Oraviţa,oraşul maturităţii mele

Standard

AŞEZARE GEOGRAFICă
Oraşul Oraviţa aşezat la întretăierea drumurilor Reşita – Anina, Moldova – Bozovici şi la îmbinarea şesului cu dealul şi cu muntele,cunoaşte o notă specifică de dezvoltare al cărei timbru este reliefat rând pe rând, atât de peisajul patriarhal cât şi de cel urbanistic, căci pe lângă frumuseţea naturală a locurilor împrejmuitoare trebuie amintit faptul că această aşezare omenească se remarcă de la primele ei începuturi ca un centru industrial.
Poziţia încântătoare a Oraviţei, cu păduri bogate, cu stânci pleşuve cu ape limpezi şi cascade cu un climat sănătos face dovada unei regiuni propice pentru dezvoltarea economică şi pentu reconfortare .Frumuseţea acestui oraş a inspirat cu aproape 140 de ani în urmă pe poetul Iosif Vulcan care i-a dedicat versurile pe care le-a publicat în „Familia”nr.38 din 11 octombrie 1874:
„ Eşti mică ,dar plăcută ca zorile frumoase
Modestă ,dar bogată ,ai farmec graţios;
Ascunsă jos în vale ,prin dealuri păduroase
Eşti tocmai ca mărgeaua în fundul mării jos

Şi eşti grădină scumpă în care înfloresc
Ghirlande-ncântătoare de mândre dalbe flori,
Frăţia şi iubirea aici trăiesc frăţeşte
Şi ele dimpreună fac multe sărbători”1), ((Versuri citate de Sim.Sam.Moldovan în „Oraviţa de altădată şi teatrul cel mai vechi din România”,1938, p.9-10)).
Oraşul este aşezat în apropierea paralelei 45 adică la 45 grade,5’ latitudine nordică şi 39 grade , 20’ longitudine estică.Este înconjurat de dealuri ca: Dealul Mare,Prisaca,Colilia,Lup,
Rol,Tâlva Mică .Tâlva Mare,Marila ,Poiana Iuliei de o înălţime mai mică,relieful înalt fiind reprezentat de Munţii Aninei.
Fiind aşezat în sud-vestul ţarii, acest oraş se bucură de influenţa climei mditeraneene.Aici iernile sunt mai calde, primăverile mai timpurii,verile mai lungi şi toamnele mai plăcute.Uneori în ajunul Anului Nou, se întâmpla să plouă cu tunete şi fulgere şi aerul era cald.Totuşi în anumite perioade ale anului,se face simţit vântul Coşava care bate în rafale cu o viteză de la 40 m/s la140km/s.Varietatea reliefului şi o climă blândă condiţionează o vagetaţie specifică acestei regiuni.Aici cresc: cerul ,gârniţa,teiul,ulmul, fagul,
stejarul,salcâmul,frasinul,cornul,.alunul,liliacul,bradul şi alte specii.Bradul. creşte în special pe Valea Marila de lângă Oraviţa .De asemenea cresc tufele cu smeură,mure,scoruşe porumbe.Înfuenţa climei mediteraneene face ca să crească prin grădini magnolia şi smochinul
„În Rezervaţia Naturală Oraviţa-Ciclova,încă din anii ’30 ai veacului trecut,câteva specii rare,sunt ocrotite prin lege,mai ales că ele dau specificul mediteranean al florei şi vegetaţiei zonei.Grădina de Tir,loc de recreaţie în mijlocul frumosului natural pentru locuitorii urbei, mai are şi azi aspectul unei grădini botanice sau al unui parc dendrologic.Aici întâlnim arborele pagodelor,castanul comestibil,varietăţi de stejar şi pin,maclura originară din preeria americană,smochinul,magnolia,arborele mamut-originar din California,abanosul, rarităţi de tisa,tuia numit si arborele vieţii,alunul turcesc,stejarul roşu,gorunul,cerul,gârnişa,ulmul,
carpenul,teiul, jugastrul,paltinul,castanul porcesc,molid înţepător,brad,pin, zadă.”2), ((Ionel Bota, „Monografia oraşului Oraviţa”, ed.Tim.Reşiţa, 2008, p.26.)).
