Enea Hodos

Standard

Printre cărturarii care au reuşit să înflorească prin activitatea lor adevărate flori cu rod pe meleagurile Banatului,se numără şi folcloristul Enea Hodoş (n..31 decembrie 1858,Roşia Montană-d. 25 iulie 1945,Sibiu)

Enea Hodoş a văzut lumina zilei,  pentru  prima data, in  31 decembrie 1858, la Roşia Montană.Casa in care s-a născut, poate că se află şi azi in această comună,{dacă nu va fi căzut sub incidenţa proiectului minier RMGC}şi poartă, ca mărturie a unui trecut indepartat,placa aşezată de Simion Balint pe care scrie:”S-a ridicatu aceste case parochiale la anul 1854, prin stăruinţa şi intervenţia parochului şi protopopului Simeon cav.de Balinth.Ne sin posteritas ingrata”.(placa se observă pe peretele dinspre curte, în imaginea de mai jos)

Genealogie: Simion Balint a fost bunicul lui Enea Hodoş.Este cunoscut in istorie ca un luptător care în 1848,ia parte activă în calitate de tribun la revoluţia condusă de Avram Iancu.A urmat studiile teologice şi a fost numit preot capelan la Roşia Montana.Locuitorii de aici vorbeau cu insufleţire despre faptele sale şi –i cantau cântecul:
“Popa Balint ca paroh
Sus la Roşia ţine foc
Ciurulean la Buciumani
Şi Maior peste Ivan”

Simion Balint este pentru Roşia Montana la fel ca Ştefan cel Mare pentru moldoveni.A avut o fiică ,Ana Balint, mama lui Enea Hodoş.Folcloristul s-a putut mândri şi cu rudele din partea tatălui ,fiindcă străbunicul său ,Ioan Popovici poreclit “Hodoş”,a fost si el preot.Interesant este faptul ca numele folcloristului derivă dintr-o porecla ,iar “hod” in limba maghiară inseamnă pastor.Vasile ,unul din fiii lui Ioan Popovici,de asemenea preot, a fost bunicul lui Enea Hodoş si tatăl lui Iosif Hodoş,Spre deosebire de inaintaşii săi ce se dedicaseră preoţiei,Iosif Hodoş, tatăl folcloristului a fost om politic şi scriitor.A studiat Dreptul în Italia, la Padova împreună cu Al.Papiu Ilarian şi cu Simion Barnuţiu.Iosif Hodoş se numară printre primii membri ai Societăţii literare române pentru cultura limbii.Este membru fondator al Academiei Române şi secretar general al ei pâna la moarte.
Cele aratate mai sus confirmă ca Enea Hodoş a făcut parte dintr-o familie de intelectuali cu vederi prgresiste ,proveniţi din preoţi.
Anii studiilor: Din însemnarile autobiografice ale lui Enea Hodoş,aflăm ca a facut clasa I la Roşia,continuând învăţătura la şcoala ungurească din Brad ,unde tatăl său, care era vice comite în Baia de Criş ,a hotărât să-l dea.Urmează gimnaziul inferior la Brad,iar clasele superioare ale gimnaziului la Braşov şi Blaj. .In anul 1877,a trecut examenul de bacalaureat cu nota „laudabiliter”. S-a înscris la Universitatea din Viena, unde urmează ca bursier al Societăţii „Transilvania”cursurile de medicină timp de 4 ani.In anul 1880, după ce mor atât Simion Balint, cât şi Iosif Hodoş,părăseşte facultatea de medicină şi trece la cea de litere şi filozofie,pe care o urmează la Budapesta şi Viena,intreţinându-se din modestele mijloace rămase de la părinţii săi.

In anul 1885,obţine un premiu in cadrul Universităţii din Budapesta pentru o teză pusă la concurs care trata despre influenţa limbii maghiare asupra limbii române.Facultatea de filozofie a absolvit-o la Viena.Acest oraş a fost un focar de răspândire a junimismului in Ardeal, prin Societatea „România jună”, una dintre cele mai bine organizate societăţi de studenţi până la Unire.La acţiunile studenţesti organizate de aceasta societate a luat parte şi Enea Hodoş printre alţi tineri veniţi la Viena, de la Braşov,Blaj, Năsăud şi Arad.
     Prezenţa in diferite domenii de activitate: La întoarcerea în ţară,Enea Hodoş este profesor la şcoala de fete din Sibiu.In 1889, vine la Caransebeş ca profesor de limba română şi limba maghiară la Institutul teologic-    pedagogic unde stă  până în toamna anului 1905.

