Comentariu

Standard

In anul 1973 ,se împlineau 100 de ani de la înfiinţarea şcolii civile ,baza liceului de mai târziu pe care am avut onoarea să – l conduc 12 ani ca directoare .Împreună cu regretatul profesor ,Ion Osvald ,director adjunct în acel timp ,am luat iniţiativa de a organiza centenarul acestei unităţi de învăţământ care în decursul unei existenţe îndelungate devenise, după ce a trecut prin mai multe transformări ,liceul de cultură generală ,astăzi Liceul Teoretic “ General Drăgălina “.În întâmpinarea acestui important eveniment, printre obiectivele pe care ni le –am propus a fost şi scrierea monografiei,fiind una din sarcinile ce mi- au revenit,
Documentarea a ridicat cea mai mare dificultate,fiindcă a trebuit să răscolesc prin arhive şi mai ales prin cea a liceului nostru,să studiez cărţi ,anuare şcolare ,almanahuri ,să iau legătura cu persoane care deţineau documente vechi, fotografii ,scrisori,multe în limba germană şi în limba maghiară pe care mi le – a tradus regretata profesoară Blanca Iulia Corcan căreia , cu toate că nu mai este printre noi,acum ca şi atunci,gratitudinea mea îi este atribuită.
Am lucrat câteva luni bune, încercând să dau o imagine vie vieţii frământate a acestei şcoli de –a lungul celor o sută de ani .Cum era firesc ,am integrat viaţa liceului în cea a oraşului ,ambele fiind la fel de zbuciumate.De aceea cartea începe pritr-o succintă retrospectivă a Oraviţei, oraş care a fost când sub turci , când sub austrieci, când sub unguri.Datorită solului său bogat în aur şi aramă,oraşul va cunoaşte mai multe valuri de colonişti veniţi din Austria, Oltenia şi Muntenia,a treia ramură fiind românii macedoneni Cu toate aceste vremuri vitrege, Oraviţa se înscrie pe primul loc în unele direcţii.Astfel în1847-1848, începe să se construiască din Oraviţa până la Baziaş prima cale ferată din sud –estul Europei pentru transportul produselor miniere în Austria.Ca o curiozitate,gara din Oraviţa are peronul la primul etaj.În1817 ,a fost fondat cel mai vechi teatru din ţară pe scena căruia s-au perindat trupe din Austria,Germania,Ungaria,de la Teatrul Naţional din Bucureşti.Aici au fost prezenţi oameni de seamă ca M.Eminescu,G.Enescu şi tot aici s-a prezentat,pentru prima oară, în o sală de teatru, opereta “Crai Nou” de Ciprian Porumbescu.
Conţinutul monografiei continuă cu derularea evenimentelor importante ale activităţii şcolii,grupate în trei perioade
Partea I-a Şcoala civilă şi liceul de la înfiinţare până în anul 1919.În 6 martie1873,se deschide clasa I-a a şcolii civile.Fiind tot mai simţită necesitatea unui liceu,prin intervenţia deputatului Oraviţei,Iosif Siegescu,acesta ia fiinţă în anul 1913
Astfel şcoala civilă maghiară a fost transformată în liceul maghiar comunal cu 8 clase care s-au adăugat rând pe rănd ,cu fiecare an.
Partea a II- a Perioada 1919 – 1944.Liceul primeşte numele generalului Ioan Dragalina, meritul revenind primului director al acestei şcoli în limba română,profesorul Mihai Peticoane Drugărin..
Partea a III-a Perioada 1944 – 1973. Acum se introduce atât învăţământul seral cât şi învăţământul fără frecvenţă.
Fiecare perioadă cuprinde date despre:baza materială a liceului,conţinutul învăţământului,
programe şcolare,manuale şcolare,activităţi cu elevii ,fotografii interesante,mai ales cele care înfăţişează Oraviţa de odinioară.
In vederea întampinarii centenarului,cu câţiva ani inainte de 1973,am făcut demersurile necesare pentru construirea celui de al doilea corp al clădirii liceului,sau aripă ,cum obişnuim sa-i spunem.Prima aripă ,ce din partea dreaptă ,fusese construită în anii 1960-1961.Am întâmpinat multe ,foarte multe greutăţi care n-au mai contat,când acest corp de cladire a fost dat in folosinţă.
Ultima parte a monografiei a fost rezervată anexelor ce cuprind :dinamica populaţiei şcolare în diferite etape,cadrele didactice care au funcţionat de la înfiinţarea şcolii civile pâna în anul centenarului,pedagogi şi supraveghetori din cadrul internatului,preşedinţii comitetelor şcolare,laboranţi şi bibliotecari,personalul tehnico-administrativ (secretari,dactilografe,contabili ,casieri ,administratori,oameni de îngrijire.)Tot la anexe sunt trecute copii de pe documente privind istoricul liceului,apoi fotografiile foştilor pofesori şi invăţători.Monografia se incheie înainte de postfaţă,cuprinns şi erată ,cu fotografiile profesorilor şi invăţătorilor din anul centenarului.Cu profoundă nostalgie trebuie să spun că mulţi dintre ei şi-au incheiat şi viaţa ,la fel cum se va întampla cu cei care au mai rămas ,aceasta fiind legea firii.
Cum în acea vreme,apariţia unei cărţi presupunea o mare rigurozitate,a trebuit să merg la minister cu monografia ,întâi pentru a fi varificată,apoi pentru a se controla respectarea indicaţiilor primite şi numai după aceea pentru a fi aprobată tipărirea.Cu ocazia drumurilor mele la minister,am pus problema de a se acorda liceului numele generalului Ioan Dragalina,nume pe care –l pierduse în urma reformei învăţământului din 1948,când unindu-se cu liceul de fete ,se va numi liceul mixt.Cu toate insistenţele mele,ministrul de atunci mi-a spus că s-au mai facut asemenea demersuri de către alte licee,dar că nu este momentul potrivit de a se da aprobări,deci să mai avem rabdare.Au trecut anii, momentul potrivit nu l-am mai apucat, fiindcă m-am pensionat. Mă bucur insă că cei care au urmat la conducerea liceului au reuşit prin demersurile făcute sa-i redea vechiul său nume.
Ca o scadere a monografiei,este faptul că,fie din vina fotografilor ,fie din vina imprimeriei din Timişoara unde a fost tipărită,unele imagini din cuprinsul cărţii nu sunt destul de clare.
Este posibil ca această monografie să se mai găsească la biblioteca liceului căreia, atunci, i-am rezervat un numar însemnat de exemplare.Aşa am procedat şi cu cărţile pe care le-am scris în ultimii ani, donând acestei biblioteci câte cinci exemplare din fiecare,după cum urmează :
Studiul biografic „Viaţa şi activitatea folcloristului Enea Hodoş „ Ed.Tim,Reşiţa,2005
Romanele: „Viaţa ,eternă provocare „Biblioteca Mioriţa,Câmpulung Bucovina,2006
„Feţele iubirii”,Ed. Pim ,Iaşi ,2007
„Pe aripa hazardului”,Ed. Pim ,Iaşi,2008
Memorialul „ 7 zile in Grecia „ ,Ed. Pim ,Iaşi ,2008
Victoria Popa
4 aprilie 2009

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s