Flora se remacă şi ea printr-o varietate de specii de diferite culori şi aspecte, iar fauna se bucură de condiţiile bune de mediu.Flora Rezervaţiei Valea Ciclovei-Ilidia de lângă Oraviţa,
„ de un pitoresc aparte spectaculos include alunul turcesc,tisa,nucul,vişinulturcesc,ghimpele, bujorul de pădure,specii de orhidee,iar fauna – ursul,râsul,scorpionul,vipera cu corn,caii sălbăticiti.”3), ((Ionel Bota,”Monografia oraşului Oraviţa”,ed.Tim.Reşiţa,p.27.)).
ISTORIA ACESTUI ORAŞ
Primele începuturi ale acestei localităţi sunt conjugate cu tendinţele de dezvoltare a mineritului încă din vremea romanilor.În „Îstoria românilor din cele mai vechi timpuri şi până astăzi” se menţionează:”În Munţii Apuseni erau opt centre de exploatare a aurului cele mai însemnate din toată Dacia…..alte două în Banat, la Sasca şi Moldova”4), ((Constantin C. Giurescu, Dinu C.Giurescu, „Istoria românilor din cele mai vechi timpuri şi până astăzi ” , ed.Albatros,Bucureşti,1971,p.119.)).iar profesorul universitar Victor Stanciu aminteşte Oraviţa printre localităţile din care romanii exploatau aurul.5), ((Victor Stanciu.”Aurul Daciei şi imperiul roman”,Timişoara,1942,p.36.)).
Despre vechimea Oraviţei vorbeste şi numele care este de origine slavă. „Pentru susţinerea acestei dovezi,amintim că în judeţul Arva în Slovacia,există un râu şi o cetate cu numele Orava a cărei formă diminutivă este Oraviţa. Tot în acest judeţ sunt râuri şi localităţi cu aceeaşi numire ca şi în Bosnia, care numire corespunde cuvântului slav „ora”, „diosd ” (în lb.maghiară).6), (( Horvath Endre,”Oraviczbanya” în „Polgari fiuiskola hatodik Ertesitoje az 1882 / 3-ik,p.16))..Acest termen în limba română se traduce „nucet”, „dumbravă cu nuci”.Probabil că în denumirea oraşului,s-a ţinut seamă şi de clima mai dulce din vestul ţării care prilejuieşte creşterea liliacului si a nucilor ce se găsesc din abundenţă aici.
Primele însemnări despre Oraviţa se găsesc în notele lui Marsigli din 1690-1700,cum menţionează Ioan Lotreanu în „Monografia Banatului”,când localitatea este arătată ca făcând parte din districtul Palanca.( Este vorba de Oraviţa Română care mai târziu se va uni cu Oraviţa Germană (Montană) formând o singură localitate,Oraviţa.).Cu toate acestea,locuitorii oraşului, şi azi mai folosesc cele două numiri.
Cum s-a arătat mai înainte,încă de la primele ei începuturi, Oraviţa s-a afirmat ca un centru industrial care din păcate astăzi nu se mai poate spune acelaşi lucru.În afară de aur ca bogăţie a subsolului Oraviţei,a fost şi arama,Minele de aramă din Oraviţa şi Ciclova Montană au fost exploatate în timpul stăpânirii turceşti cât şi în timpul stăpânirii austriece..În anul 1717,după victoria prinţului Eugen de Savoya,Banatul care în 1522 fusese ocupat de turci în urma căderii Timişoarei, trece sub stăpânire austriacă.Împăratul Carol al VI-lea şi mai târziu fiica sa Maria Therezia au dat privilagii care atrag specialişti minieri din toate provinciile Austriei în ţinutul montanistic al cărui centru era Oraviţa.Primii colonişti au locuit în comuna vaecină,Ciclova,deoarece conform recensământului din 1717, aceasta avea 166 de case, în timp ce Oraviţa avea doar 77 de case.Abia în 1720, curtea imperială din Viena aprobă spesele ca să se clădească în Oraviţa locuinţe pentru colonişti.Exploatarea minelor a trecut în anul 1742 în grija unor cooperatţii miniere care au dobândit dreptul de a se administra independent.Fr.Griselini în „Istoria Banatului Timişan”, menţionează că aceste asociaţii îşi duceau minereurile la Oraviţa unde se executau lucrările de fabricare a aramei şi că în districtul montanistic Oraviţa,se produceau într-un an 2000- 3000 măji de aramă,afară de ce se trimitea în Austria pentru separarea argintului de aramă,când argintul era în cantităţi suficiente.Lucrările”de fabricaţiune a aramei, până ce acest metal devine ca marfă pentru comerţ,se fac în uzinele din Oraviţa,unde asociaţiunile îşi duc minereurile lor”7), Fr.Griselini,
„Istoria Banatului Timişan”,traducere de Nic.Bolocan,Timişoara,1937,p.271.)). Iată incă o dovadă că Oraviţa era centru industrial în acea vreme.