( în care se oglindeşte situaţia sa financiară precară.).
Trăia într-un cerc de prieteni nu prea numeroşi. Iţi făcea impresia, la prima vedere,că e posomorât,dar era plin de umor şi când era cazul,te pişca nemilos cu ironia sa usturătoare.A fost un dascăl de o neîntrecută măiestrie pedagogică.
Datorita persecuţiei protopopului,din cauza unor schiţe in care criticase  preoţimea,este nevoit să plece în 1905 din Caransebeş la Sibiu,unde va lucra la „ Telegraful român”.cu o mică întrerupere,pentru că în 1919, i s-a încredinţat organizarea şcolii normale din Sighetul Marmaţiei,până în februarie1920.Se întoarce la Sibiu ,unde va rămâne până în anul 1945,când se stinge din viaţă,în 25 iulie.În cimitirul central din acest oraş,se află mormântul său,care prin înfătişare nu dezminte modestia de o viaţă de om a folcloristului.
Enea  Hodoş a contribuit la dezvoltarea învătământului nu numai prin activitatea de profesor,ci si prin editarea de manuale şcolare.”Manualul de istoria literaturii” are o valoare documentar-ştiinţifică aparte.”Cartea aceasta apărută în 1893,(în mai multe ediţii) contează printre primele lucrări de istoria literaturii la noi”, susţine cercetătorul timişorean Ion Iliescu intr-una din cărţile sale dedicate istoriei culturale a Banatului în raport cu cultura română. Alte manuale au fost: „Noţiuni de stilistică si poetică şi carte de citire pentru şcoale normale şi clase inferioare secundare”, „Manualul de gramatică şi cetire pentru preparandii,şcoale medii si civile”, „Elemente de istoria literaturii pentru şcolile normale şi cele minoritare”.A editat „Mic dicţionar(către cititori)”cu scopul de a contribui ,după cum însuşi folcloristul mărturiseşte, „la înfăptuirea unităţii naţionale culturale şi la unificarea limbii”.
A scris lucrări cu caracter istoric:,,Din corespondenţa lui Simion Bărnuţiu şi a contemporanilor săi”,biografia ,,Simion Balint”, ,,Din tinereţile lui Avram Iancu”.

A scris schiţe şi a făcut traduceri din clasicii ruşi,preferându-l pe I.S.Turgheniev.
Ca publicist a colaborat la o serie de publicaţii:,,Almanahul învăţătorilor” (Lugoj),;Controla” (Timişoara), ;;Convorbiri literare ”(Iaşi), ,,Dacia Traiană” (Sibiu),”Familia”(Oradea),”Foaia Diecezană”(Caransebeş),”Foia ilustrată” (Sibiu),,,Învăţătorul bănăţean„(Lugoj), ,,Luceafărul”
(Sibiu), ,,Tribuna „(Sibiu şi Oradea)
În 1904,a fost ales membru corespondent al Academiei Române.
Folclorul,cea mai de seama preocupare a sa: A scris mai multe volume de culegeri :  „Poezii poporale din Bănat”,Caransebeş,1892
:,,Cântece bănăţene”,Caransebeş, 1898
,,Poezii populare din Bănat”,Sibiu ,1906
,,Poezii populare din Bănat”,vol.III,(Descântece),Sibiu,1912
,,Frumoasa din nor şi alte poveşti”,Oraviţa,1927
În prefaţa primului volum ,autorul arată că poeziile au fost culese din comune ale Banatului timişean cu concursul tinerilor de la Institutul pedagogic–teologic din Caransebeş.Dă lista celor ce au cules şi arată localităţile de unde s-a cules.Între 1889 si 1892,s-au cules mai mult de două mii de cântece poporale lirice şi epice,dintre care a ales, cum spune autorul,pe cele mai importante.Cântecele de dragoste, leagăn,de cătănie,bocetele colindele,descântecele,cât şi baladele,basmele din aceste culegeri,oglindesc o gamă amplă a sentimentelor omului din popor.În a doua parte a prefeţei,arată însuşiri gramaticale ,mai ales fonetice,ale graiului bănătean,dând exemple.Hodoş arată că „cea mai de frunte trăsătură caracteritică a graiului din Banat este păstrarea lui „ñ „muiat ,pe care nu l-a păstrat nici ardeleanul ,nici  munteanul, nici moldoveanul, abia macedoromânul „ .
El era nemulţumit că în poeziile populare,nu era satirizat obiceiul  „de a se albi şi rumeni „ .Cu toate acestea ,unele versuri din colecţie amintesc de fardul care nu are puterea miraculoasă de a înfrumuseţa.
„ Fetele din satul nostי
Se uită după frumos
Si frumosu י nu-i de ele
Că-s d-alea cu rumenele
Si-ncălţate cu obiele „ ( Ogradena ).
În aceste volume de culegeri,se întrevede grija autorului de a scoate in evidenţă interdependenţa dintre viaţa, creaţiile şi limba poporului,fie prin intermediul prefeţelor, fie prin unele explicaţii lapidare.Frumuseţea limbii populare l-a impresionat profund ,de aceea un punct al cercetărilor sale îl constituie graiul poetic al omului din popor.
Întrunind calităţi de cercetător şi culegător,Enea Hodoş are o viziune amplă asupra creaţiilor populare şi folosind metoda comparativă,găseşte corespondenţele lor în diferitele părţi ale ţării,fundamentând atât caracterul local al folclorului,cât şi trăsăturile lui generale.Această viziune largă este pusă la lumină de însăşi aria culegerilor sale,care cuprinde Banatul ,o parte din Ardeal,unele localităţi din Oltenia şi din Serbia.
Pentru a-l cunoaşte mai bine pe Enea Hodoş ,am fost tentată să pornesc pe urma paşilor săi,ajungând la Roşia Montană,unde am vizitat casa în care s-a născut, la Caransebeş,unde şi-a desfăsurat o parte din activitatea sa,iar de la Sibiu ,unde şi-a continuat munca până la moarte,am primit informaţii preţioase de la Nicolae  Neaga prof.dr. la Institutul teologic din acest oraş.Pe unde am fost, am stat de vorbă cu oamenii care l-au cunoscut,de la care am primit informaţii importante şi materiale documentare inedite.Folosindu-mă de acestea şi de o bibliografie necesară,am scris cartea”Viaţa şi activitatea folcloristului Enea Hodoş” editată în anul 2005,cu ocazia aniversării a 60 de ani de la moartea sa.

