luna
Totu-i frumos în orăşelul meu

Duet:Popovici Elena şi Beliciu Liliana
Când în gară tu soseşti,
Vrând spre oraş să porneşti,
Chemi o birjă sau taxi
Dar astea sunt rari aci

N-avea curse nici tramvai,
Avea carobuz cu cai,
Dar cazi iute de acord
Mergi cu Bubi c-al sau Ford.

Oraviţa e-un oraşel
Aşa cum sunt multe ca el
Nu sunt nici blocuri, nici palate,
Nu sunt nici multe străzi pavate.

Oraviţa cum este ea,
Mi-e dragă că e urbia mea,
Deşi când mă plimb cu o fată ,
Mă şi vorbeşte lumea toată.
Peia Mihaiela – În acelaşi spectacol ,tinerii interpreţi ,iubind cât mai mult oraşul lor , cântau:
Trio:Beliciu L.,Popovici E.,Peia M. – Oraviţa mult s-a schimbat
Ea nu mai e ca altadat’
Vezi ici ,colea câte-un palat
Şi străzile i s-au pavat

Oraşul atunci mare va fi
Cu mai multe primării
Sectoru-ntâi înspre oraş,
Sectorul doi inspre ogaş,

Setorul trei la Lacul Mic ,
Iar patru la gară-l prezic,
Răchitova în suburban,
Plecăm cu trenul aerian.

Noi filme bune vom vedea
Turnate la Oraviţa
Pe fotbalişti îi vom vedea
In meciul din divizia A.

Oraviţa se va schimba
Şi multe fabrici va avea
Şi dintr-un oraşel banal
Va fi un centru industrial.

Goagy MargaretaPe scena celui mai vechi teatru din ţară, glasul marelui nostru Eminescu ca şi vioara lui George Enescu au răsunat ca o poruncă: Fiii acestui colţ frumos de ţară să păstreze tradiţia culturală a înaintaşilor! Multe generaţii de elevi care au trecut prin liceul nostru au urcat şi pe scena bătrânului teatru.
Pavel Elena– Se recită primele strofe din poemul “ Luceafarul” de M. Eminescu
Cârdu Daniela –Luceafăr al versului românesc,a trebuit să treacă 100 de ani din clipa binecuvântată , când ai văzut lumina, ca să poţi fi sărbătorit cu adevarat într-o tară liberă aşa cum ai vrut-o. Liceul nostru ţi-a închinat în semn de preţuire, în ianuarie 1950,un spectacol de înaltă ţinută artistică.
Maushamer O. Recită poezia “Ce-ţi doresc eu ţie ,dulce Românie “ de M. Eminescu
Chisăliţă M.– Recită poezia “ O rămâi “
Duet:Beliciu L şi Popovici E. “ Sara pe deal”
Calen Romeo După doi ani ,cortina îşi ridica iar faldurile sale.Alţi tineri liceieni dădură viaţă cu succes eroilor lui Caragiale.
Popa Carmen şi Kalen Romeo – Interpreteaza scena Veta- Rică din comedia “O noapte furtunoasă”.
Goagy Margareta – Promoţiile toate câte- au trecut prin şcoală,
Continuând cu cinste tradiţia culturală
Au prazentat pe scenă spectacole alese
Şi au cules buchete de lauri şi succese
Codreanu C. – Să le-nşirăm pe toate
Ar fi peste putinţă
Liceul le păstrează
Caldă recunoştinţă
Chisăliţă M. – Au mai fost ,au fost mai multe:
“Nota zero la purtare “
Şi programe de brigadă
Şi montaje literare
Tămaş – În ultimii ani s-au obţinut numeroase premii:
Corul – Se cântă “Copilărie”
Merceanu D.-solist instrumentist-Cântă doine şi un joc.
Kârpian A.şi Tămaş,grup vocal-Cântă melodii populare:
„Ce vii, bade, târzior”,”Înflorit-a ruguţu’ ”
Tămaş – Brigada artistica de agitaţie
Pavel Elena – Zorii zilei se revarsă
Peste parcuri,străzi şi case
Bună dimineaţa soare, bună dimineaţa viaţă!
Calen Romeo – Salut zvonului de muncă
Ce-n văzduh se înălţase,
Laudă patriei iubite
Liberă biruitoare
Salut ţie, zi albastră
Perlă în şiragul vieţii
Laudă muncii creatoare
Dragostei şi tinereţii.
Beliciu L. – Tinereţea mea comoară,
Floare rară între flori
Fiindcă ştim că timpul zboară ,
Nu te vom lasa să zbori.
Pană ce vom da vieţii,
Ţie ,patriei iubite,
Ce este mai bun în noi,
Iubire ,visuri împlinite.
Codreanu Codruţa – Drumuri largi s-aştern în cale
Ori pe care le-am alege,
Prin muncă şi-nvăţătură
Rod bogat noi vom culege.
Să cântăm de dragul vieţii
La-nceput de zi şi faptă,
Să cântăm şi tinereţii,
Fericirii ce ne-aşteaptă.
Se cantă : “De dragul tău cântăm ,o tinereţe! “
Merceanu Doru – Alături de concursurile artistice au contribiuit la sporirea prestigiului liceului nostru şi întrecerile sportive.
Adam Rozina– Ultimele trei decenii amplifica şi mai mult rolul liceului nostru în activitatea cultural-sportivă a oraşului .
Calen Romeo – La rândul său liceul, lăcaş de cultură s-a pregătit mereu pentru a corespunde cerinţelor: învătământ mediu general ştiinţific şi umanist,secţia serală şi fară frecvenţă.
Chisăliţă M. – Vorbeşte despre extinderea liceului ca spaţiu,clase, număr de elevi.
Calen Romeo– Am săpat şanţuri şi canale
Maushamer O. – Pomi peste tot noi am plantat
Crescând în trepte cincinalul ,
Cum partidul ne-a –nvăţat
Corbeanu Gina– Nimic din viaţa acestui oraş
Nouă nu ne-a fost străin
Am învăţat, am muncit, am cântat,
Am făcut sport
Goagy Margareta – E fericită-mprejuraea
Cum nu se-ntâmplă atât de des
Să prăznuim aniversarea
În anul marelui Congres
Croitoru Elena – În inimi noi purtăm faclia
Comunistelor îndemnuri
Ce-au făcut din România
Ţară mândră peste vremuri
Adam Rozina – Carte ,munca,echitatea,
Drepturi sacre omeneşti
Ca şi pacea ,libertatea
În ţara noastra găseşti
Corul cantă în final “Poporul ,Ceauşescu,România”