Se vorbea despre pustiirea turcească din perioada 1737-1739,când în urma unui nou război cu turcii, prin pacea de la Belgrad din1739, Austria pierde Banatul Sârbesc şi Banatul Craiovei.
„Populaţiunea fu apucată de groază şi mulţi din coloniştii aduşi o luară la fugă,iar întreprinderile industriale începute sub Mercy începură a stagna şi a se dizolva”8), ((Gh. Popovici,”Istoria românilor bănăţeni”, Lugoj.1904, p.313.)).Nu trebuie să se înţeleagă că prin colonizările făcute în Banat sau datorită anumitor împrejurări istorice s-a ajuns la depopularizarea acestei părţi a ţării,În realitate populaţia băstinaşă a continuat să existe fapt pe care îl argumentează şi conferanţiarul dr, Aurel Ţintă.9),.((Aurel Ţintă,”Clonizările habsburgice în Banat 1716-1740”,”Facla”,Timişoara ,1972.)).
Crescând producţia de fier,aramă, argint şi aur, se resimte lipsa de muncitori.Din nou vor fi aduşi colonişti, dar de data acesta din Oltenia şi Muntenia.Aceştia erau lemnari , cărbunari şi cărăuşi.Băştinaşii români din Caraş s-au ocupat cu agricultura şi creşterea vitelor.Înmultindu-se braţele de muncă şi existând o oarecare diversificare a muncii,standardul de viaţă creşte simţindu-se nevoia unui comerţ intens cu care se vor ocupa în special românii macedoneni care au emigrat în Oraviţa în 1760-1770.Aceştia pot fi socotiţi ca cea de a treia ramură a coloniştilor care se stabilesc în Oraviţa timp de 53 de ani, din 1717 până în 1770.
Monedele erau aduse din Austria,iar o parte erau făcute la monetăria din Alba-Iulia din arama judeţului Caraş.Fiind totuşi insuficiente pentru satisfacerea vieţii economice,Viena,
În 1815, înfiinţează printr-un decret imperial în suburbana Oraviţei,Ciclova,o monetărie sau „bănărie”, cum i se spunea atunci.Aceste monede sunt cunoscute în numismatică prin semnul”O”(Oraviţa).
Oraviţa a jucat un rol important nu numai în industria mineritului,dar şi în relaţiile comerciale primind aprecieri şi medalii la expoziţiile industriale şi comerciale organizate în diferite centre din străinătate,Astfel „şlibovita”de munte şi portul românesc expuse la Philadelphia au plăcut unui comerciant din New-York, încât acesta a cumpărat toate obiectele expuse, făcând o comandă mai mare pentru”şlibovită „10),((Sim.Sam.Moldovan,”Oraviţa de altădată şi teatrul cel mai vechi din România”,1938.)).Acest fapt demonstrează că Oraviţa se făcuse cunoscută în străinătate.