Prof. Victoria D.Popa, 12/03/2011

Bibliografie:
*Papadima O.”Literatura populară română”,1968.
*Vrabie Gh. „Folcloristica română,1968
*Breazu  I. „Povestitori ardeleni şi bănăţeni până la Unire,Cluj,1937
*Densuşeanu O. „Limba descântecelor”,Bucureşti,1931
*Gorovei Artur „Descântecele românilor”,1931
*BogdaG.C.,”Amintirea unuia dintre primii editori ai lui G.Coşbuc,”Scrisul bănăţean”,X,
1959,2
*Ghidiu A şi Bălan I.”Monografia oraşului Caransebeş”,1909
*Iliescu Ion „V.Alecsandri.Pagini bănăţene la a 75-a comemorare”,Timişoara,1965
*Marcu Alex.”Simion Bărnuţiu Al .Papiu Ilarian şi Iosif Hodoş la studii în Italia” în      „Memoriile secţiunii literare „seria III,tomul VI.
*Marcu Mihail Deleanu „Gustav Weigand şi bănăţenii”,Reşiţa,2005.
*Enea Hodoş: „Poezii poporale din Bănat,vol,I,Caransebeş,1892
”Cântece bănăţene”(cu răspuns d-lui Weigand),Caransebeş ,1898.
„Poezii poporale din  Bănat”,vol.II,Sibiu ,1906.
„Poezii poporale din Bănat”,vol.III,(Descântece),Sibiu ,1912.
„Frumoasa din Nor şi alte poveşti”,Oraviţa ,1927,
„Manualul de istoria literaturii”(reproducere în „Foaia Diecezană”),Caransebeş 1893,
„Elemente de istorie literară”,Nagyszeben,1912.
„ Cercetări.Probleme şcolare confesionale”,Sibiu ,1944.
„Mic dicţionar”,Sibiu.
„Schiţe umoristice”,Caransebeş ,1897
„Scrisori (cu multe figuri şi un adaus)”,Sibiu,1940
„O viaţă de luptă suferinţă şi nădejde”
„Literatura poporală aleasă din diferite colecţiuni”.Caransebeş ,1901
„Literatura zilei”,Sibiu,1941.
*Enea Hodoş-Publicaţii la care a colaborat:
„Almanahul învăţătorilor”,Lugoj,1930
„Biblioteca noastră”,Caransebeş,1897
„Familia”,Oradea,1899
„Foaia Diecezană,Caransebeş,1892
„Învăţătorul bănăţean”,Lugoj,1929
„Luceafărul”,Sibiu,1907,1908,1909
„Tribuna”,Arad,1907
*Victoria D. Popa  „Viaţa şi activitatea folcloristului Enea Hodoş”,Ed.Tim. Reşiţa,2005

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s