Colectivul de creaţie a acestui program artistic:Creţiu Elena,Horja Maria,Calen Ion,Măran Adam
Instruirea corului: Sperlea Nina
Acompaniament:Măran Adam
Regia:Calen Ioon
Scenografia:Calen Ion
Toate lucrările referitoare la centenar,ca şi acest program artistic au fost dactilografiate de secretara liceului Ciuvaţ Rodica,cea care era mereu veselă, cu râsul pe buze,care din păcate nu mai este printre noi.M-am gândit mereu la ea ,când am lucrat la aceste pagini. Nu aş fi fost în stare să le redau cu veridicitate ,dacă atunci nu mi-ar fi venit ideea de a pretinde să se scrie totul pe hârtie, pentru a rămâne peste vreme.În acest scop, ulterior, am înregistrat acest program artistic pe banda de magnetofon,pentru care am întâmpinat multe greutăţi,fiindcă trebuia să scot anumiţi elevi de la ore,dar le-am învins, din dorinţa de a lăsa generaţiilor viitoare şi acest document fonic,deşi acum magnetofonul nu mai are căutare.
Centenarul ne-a dat multă satisfacţie,dar şi mult stres, multă bătaie de cap,multă epuizare din punct de vedere fizic şi psihic.Eu una am simţit-o din plin,fiindcă toate firele organizării duceau la mine.Fiind directoare,fiecare,de la femeia de serviciu pâna la cel mai
vechi profesor,de la elevi la părinţi, de la autoritaţile locale la cele judeţene,veneau cu întrebări ,informaţii,păreri,de care trebuia să ţin seama şi să soluţionez toate problemele ce se iveau. Şi toate acestea curgeau ca pe bandă rulantă, de dimineaţa până seara şi le primeam ,fie că eram la birou,pe coridor,în curte,pe stradă,oriunde mă găseam.Îşi poate cineva închipui ce înseamnă să fii în permanenţă solicitat,să urmăreşti dacă fiecare a îndeplinit ceea ce avea de făcut,de la cel mai mic lucru până la cel mai important,să intervii unde nu te mulţumea felul în care s-a lucrat,etc…? Nu.Numai cel care a trecut prin aşa ceva, îşi poate da seama.Plus că în zilele centenarului ,solicitarea a fost maximă şi emoţiile pe măsură.A trebuit să discut cu o mulţime de persoane, aşa încât, la final ,când totul s-a încheiat cu brio ,dacă pot spune aşa,eu n-am mai putut vorbi.Nu este de crezut ,dar aşa a fost,ca-ntr-o pagină de legendă.sau de basm,ca şi când unul din eoii acţiunii, într-o anume situaţie ,işi pierde graiul.Ţin minte că venise un reporter de la radio pentru a-mi cere un interviu .Nefiinnd în stare să vorbesc,i-am facut semn cu mâna că nu se poate şi-am plecat acasă.Nu ştiu dacă am mai mâncat sau nu , cred ca nu ,dar am dormit o zi si-o noapte, fără întrerupere,până mi-am revenit.Şi atunci au început întrebările pe care mi le puneam referitoare la situaţia în care mă aflam, la o posibilă sau imposibilă revenire la normal. ..Noroc că aşa ca într-un basm, mi-a revenit graiul şi totul s-a terminat cu bine.