Pe plan social este cunoscută prin vechile tradiţii de luptă împotriva exploatării maselor populare,exploatare care în această parte de ţară apasă greu datorită stăpânirilor stăine care se succed.Populaţia Oraviţei se ridică în dese rânduri împotriva acestor stăpâniri, fiind prezentă în răscoala din prejma anului 1737 din Banat împotiva asupririi feudale, ca şi în acţiunile răsculaţilor mineri din 1738-1739 îndreptate contra funcţionarilor austrieci, în manifestările de solidaritate cu minerii grevişti de la Anina, sau alături de susţinătorii mişcării revoluţionare din 1848.Simţul de solidaritate al muncitorilor din aceste locuri face ca încă din anul 1736 să ia fiinţa la Oraviţa Casa de ajutor reciproc a minerilor sau „Bruderladen”,una dintre primele forme de asociaţie în care alături de muncitori intră şi patroni.
Oraşul este cunoscut în străinătate nu numai pentru produsele sale comerciale,ci şi ca loc de vilegiatură pentru băile în care s-a folosit apa minerală ca mijloc de vindecare.Este vorba de băile feruginoase ce existau unde cândva, după foarte mult timp,s-a amenajat baia comunală .
REALIZĂRI ÎN PREMIERĂ
În ceea ce priveşte unele înfăptuiri,Oraviţa se înscrie pe locul prim.În anul 1848,s-a construit din Oraviţa până la Baziaş prima cale ferată din sud-estul Europei pentru transportarea produselor miniere in Austria. De asemenea s-a construit prima linie de cale ferată din ţară Oraviţa –Baziaş şi prima linie de cale ferată montană din ţară Oraviţa –
Anina.O carscteristică a gării din Oraviţa este aceea că are peronul la primul etaj.A fost fondată prima farmacie montanistică din România de către renumita familie de farmacişti Knoblauch.În 1817,s-a zidit clădirea celui mai vechi teatru din ţară.Sala acestui vechi teatru este construită după modelul teatrului de operă de asemenea vechi din Viena, dar la proporţii aproape miniaturale.Un membru fondator al teatrului din Oraviţa a fost macedo-românul Ion Constantiny care redactează între anii 1818 şi 1820 o „Gazetă săptămânală”, primul ziar local fiind”Berggeist”.
Tipografia are un rol de seamă în viaţa culturală a acestui orăşel, prima aparţinând lui Carol Wunder care va pune ziarul său”Oravitzaer Wochenblatt” la dispoziţia mişcării muzicale şi teatrale.Alte tipografii sunt cea a lui Felix Weiss şi tipografia Kaden.Prima tipografie românească datează din 1907.Este tipografia lui Ţieranu Alexandru unde se tipăreşte ziarul local „Progresul”.
VIAŢA ECONOMICĂ
Cea mai veche întreprindere este I.M.B.-ul(Întreprinderea Minieră Banat) cu o activitate redusă faţă de perioada când minele de la Ciudanoviţa si Lişava erau în plină desfăşurare.Acum această întreprindere are ca obiectiv intreţinerea galeriilor acestor mine pentru a nu se prăbuşi. În ultimul timp au luat naştere unele firme printre care se numără S.C.Normarom Îndustries S.R.L.care se ocupă de prelucrarea lemnului.Fabrica de produse lactate prelucrează şi comercializează laptele.S.C.Nico S.R.L.activează în domeniul brutăriei, comerţului şi alimentaţiei publice.De alimentaţia publică, de comerţ, cât şi de construcţii se ocupă S.C.Help-Trans S.R.L.În Zona Gării există şi un supermarket pentru deservirea populaţiei.
Aşa cum în unele localităţi se găsesc filiale ale unor concerne industriale renumite în Europa, şi în Oraviţa a luat naştere o filială a concernului Autoliv care se ocupă de sistemele de siguranţă a pasagerilor (volane, centuri…) Există o secţie de fabricarea volanelor care aparţine de Timişoara.Aceasta este benefică, deoarece a oferit de lucru oamenilor de aici.
Prin aşezarea sa la întretăiere de drumuri principale,oraşul beneficiază de facilităţi economice.Oraviţa este străbătută de DN 57 şi de DN 57 B.Distanţa până la Timişoara, unde există aeroportul „Traian Vuia”este de 120 de Km, până la Moldova-Nouă, port fluvial la Dunăre de 48 de km., până la Vama Naidăş, punct de trecere al frontierei cu Serbia de 22 de km.
CULTURĂ
Viaţa culturală a Oraviţei s-a impus printr-un trecut bogat privind realizările din acest domeniu.Aşa cum s-a mai amintit,aici ia fiinţă primul teatru din ţară.Cunoaştem că o contribuţie însemnată la dezvoltarea şi consolidarea teatrului românsc şi-au adus-o Gheorghe Asachi în Moldova şi I.E.Rădulescu în Ţara Românească.Prima piesă în limba română se joacă la Iaşi în 1816.”Sprijinit de mitropolitulVeniamin Costachi,de Alecu Beldiman de
hatmanul Costachi Ghica,Asachi reprezintă în casa celui din urmă,la 27 decembrie 1816( stil vechi) prelucrarea sa „Mirtil si Hloe”de Florian după Gessner,actori fiind tineri aparţinând unor familii mai cunoscute din Iaşi”.11), ((Academia R.P:R:”Istoria literaturii române”,vol.II, Bucureşti 1968,p.358.)).
Din citatul de mai sus reiese că deşi piesa „Mirtil si Hloe” a fost prezentată cu un an înainte de înfiinţarea teatrului din Oraviţa, nu a fost prezentată într-o clădire proprie de teatru,ci în casa unei familii.Prin urmare anul 1817 înseamnă un mare eveniment pentru viaţa culturală a Oraviţei fiind anul clădirii celui mai vechi teatru din ţară.Pe scena acestui teatru s-au perindat trupe din Austria,Germania,Ungaria,de la Teatrul Naţional din Bucureşti,aici au fost prezenţi oameni de seamă ca M.Eminescu şi G.Enescu.Rămânând la realizările în premieră,trebuie amintit faptul că în sala teatrului din Oraviţa,s-a prezentat pentru prima oară opereta românească”Crai Nou” de Ciprian Porumbescu, ca mai târziu să-i fie oferită lui Caragiale pentru Teatrul Naţional din Bucureşti.
Azi, în clădirea teatrului, se află Muzeul de istorie a teatrului şi a oraşului Oraviţa cu secţii de istorie,geografie istorică,etnografie-folclor, arhiva documentară şi biblioteca”Sim Sam Moldovan-Ionel Bota” de carte şi presă veche.Din 1968, s-a înfiinţat expoziţia permanentă de istoria culturii, reorganizată în anii 1973 şi 1982 ce valorifică tipărituri, manuscrise,afişe şi documente,costume, recuzită, accesorii,texte,.fotografii Se remarcă printre piesele de excepţie lista originală de subscripţie pentru construirea teatrului(1817)şi afişele trupei G.A. Petculescu, prima trupă profesională din Ardeal şi Banat.
Viaţa muzicală a oraşului cunoaşte un important avânt prin crearea în 1863 a Reuniunii de Muzică şi Cânt cu sediul în clădirea teatrului.Această asociaţie va deveni în timp un factor social în Oraviţa.Muzicieni vestiţi,instrumentişti şi solişti din ţară şi de peste hotareşi-au ţinut concertele în sala acestui teatru.Un exemplu ilustrativ este Festivalul Internaţional „Zilele muzicii la Oraviţa”din 6-15 august 2011, în cadrul căruia s-au dat spectacole pe scena tetrului,cu cân tăreţi instrumentişti care majoritatea lucrează la Filarmonica din Timişoara şi o parte sunt salariaţi ai Filarmonicii şi Operei din Viena.Au participat şi interpreţi din Grecia şi Elveţia. Acest festival s-a încheiat cu un concert de muzică sacră la biserica-catolică din localitate, unde s-a remarcat la pian duo Mihăilescu.
Aici au loc întâlniri cu scriittori din zonă şi din restul ţării,prezentări de carte,conferinţe.Ţinându-se seama de poziţionarea geografică,socială,culturală,istorică a oraşului,s-a creat asociaţia culturală Mittel Europa sub egida căreia apare revista „Foaia Oraviţei”.