Se poate pune însă întrebarea dacă s-a meritat acel sacrificiu? S-a meritat din plin,fiindcă acea sărbătorire a liceului a rămas în amintirea celor care au participat şi a celor care n-au participat,dar care au învăţat şi au activat în acest liceu,iar ecoul ei va fi o punte de legătură peste generaţii.Ce poate fi mai frumos! Ca o dovadă,dau mai jos cronica culturală întocmită de unul dintre participanţi ,acesta fiind profesorul Romulus Iacob Pupu din Ploieşti.
Centenarul liceului din Oraviţa
Liceu bătrân,cetatea tinereţii,
Cu suflet larg,înaripat spre spaţii,
Ai îndreptat atâtea generaţii
Pe-urcuşul greu al drumurilor vieţii.
……………………………….
Ţi-e inima de bucurie plină
Şi ai uitat urcuşul greu ,povara
Când sub o nouă ,darnică lumină
Cu fiii tăi ,azi se mândreşte tara
Stefania Novac:{“Generaţii- omagiu liceului centenar”}
Adevărat popas de duioşie de nespusă bucurie a fost sărbătorirea în zilele de 28 şi 29 septembrie 1974,a jubileului de 100 de ani a reputatului liceu real-umanist din orăşelul bănăţean Oraviţa,unde au învăţat carte,au început să înţeleagă rosturile lumii,şi-au descoperit aptitudinile,au legat şi strâns prietenii trainice,şi-au făurit caracterul şi-au format idealul de viaţă zeci şi zeci de generaţii de intelectuali cărăşeni,muncind azi entuziaşti pe toate meleagurile înfloritoarei noastre patrii socialiste.Jubileul a vorbit emoţionant despre salba generaţiilor,despre ridicarea pe culmi tot mai înalte a făcliei de lumină ce trebuie purtată cu onoare.
Profesorii reuniţi au făcut cinste liceului centenar:scriitorul: Damian Izverniceanu,ilustrul folclorist şi compozitor Nicolae Lighezan,profesorii poligloţi Carol Tarnoi şi Iuliu Deak,istoricul bănăţean emerit Traian Simu, latinistul intransigent Axente
Ţăranu, medicul scriitor şi popularul animator cultural Dr.Ion Ţeicu,filozoful erudit Dr.Iosif Brucăr,finul pedagog Constantin Popescu,iscusitul vorbitor Constantin Brebeanu,atletul polisportiv Petre Tol,plecaţi mai de mult sau mai de curând pe câmpiile Elizee.Din Franţa prietenă ,a servit aici delicatul poet profesorul Victor Herlemont din Dunkerque. Profesorii în viaţă care au slujit în această şcoala constituie o puternică pleiada:
directoriiMihai Petricoane Drugărin,Blanca Iulia Corcan,Nicolae Jucu, Ion Buzea,Constantin Onu,Vasile Ghibedea,Mihai Novac,Gheorghe Raia,Mihai Milutin,Dr.Victor Boris Ţârcovnicu, Aurel Crăciun,Toma Mihalache,Traian Doran,Victoria Popa şi profesorii Iulian Jura,Ionel Jianu,scriitorul Ion Stoia-Udrea,Dr.Francisc Klima,Elena Raia,Rada Ciorogariu,Vasile Vărădeanu,Georghe Sârbovan, Nicolae Sasu,Constantin Caminic, Vasile Popa şi atâţia alţii…….
Printre membrii comitetului şcolar din anul înfiintarii {1873},găsim numele lui Simion Mangiuca,academicianul de mai tarziu,cel al scriitorului Ilie Trăilă şi al multor cetăţeni renumiţi orăviţeni.: Baltazar Munteanu,August şi Iosif Knoblauch şi Luis Maderdspach