Manifestările culturale se desfăşoară nu numai în clădirea teatrului, ci şi la Casa de Cultură care are conducere separată.Formaţiile artistice dau spectacole pentru oraş şi
se deplaseză si în alte localităţi.Se organizeză concursuri de dans şi muzică populară.Aici îşi desfăşoară activitatea ansamblul de cântece şi dansuri „Hora Caraşului „ care cultivă suite de dansuri tradiţionale mai multor zone ale tării şi ansamblul ţigănesc de cântece şi dansuri „Porumbeii de aur” care cultivă folclorul şi datinile etniei romilor
De asemenea funcţionează cenaclul literar „ Pană Cărăşană”, al cărui nume a fost sugerat de poetul Gheorghe Azap.Membrii acestui cenaclu îşi aduc contribuţia la revista „Confluenţe”.
Nu este lipsită de interes organizarea taberei de vară a pictorilor din toată ţara,care pictează în jurul Oraviţei, unde peisajele sunt încântătoare.Ei prezintă lucrările şi le vând.La fel funcţionează şi grupul de speologi din Caraş care anual se întâlnesc cu speologi din toată ţara şi fac cercetări în acest domeniu.
Cele arătate mai sus dovedesc că viaţa culturală a oraşului include mobilizarea talentelor, din zonă ,din restul tării şi de peste hotare, pentru a prezenta orăviţenilor şi nu numai, valorile culturii, care să-i bucure din plin pe toţi deopotrivă, indiferent de vârstă, sex, religie,etnie,ca un liant al armoniei oamenilor, fiindcă aici trăiesc români, germani,sârbi, maghiari,croaţi,cehi, ţigani,ucrainieni.
EDUCAŢIE
Primele începuturi ale procesului de educaţie se pierd în negura veacurilor, când Banatul se găsea sub influenţa marilor puteri.Aşa cum s-a amintit mai înainte, crescând productia de fier, aramă, argint şi aur şi resimţindu-se lipsa de muncitori, au fost aduşi colonişti în trei rânduri care se stabilesc în Oraviţa timp de 53 de ani, din 1717 până în 1770.Pentru educarea şi instruirea copiilor muncitorilor colonizaţi aici, guvernul din Viena decide să se deschidă o şcoală primară la Oraviţa.Aceasta este prima şcoală din ţinutul Oraviţei si Timişoarei, deci din această parte a Banatului.Şcoala a avut limba de predare germana.Pentru copiii români se infiinţează şi o şcoală românească.În 1793, izbucneşte revoluţia franceză şi Austria avea nevoie de tunuri,muniţii ceea ce face ca exploatarea minieră să devină bănoasă.
Viena trimite în aceste locuri funcţionari administrativi.Se simte tot mai mult nevoia unei şcoli medii. De aceea Viena a aprobat ca în Oraviţa să se creeze o şcoală latină care, probabil din lipsă de fonduri,se menţine doar până în 1854,”când după o frumoasă activitate de 61 de ani a încetat de a mai funcţiona.”12), ((„Situaţia generală financiară,economică şi culturală a judeţului Caraş pe anul 1934 -1935”, Oraviţa, 1935 .p.35.)).
După înfrângerile suferite, în 1866 împăratul Austriei caută să se împace cu ungurii. Dictatura austriacă în Ungaria se amelioreză în urma acestui fapt.Ca urmare a împăcării, funcţionarii austrieci se retrag şi sunt înlocuiţi cu funcţionari unguri.Şcoala latină a fost desfiinţată rămânând numai şcoala primară de limbă germană.În felul acesta populaţia Oraviţei şi cea din jur s-a văzut lipsită de o şcoală secundară, fiind nevoită să se îngrijească singură de educaţia copiilorAstfel a angajat şi a plătit pe profesorul Iosif Vrabeţ care a avut pregătire necesară pentru a instrui elevii ca să facă faţă la examenele de la şcolile de stat.Aşa a luat naştere şcoala particulară sau gimnaziul particular cu patru clase al lui Vrabeţ care a funcţionat din 1854 până în1872.Populaţia nemulţumită cere din nou înfiinţarea unei şcoli După insistenţe şi tergiversări, primăria Oraviţei primeşte la 30 decembrie 1872 un ordin de la ministerul din Budapesta de infiinţare a şcolii civile cu 6 clase.În 25 februarie 1873,preşedintele comisiei şcolare Francisc Wittmann face cunoscut că „deschiderea clasei I de la şcoala civilă va avea loc în 6 martie 1873”),13),((Registrul de procese –verbale,1873,arhiva liceului”General Drăgălina”,şedinta din 25 februarie 1873.)).Cu toate acestea din zi în zi s-a făcut tot mai simţită necesitatea înfiinţării unui liceu.Deputatul Oraviţei Iosif Siegescu luptă pentru infiinţarea unui liceu de stat.Orăviţenii au hotărât infiinţarea unui liceu comunal.oferind acestuia, banii votaţi de comună.Deoarece comuna nu putea susţine două şcoli secundare,s-a hotărât desfiinţarea şcolii civile iar averea ei care de fapt era proprietatea comunei să treacă la noul institut de învătământ.Această hotărâre este aprobată în şedinţa plenară a judeţului Caraş –Severin din 15 mai 1913,iar Ministerul Instrucţiunii Publice din Ungaria prin ordinul nr.27639/ 1913 aprobă ca liceul să se deschidă la 15 septembrie 1913,14),((„Almanahul judeţului Caraş” pe anul 1932,Oraviţa, p.61.)) În felul acesta şcoala civilă maghiară a fost transformată în liceu maghiar cu opt clase care s-au înfiinţat rând pe rând cu fiecare an.Realizându-se statul naţional unitar, din1918, la acest liceu ca şi în restul Banatului, de aici inainte se va folosi limba română ca limbă de predare dând posibilitate majorităţii elevilor să-şi însuşească toate cumoştintele prin intermediul limbii materne.Acesta este Liceul teoretic”General Drăgălina” cu profil real( specializări Mate-Info şi Ştiinte ale Naturii) şi profil uman(Filologie)
Pe lângă acest liceu,mai există în oraş următoarele instituţii de învăţământ:
Grupul şcolar agricol cu secţiile Servicii,Resurse materiale(Agricultură,Mecanică agricolă
Industruie textilă şi Pielării) şi Protecţia mediului.
Şcoala cu clasele I-VIII nr.1 “Romul Ladea”
Şcoala cu clasele I-IV nr.2
Şcoala cu clasele I-VIII nr.3
Şcoala de Muzică cu secţiile Instrumente:Pian,Vioară,Clarinet,Oboi ;Flaut,Fagot.
SĂNĂTATE
În oraş există un spital care deserveşte populaţia localnică, cea din satele aparţinătoare şi din localităţile apropiate.La accest spital funcţionaeză secţiile:Interne ,Chirurgie( în cadrul secţiei funcţionează şi compartimentul Ortopedie-traumatologie) şi compartimentele A.T.I.(Anestezie, terapie intensivă ),Pediatrie,Obstetrică-ginecologie,Nou născuti. Pe lângă această unitate de sănătate, populaţia beneficiază de Sanatoriul Marila care are ca secţii T.B.C.şi Cronici.
Există şapte dispensare urbane şi un centru de recuperare şi reabilitare a persoanelor cu handicap 15),(( „Oraviţa”, pliantul primăriei acestui oraş )).
Din cele arătate mai sus, se poate spune că Oraviţa se impune prin trecutul ei încărcat de evenimente, prin specificul pe care îl are dată fiind aşezarea sa într-o regiune a ţării deosebit de frumoasă, printr-o viaţă culturală bogată în manifestări de calitate şi în reprezentanţi cunoscuţi în ţară şi peste hotare, prin premierele ce s-au amintit şi nu în ultimul rând prin oamenii săi de seamă.Printre aceştia pot fi amintiţi:Iosif Siegescu,deputatul Oraviţei cel ce a contribuit la infiinţarea primului liceu din localitate în anul 1913, care 1974 şi-a sărbătorit centenarul, Mihai Petricoane Drugărin, primul director al liceului în limba română care s-a preocupat ca această unitate de învăţământ să primească numele generalului Drăgălina, pe care îl poartă şi azi după o perioadă de întrerupere,membrii familiei de farmacişti Knoublauch care fondează prima farmacie montanistică din România.