Lung este şirul elevilor celebri ai liceului citaţi omagiali în impresionantele cercetari ale profesorilor Nicolae Isfan şi Gheorghe Luca: doctorul oculist Gheorghe Crăiniceanu,Dr.Iosif Siegescu,profesor universitar la Budapesta,celebrul sculptor bănătean Romulus Ladea,scriitorul bănătean Virgil Birou,Dr. academician Coriolan Drăgulescu,Zeno Gropşan,Dr. Iova Firca,Dr.Gheorghe Ciulei,cei trei profesori universitari din Bucureşti:Dr. Paul Miclău ,Dr.Viorel Ranga şi Dr.Nistor Prisca.,Dr.Gheorghe Chercotă,Dr.Iosif Ristici,Dr.Gheza Deutsch,Dr. Adrian Volcinschi,ing.Dr. Gheorghe Copăceanu,Dr.Cornel Drugărin,Dr.Ion Sulea-Firu, Colonelul Ion Madru,lectorul universitar Francisca Itu,,profesori universitari din Austria Eugen Munteanu {Graz}şi Tibor Lichtfuss {Innsbruck}, scritorii Traian Ieremici,Ilie Ienea,Pavel Bellu,epigramistul Ion Mioc,Aurel Bugarin,Vasile Creţu,Nicolae Irimia,Maria Potoceanu,Vasile Ranga,poetul de rară frumuseţe şi profunzime Gheorghe Azap,activistul C.C.al P.C.R.profesorul Alexandru Ghitera,Damaschin Mioc cercetator la Academia Română,prof. universitar Dr.Octavian Berlogea,fost ministru al Sănătăţii şi mulţi alţii.
Spectacolul artistic festiv a istorisit impresionant trecutul şi munca actuală a elevilor şi profesorilor liceului oraviţean,reflectându-le sârguinţa şi talentul.
Au fost prezenţi membri ai comitetului judeţean de partid,în frunte cu Dr.Trandafir Cocârlă prim secretar al comitetului judeţean de partid care a salutat sutele de oaspeţi din toată ţara şi a felicitat pe inimoasa directoare a liceului, profesoara Victoria Popa şi entuziastul ei colectiv de muncă,aratând că le revine sarcina de onoare de a forma oameni pe masură coordonatelor vremii.
Fostul elev de frunte al liceului,Ilie Zaberca a urat din inima liceului centenar să urce tot mai sus:excelsior!
Sărbătorirea cetenarului glorios al liceului orăviţean a fost prin – expoziţia festivă,bogatele laboratoare,înalta tinută a sesiunii de comunicări,prin minunatul spectacol festiv – un popas de rodnic bilanţ la cumpăna de veacuri şi prilej de duioase amintiri din anii adolescenţei şi tinereţii cântate de poetul orăviţean Mihai Novac:
“Tinereţe- crâng în floare,joc de vreri,
Ani din patru primăveri,
Tinereţe – cărăruie de lumină,
Zumzet harnic de albină-
Ce altceva mai de preţ e ?
––––––––––––––-
Tot ţi-e drag, frumos e tot şi-n ochi ce- aduni
E cât şaptele minuni
Ale lumii, tinereţe- foc de sânge
Ce nu poate apa stinge………
Dar din cer cu multe feţe,
Tinereţe, tinereţe……………….”
Neaua vremii a nins din belşug creştetul foştilor elevi ai liceului orăviţean, dar în suflet le-a rămas caldă recunoştinţă faţă de acest liceu, faţă de distinşii lui profesori din trecut şi din prezent şi faţă de elevii săi şi azi sunt stăpâniţi de o caldă admiraţie pentru tot ce s-a realizat de-a lungul vremii.

Anunțuri

6 răspunsuri »

  1. M-am bucurat citind articolul d-vs și da, sincere felicitări pentru frumoasa realizare a evenimentului pe care l-ați descris, munca deosebită pe care a-ți depus-o (împreună cu colaboratorii) la pregătirea centenarului și la întocmirea monografiei care va rămâne o frumoasă și prețioasă mărturie. Toate cele bune !

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s