BIBLIOGRAFIE:
* Constantin C.Giurescu,Dinu C.Giurescu,”Istoria românilor din cele mai vachi timpuri şi până astăzi”,ed.Albatros,Bucureşti,1971
* Victor Stanciu,”Aurul Daciei şi imperiul otoman”,Timişoara,1942.
* Fr.Griselini,”Istoria Banatului Timişan”,traducere de Nic.Bolocan,Timişoara,1937
* Gh.Popovici,”Istoria românilor bănăţeni”,Lugoj,.1904
* Academia R.P.R.,”Istoria literaturii române”,vol.II,Bucureşti,1968
* Sim. Sam Moldovan,”Oraviţa de altădată şi teatrul cel mai vechi din România”,1938
* Horvath Endre,”Oraviczabanya in polgary fiuiscola hatodik 1882/3 –ik
* Aurel Ţintă,”Colonizările habsburgice în Banat 1716-1740” ,”Facla”,Timişoara,1972.
* Ion Lotreanu, „Monografia Banatului”,Institutul de Arte Grafice „Ţara”,,Timişoara,
1935.
* Virgil Birou,”Dumuri şi popasuri bănăţene”,1962.
* Situaţia generală financiară,economică şi culturală a judeţului Caraş până în anul 1934- 1935”,Oraviţa,1935.
* „Almanahul judeţului Caraş” pe anul 1932,Oraviţa.
* Registrul de procese – verbale ,1873,arhiva Liceului „Drăgălina”
* „Oraviţa”,pliantul prmăriei oraşului
* Ionel Bota,”Monografia oraşului Oraviţa”,ed,Tim,Resiţa,2008.
* Victoria Popa, „Monografia liceului Oraviţa”, I..P.B.Timisoara

NOTE:
1) Sim.Sam.Moldovan, “Oraviţa de altădată şi teatrul cel mai vechi din România”, 1938,p. 9-10.
2) Ionel Bota, “Monografia oraşului Oraviţa”, ed. Tim. Reşiţa , p. 26.
3) Ionel Bota, “Monografia oraşului Oraviţa “, ed. Tim. Reşiţa, p. 27.
4) Constantin C. Giurescu, Dinu C. Giurescu, “Istoria românilor din cele mai vechi v timpuri şi până astăzi “, ed. Albatros , Bucureşti , 1971,p. 119.
5) Victor Stanciu, “Aurul Daciei şi imperiul roman “, Timişoara , 1942, p. 36.
6) Horvath Endre ,”Oraviczabanya in Polgari fiuiskola hatodik Ertesitoje az 1882 /3 p. 16.
7) Fr. Griselini, “Istoria Banatului Timişan “, traducere de Nic.Bolocan,Timişoara 1937, p. 271.
8) Gh. Popovici, “Istoria românilor bănăţeni “, Lugoj, 1904, p. 313.
9) Aurtel Ţintă, “Colonizările habsburgice în Banat 1717-1740 “, “Facla “, Timişoara, 1972.
10) Sim, Sam. Moldovan, “Oraviţa de altădată şi teatrul cel mai vechi din România “, 1938.
11) Academia R. P. R. , “Istoria literaturii române”, vol. II, Bucureşti, 1968, p. 358.
12) „Situaţia generală, financiară, economică si culturală a judeţului Caraş pe anul 1934-1935”, Oraviţa, 1935, p. 35.
13) Registrul de procese –verbale, scrise în limba germană, 1873, arhiva liceului, şedinţa din 25 februarie
14) “Almanahul judeţului Caraş pe anul 1932”, Oraviţa , p. 61.
15) “Oraviţa”, pliantul primăriei acestui oraş.

Anunțuri

4 răspunsuri »

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s